Anul acesta, cinci tineri se îndreptau spre vârful Moldoveanu. Unul dintre aceștia a epuizat fizic și a fost lăsat în urmă de ceilalți patru, care și-au continuat traseul pe timp de noapte, deși nu aveau lanterne.
Tot anul acesta, un turist străin a murit în Munții Bucegi din cauza condițiilor meteo - a fost lovit de un trăsnet.
În prezent, numărul de apeluri zilnice către salvamontiști este de sub zece, însă odată cu primele ninsori și cu apropierea sezonului de iarnă, numărul de persoane care vor practica sporturi de iarnă și drumeții prin munți va crește.
Va crește, de asemenea, și numărul de intervenții ale Salvamontului, se așteaptă reprezentanții instituției.
Sabin Cornoiu, președintele Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România (ANSMR), vorbește într-un interviu acordat la #10întrebări despre pericolulele la care se expun cei care urcă pe munte fără a fi pregătiți, dar și despre cele mai grele misiuni cu care se confruntă colegii săi.
Printre subiectele discutate:
- dotarea Salvamontului și resursa umană de care dispune ANSMR;
- utilitatea telefonului și a aplicației Salvamont în cazul expeditiilor pe munte;
- importanța informării unor persoane despre traseul pe care urmează să îl avem;
- ce facem în situații neașteptate, cum ar fi întâlnirea cu un urs sau vremea rea cum trebuie să ne echipăm corespunzător.
1. Europa Liberă: În România există 42 de structuri de salvare montană, din care fac parte 1.100 de salvatori. Din punct de vedere al resurselor, atât umane, cât și materiale, lipsește ceva Salvamontului în momentul de față?
Sabin Cornoiu: Ca și resursă umană, ne dezvoltăm și suntem obligați să ne dezvoltăm de la an la an, pentru că și turismul se dezvoltă foarte mult. Apar noi activități sportive, apar noi domenii schiabile și automat și noi trebuie să ne mărim structura de personal, fie că vorbim de angajați sau de voluntari.
În aceste zone care se dezvoltă din punct de vedere turistic, da, ar fi nevoie de mai multe persoane. Acolo trebuie să aloci o echipă de salvare care să fie în permanență acolo, pentru respectivele domenii schiabile vor funcționa în timpul săptămânii, nu numai în weekend, și atunci cazurile sunt foarte multe.
Poate nu e nevoie de o echipă foarte mare în timpul verii, zona poate fi acoperită de serviciile județene, dar, în principiu, unde apare o nouă stațiune de schi, cu siguranță trebuie să să pregătim și o formație de salvare montană care să fie și să intervină din zonă.
Reușim anual să formăm între 50 și 70 de noi salvatori montani. Cam asta este creșterea noastră de la an la an. 10-15 oameni pierdem, pentru că se se pensionează sau se retrag din sistem. Dar în clipa asta, toți munții din România sunt asigurați.
Din punct de vedere material, pot să spun că stăm foarte bine la nivel național, avem o mare libertate în a achiziționa echipamentele necesare. Pe piața de profil nu există decât cele mai bune lucruri din lume pentru activitatea asta, deci nu prea există „chinezării” în domeniu.
Tot ce cumpărăm acum sunt lucruri de ultimă generație, nu există nici măcar modele de doi, trei sau cinci ani. În materie de tărgi, în materie de echipamente medicale, echipamente de salvare - tot ce cumpărăm este de cea mai bună calitate.
2. Europa Liberă: Anul acesta ați achiziționat și niște drone de ultimă generație, pentru a vă ajuta în activitatea desfășurată. Cum funcționează ele și care este avantajul lor?
Sabin Cornoiu: România este prima țară din lume care a implementat acest sistem de drone la nivel național, prin Salvamont. La data în care l-am implementat mai exista în patru țări, dar numai la nivel local - la nivelul unor orașe sau a unor zone.
