Președintele Camerei Reprezentanților a SUA, Nancy Pelosi, s-a întâlnit la Taipei cu președinta Taiwanului, Tsai Ing-wen.
La Taipei, Pelosi s-a întâlnit cu activiști pentru drepturile omului din Hong Kong și Taiwan, precum și cu unul dintre cei care au demonstrat în Piața Tiananmen în 1989. Aceste întâlniri cu activiști anti-China, transmise în direct publicului, se adaugă opiniilor personale puternice ale lui Nancy Pelosi.
În 1991, la începutul carierei sale politice, Pelosi a demonstrat împreună cu alți doi politicieni americani în Piața Tiananmen, pentru recunoașterea evenimentelor care avuseseră loc cu doi ani mai devreme. Cei trei americani au afișat public un steag pe care scria, în chineză și în engleză, „pentru cei care au murit pentru democrație în China”. În cele trei decenii de atunci, Pelosi a susținut la Washington Tibetul, Hong Kongul și uigurii din Xinjiang.
Analistul de politică externă Ștefan Popescu precizează că această abordare nu deviază prea mult de la retorica americană. „Vizita doamnei Pelosi este o acțiune în cadrul unei palete mai largi. Dumneaei se interesează tot mai mult de drepturile omului, dar mereu SUA au pus accent pe drepturile omului în politica lor externă”.
În vizita sa recentă din Japonia, președintele Joe Biden a ieșit și el din politica tradițională de ambiguitate strategică, punctează analistul. „Vizita numărului 3 al administrației de la Washington reprezintă fără îndoială un semnal puternic și vine în continuarea declarației lui Biden, conform căreia Statele Unite vor folosi forța militară pentru a apăra integritatea teritorială a Taiwanului în cazul în care aceasta va fi încălcată”.
Dimpotrivă, analistul extern consideră că vizita lui Nancy Pelosi constituie un avantaj pentru Taiwan în încercarea de a-și consolida profilul de stat suveran independent pe scena internațională. În prezent, doar 13 țări din lume, plus Sfântul Scaun de la Vatican, recunosc suveranitatea Taiwanului.
La nivel personal, această vizită ar putea semnala dorința doamnei Pelosi de a-și încheia lunga carieră politică printr-o „acțiune mai curajoază”, precizează analistul. Această vizită are și ramificări în politica americană, putând fi un element de optică electorală pentru alegerile de la jumătatea mandatului care vor avea loc în noiembrie.
Nancy Pelosi a vizitat și Muzeul Național al Drepturilor Omului, care conține exponate legate de perioada în care guvernul în exil al Chinei se afla în Taiwan și deceniile ulterioare, în care țara s-a dezvoltat separat de Republica Populară Chineză.
Mii de oameni au ieșit pe străzile din Taipei pentru a o întâmpina și a o urmări pe reprezentanta Statelor Unite în timpul vizitei sale.
Care ar putea fi reacția Chinei?
La o zi după ce Pelosi a părăsit Taiwanului, China a început o serie de exerciții militare aeriene și navale în apropiere de Taiwan. Navele chineze s-au apropiat de coasta taiwaneză, încălcând limita care delimitează apele teritoriale taiwaneze. Mai multe rachete au fost trase de forțele chineze în timpul exercițiului, notează joi Reuters.
Guvernul de la Taipei consideră că această mișcare încalcă legile internaționale.
Conform declarațiilor Chinei, aceștia sunt dezamăgiți de faptul că Statele Unite nu își respectă angajamentul față de politica „Chinei unice”, ambiguitatea strategică adoptată până acum de americani. Aceștia consideră că americanii se folosesc de Taiwan pentru a amenința China.
China, precizează Popescu, nu are o politică reacționară, ci mai degabă una cumpătată și axată pe termenul lung. „În 2017, președintele Xi Jinping a declarat că 2049, anul în care țara va sărbători 100 de ani de la proclamarea Republicii Populare, China va deveni numărul 1 la nivel global și că va domina pe toate palierele. În momentul de față, China nu are puterea militară pentru a rivaliza SUA. China stabilește legăturile în timp, are un alt fel de imperialism față de Federația Rusă, care are la dispoziție doar coerciția prin instrumentul militar. China are însă capacitatea de a acționa pe planuri multiple.”