Noi l-am implementat la nivel național, am creat un centru național de analiză a datelor și putem prelucra date primite de la drone care sunt trimise în zbor oriunde în țara asta.
Circa 20 de minute de fotogrammetrie cu aceste drone înseamnă câteva sute de imagini - o imagine o poți analiza în câteva minute vizual, dar noi putem analiza toate sutele alea de imagini în circa 2 minute.
Programul e bazat pe super inteligență artificială și identifică elemente umane în fotografiile respective. Am testat dronele și pe apă, și în teren montan, și la câmpie. Programul este extraordinar, se dezvoltă rapid în lume, dar repet, România, prin Salvamont, este prima țară din lume care l-a implementat la nivel național.
Marea lui calitate este că nu trebuie neapărat să găsească omul respectiv, ci să spună că în zona respectivă nu se află elemente care să-ți ofere certitudinea că omului acolo. Atunci tu trimiți drona în zonele cele mai greu accesibile, ea caută și îți spune că acolo nu există persoana respectivă. Așa că tu nu trimiți salvatorii și nu-i mai riști în zona aceea, ci îi trimiți în alte sectoare de căutare.
3. Europa Liberă: Acum să vorbim despre oamenii care au nevoie de ajutorul Salvamontului. Care este cel mai frecvent motiv pentru care este necesară intervenția unei echipe?
Sabin Cornoiu: Eu aș separa aici oamenii de pe munte în două grupe mari: o grupă - turiștii - și o altă grupă cei care fac diverse activități economice sau recreative pe munte - vorbim de oameni care sunt la tăiat de lemne, la cules de fructe de pădure, pescarul, vânătorul, căutătorul de comori.
Mulți dintre aceștia, care dezvoltă alte activități decât turistice, cunosc muntele.
Dar într-un anumit moment au și evenimente; se rătăcesc, se accidentează, iar intervențiile la ei sunt foarte dificile, pentru că ei nu sunt un traseu turistic, nu sunt într-o zonă pe care să o cunoaștem.
Închipuiți-vă că un căutător de comori nu spune niciodată unde se duce. Un om care caută peșteri, la fel, nu spune pe unde cercetează, pentru că se duce prin cele mai nebănuite locuri. Și atunci trebuie să alocăm o resursă umană foarte mare, să ne mobilizăm rapid.
La un turist nu se pune problema în felul ăsta, pentru că turistul ne spune „am plecat pe traseul x” sau „din traseul pe care eram și pe care noi îl cunoaștem foarte bine, în cutare loc am plecat să fac eu o poză, că am auzit că dacă ieși din traseu 500 de metri vezi un loc minunat să faci o poză” și acolo i se întâmplă ceva.
Deci ne oferă niște detalii care ne ajută foarte mult să îi identificăm.
Turistul, în principiu, este un om care are un anumit nivel de echipare. Și nu mă refer numai la echipamentul de munte, mă refer la acest telefon, care de bine, de rău, e un telefon cu internet, cu aplicații pe el, poate să ne dea coordonatele.
Nu pot să fac asta cu un cioban sau cu un culegător de ciuperci sau de fructe de pădure, care poate nu are telefon performant, poate nu are interne. Deci mult mai grele sunt acțiunile acelea. Dar pentru noi este tot o persoană care trebuie căutată, tot o persoană care trebuie salvată, și intervenția se derulează în același fel, numai că uneori este mult mai grea pentru acești oameni.
4. Europa Liberă: Să presupunem că urmează să urcăm pentru prima dată pe un munte sau să străbatem un traseu montan, ca turiști. Înainte de a face asta, cum ne pregătim corespunzător, cum ar trebui să ne echipăm?
Sabin Cornoiu: În primul rând, trebuie să ne gândim bine cu cine mergem pe munte. Stabilim componența grupului, vedem cine vine alături de noi. Poate ne lipim de un grup existent, vedem cine conduce acel grup, ce calități are, ce masive a mai făcut. Sau îmi aduc câțiva prieteni. Analizăm între noi care ne sunt capacitățile umane, sportive, materiale, ne alegem traseu și dacă n-avem un specialist între noi, cerem sfatul specialiștilor.
Noi recomandăm ca acel sfat să fie cerut chiar la Salvamont. Noi avem un dispecerat național, în care se pot primi apeluri de urgență sau apeluri pentru informații. Deci toată lumea care formează pe telefon 0 și literele din cuvântul salvamont (+4 0725 826 668) sună la acest dispecerat.
Următorul pas, trebuie văzută perioada în care vrem să mergem la munte și cum se anunță vremea în perioada respectivă. Apoi știm că va fi vreme bună, dar mergem la munte cu un echipament adecvat: o încălțăminte adecvat, încălțăminte cu talpă rigidă, antiderapantă, o îmbrăcăminte care să ne asigure protecția termică, indiferent că vorbim aici de protecție la frig sau protecție la căldură.
Seara să înțelegem că pe munte va fi frig și vor trebui să avem haine groase, să înțelegem că pe munte poate să vină ploaia oricând și atunci trebuie să avem o îmbrăcăminte rezistentă la ploaie și rezistentă la vânt, o alimentație corespunzătoare. În funcție de cât timp vrem să mergem pe munte, să avem mâncare la noi care să nu se strice, care să nu se altereze în timp, să ne creeze probleme. Și apă, în funcție de câtă știm că bem pe zi noi și cei din grupul nostru, pentru că multe zone din munte nu au apă disponibilă.
Apoi vorbim de lanternă, mijloace de comunicare, baterii de rezervă, acumulator de rezervă. Telefonul: avem la îndemână acum aceste telefoane performante. Putem să instalăm pe ele aplicația Salvamont, pe care o descărcăm gratuit și o folosim gratuit și va rămâne gratuită pentru totdeauna.
Aplicația are o mulțime de sfaturi și recomandări pentru turiști și are o secțiune în care poți să dai voie Salvamontul lui să vadă unde ești tu pe munte. Asta fac foarte foarte mulți din cei care fac circuite pe munte, mai ales pe trasee nemarcate.
5. Europa Liberă: Dacă unii turiști se aventurează pe munte când e vreme rea și îi prinde o furtună acolo, ce ar trebui să facă?
Sabin Cornoiu: Dacă plouă, plouă, asta e. Ne punem o haină care să ne protejeze de ploaie, indiferent cât ar fi ploaia de puternică. Un echipament bun poate să ne protejeze, dar nu trebuie să mai continuăm traseul dacă vedem că solul devine foarte alunecos și este periculos să mergem pe acele condiții de ploaie puternică.
Dacă apar și fulgerele, deja aici trebuie să ne retragem din zona înaltă de creastă, să nu fim expuși, să nu stăm pe lângă copaci izolați, pentru că fulgerul va lovi undeva locurile care sunt cele mai înalte și care atrag prima dată acea descărcare electrică. Ăsta e cel mai periculos moment de pe munte, iar după el este momentul cu grindină.
Dacă apare și grindină, atunci, în funcție de cât e de mare, trebuie să ne protejăm mecanic. Să ne punem în spate și în cap rucsacul, să încercăm să ne ferim de acei bulgări de gheață, care câteodată pot să aibă dimensiuni considerabile, de câțiva centimetri, și pot să ne rănească.
6. Europa Liberă: Dar dacă, de exemplu, o persoană are nevoie de ajutor din partea Salvamontului, dar se află într-o zonă fără semnal telefonic, ce ar trebui să facă în această situație?
Sabin Cornoiu: Cineva trebuie să anunțe echipele de intervenție. Să spunem că suntem pe munte, suntem un grup, se întâmplă ceva cu unul dintre noi, constatăm că nu avem semnal. Facem între noi, la nivelul grupului, o analiză cât mai bună și ne gândim unde am văzut ultima dată semnal, unde ar fi zona în care credem că am putea găsi semnal.