China a suspendat temporar unele importuri din Taiwan, o măsură dură ținând cont de faptul că aceștia sunt principalul partener economic al Taiwanului. Exercițiile militare navale plănuite în apropierea Taiwanului sunt un eveniment destul de obișnuit. Expertul în politică externă Ștefan Popescu menționează că, în acest moment, China nu are capacitatea militară sau politică de a invada cu succes Taiwanul.
Comparațiile cu Ucraina
În editorialul său din Washington Post, Nancy Pelosi și-a menționat vizita din aprilie în Ucraina, pentru a ilustra susținerea Sattelor Unite față de democrație în întreaga lume. Mulți observatori internaționali au comparat situației Ucrainei față de Rusia cu aceea a Taiwanului față de China, deoarece guvernul de la Beijing consideră Taiwanul a fi un stat ilegitim.
„China este un elev care observă, trage concluzii și învață”, precizează Ștefan Popescu. Analistul sfătuiește să nu punem accent pe această comparație, pentru că nu ar fi justă.
„Comparația cu Ucraina nu ține, pentru că este foarte greu să invadezi o insulă la 180 de km distanță, independent de posibilitatea ca SUA să intervină sau nu în apărarea Taiwanului. Vizita lui Pelosi ne reamintește, în ciuda crizei din Ucraina, că prioritatea numărul 1 a Statelor Unite rămâne indo-pacificul și că principalul competitor al SUA este China”.
Situația internațională a Taiwanului
Taiwanul este recunoscut de doar 13 state, plus Vaticanul. Acestea sunt teritorii mici, multe dintre ele insulare, printre care se numără Honduras, Belize, Guatemala, Nauru, Tuvalu și Insulele Marshall. Mai multe țări și-au retras recunoașterea independenței Taiwanului pentru a menține legăturile cu China.
Statele Unite au recunoscut independența Taiwanului timp de 30 de ani, între 1949 și 1979, dar au revocat această decizie și au înlocuit-o cu un acord special de protecție teritorială a țării.
Taiwanul nu poate fi recunoscut pe scară largă ca fiind independent, deși îndeplinește majoritatea criteriilor pentru independență, din cauza refuzului Consiliului de Securitate al ONU de a-i accepta independența. China este unul dintre membrii acestui consiliu și blochează recunoașterea independenței Taiwanului, care trebuie votată cu unanimitate.
Taiwanul nu face parte din Organizația Națiunilor Unite, dar s-a implicat în activitatea unor agenții ale ONU. Reprezentanții Taiwanului participă la evenimentele internaționale precum Jocurile Olimpice sau Miss Univers sub steagul Taipeiului Chinez, o denumire-compromis.
Statutul special al Taiwanului
Este obiectul disputei dacă Taiwanul a făcut parte sau nu, în istoria recentă, din China. Insula a intrat sub administrarea chineză în secolul 17, dar a fost cedată Japoniei în 1895.
Aceasta a intrat din nou sub controlul Chinei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, însă în acea perioadă se duceau luptele între Partidul Comunist și naționaliștii care au stabilit un guvern chinez în exil la Taipei. Comuniștii au preluat controlul în 1949, declarând Republica Populară Chineză. Taiwanul nu s-a despărțit de formațiunea actuală a Chinei, ci a refuzat de la bun început să facă parte din aceasta.
„La câțiva ani după recunoașterea Republicii Populare Chineze de către SUA, ca membru al ONU, fapt care a dus la înlocuirea Republicii China, adică a Taiwanului, din Consiliul de Securitate, Statele Unite au emis în 1979 un act - Taiwan Relations Act - în care este definit teritoriul asupra căruia se întinde autoritatea guvernului de la Taipei. Acesta cuprinde insula principală, insulele Pescadores, însă nu totalitatea zonei controlate de guvernul taiwanez. Taiwanul, ca entitate statală, reprezintă 168 de insule. Unele insule, precum Kinmen, se situează la 10 km de coasta chineză. Aceste insule foarte apropiate nu intră în definiția dată de Taiwan Relations Act. Noi doar speculăm, în cazul în care s-ar produce un eveniment nefericit de forță din partea Republicii Populare Chineze, în virtutea acestui Relations Act, nu știm dacă ar exista o reacție”, explică Ștefan Popescu.