Cel puțin un om rămâne cu persoana accidentată și dacă se poate, minim doi să plece să caute semnal. Nu e indicat să fim singuri pe munte. Idel ar fi ca doi oameni să meargă după semnal și minim 2 să rămână cu accidentatul.
Dacă suntem într-un grup de trei, atunci pleacă un singur om să caute semnal. Accidentatul niciodată nu va rămâne singur.
7. Europa Liberă: În ultima perioadă vedem din ce în ce mai multe cazuri de urși, mai ales în stațiunile turistice de la munte sau pe trasee montane. Chiar luna trecută în Bușteni, niște turiști au rămas blocați pe munte din cauza unui urs. Cum trebuie să acționăm în asemenea situații?
Sabin Cornoiu: Când mergem pe munte, iarăși revin, ar trebui să întrebăm salvamontul dacă în zona în care vrem noi să mergem se întâlnesc uși. Salvamontul o să le spună că există urși care s-au învățat cu prezența oamenilor și coboară la potecă sau la marginea localității sau a stațiunii, ca să găsească mâncare.
Sau o să spună că sunt urși sălbatici și atunci trebuie să-ți faci simțită prezența. Cu siguranță ei se vor îndepărta de tine sau te vor privi dintr-o tufă și te vor lasă în pace.
Ceilalți sunt învățați să vină lângă potecă, să le arunci mâncare. Ăia sunt greu de dezvățat, e greu de gestionat momentul cu ei. Vin la tine, le lași ceva în urmă și te îndepărtezi de ei.
În clipa în care ai șansa să te întâlnești cu urs sălbatic, el va pleca de acolo, va fugi din calea ta. Dar cel mai periculos caz este când vine la timp un pui mic de urs, pentru că puii aceștia mici de urs sunt foarte curioși, vin la tine și în 99 % din cazuri ursoaica pândește dintr-o tufă de undeva.
Dacă tu încerci să te apropii de el, să te joci cu el, cu siguranță ursoaica te va ataca. Atunci tu trebuie să pleci din calea lui, să te îndepărtezi cât mai repede de el. Chiar să fugi de el. Dar trebuie să alegi în ce direcție, ca nu cumva să fugi în direcția în care să fie și ursoaica.
Dacă totuși întâlnești un urs curios care se ține după tine, deși nu e indicat, noi n-avem altă soluție: trebuie să abandonezi încet, încet niște lucruri. Prima dată lasă-i mâncare, pentru că se va opri să mănânce și va renunța să te urmărească. Dacă el continuă, lasă-i niște haine pe care le va răscoli, le va mirosi, își va satisface curiozitate și iarăși va pierde timp. Tu trebuie să câștigi ca să te îndepărtezi de el și la un moment dat va renunța.
8. Europa Liberă: Și acum că am vorbit despre câteva incidente care pot avea loc pe un traseu în cazul turiștilor, salvatorii căror riscuri se expun când intervin?
Sabin Cornoiu: O regulă elementară în management riscului spune că tu, ca salvator, te expui cel puțin riscului la care s-a expus persoana respectivă. Dar se consideră că tu acționezi cu profesionalism, că tu ești în echipă, că tu, ai un echipament corespunzător la îndemână și poți diminua aceste riscuri.
Există riscuri de cădere, riscuri de a te întâlni cu animalele, riscuri de a te infesta microbiologic de la persoana accidentată. Avem un studiu făcut care spune că salvatorul în timpul unei acțiuni de salvare și în timpul serviciului pe care îl face ca salvator, în bază sau în munte, e expus la vreo 60 de riscuri. Dintre ele, două treimi sunt mortale sau creează invaliditate.
Este o meserie riscantă, știm că muntele o zonă de risc și că noi facem o meserie riscantă într-o zonă de risc. Dar ne-am ales-o, încercăm să o gestionăm cât mai bine.
9. Europa Liberă: În ceea ce ține de ghizii montani, unii dintre ei nu au acreditare sau nu țin cont de anumite detalii care ar putea duce la situații neprevăzute. Cum comentați aceste practici?
Sabin Cornoiu: Există mai multe sisteme de a credita sau de a certifica acești ghizi. Unele sunt în afara legii, sunt la limita legalității, altele sunt foarte legale la nivel național, altele la nivel european sau mondial.
Nu știm foarte bine care sunt cele mai legale în România sau care cele mai puțin legale. Ce putem vedea noi pe munte?
Că sunt ghizi profesioniști, care merg cu unul, doi, trei sau cu un grup de clienți pe munte, dar vedem și ghizi care conduc grupuri de 30-40 de oameni. Nu știm cât de ușor pot fi gestionate aceste grupuri în situații de criză, deci nu întotdeauna suntem de acord cu ce se întâmplă.
Vedem ghizi care organizează excursii online și se întâlnesc cu clienții la la baza muntelui și acolo nu le refuză excursia pe munte, deși văd că nu sunt echipați corespunzător - și atunci încalcă niște principii. Merg pe gândirea „lasă, că nu o să se întâmple tocmai acum”.
Se încalcă foarte mult în clipa în care această activitate de ghidaj pe munte are un puternic element financiar. Cu siguranță, oamenii ăștia fac niște compromisuri pentru a câștiga acei bani. Poate e sursa lor de venit, dar nu este corect să pună în pericol viața unui om pentru a-și asigura un câștig financiar foarte mare.
10. Europa Liberă: Din experiența pe care ați acumulat-o până acum, care a fost cea mai marcantă situație cu care v-ați confruntat până acum în a salva o persoană?
Sabin Cornoiu: Există acțiuni care te solicită foarte mult fizic. Adică mergi multe ore pe munte până să ajungi la accidentat, îl iei și îl cari foarte multe ore.
Sunt acțiuni care te solicită din punct de vedere tehnic, în care trebuie să aplici niște sisteme speciale de salvare, în care simți că ești un super specialist în domeniu și ai făcut o super acțiune de salvare din punct de vedere al tehnicii folosite.
Și a treia categorie sunt acțiuni cu mare încărcătură psihică, în care accidentatul are o legătură cu tine sau te impresionat într-un anumit mod; e un copil, e o rudă, e un prieten, e o persoană care arată într-un anumit fel, cu afecțiuni foarte mari, care te marchează psihic.
Deci acestea sunt cele trei mari categorii de acțiuni care care îți rămân în minte.
Dacă la primele două nu ai probleme, te refaci fizic, pui echipamentul înapoi pe raft, la cea psihică rămâi cu coșmaruri, rămâi cu gânduri în cap care te frământă mult timp. La noi nu se face recuperare psihică a salvatorilor în niciun domeniu de de activitate.
De asta avem și foarte mulți salvatori nu depășesc niciodată nivelul de voluntari și când ajung la primul caz mai greu spun „nu e de mine, nu mai vreau să facă așa ceva, pentru că eu nu suport o situație de genul ăsta, din punct de vedere psihic”.
În 40 de ani am trecut de peste 1.500 de cazuri. Primul care îmi vine în minte a fost recuperarea unui copil înecat, dus de apele Jiului foarte mulți kilometri, cred că avea trei-patru ani.
Noi am intrat în apă să îl recuperăm, era iarnă, era gheață la mal, apa smulsese hainele de pe copil, mai avea doar o cămășuță și când l-am luat în brațe, ca să-l duc pe mal, aveam impresia că e copilul meu, pe care îl aduceam în prosop când îi făceam baie acasă.
Și ani de zile am avut coșmaruri în care mi se părea că îl scap din mână, pentru că grija mea atunci a fost să nu îl scap din mână în apă, și mă trezeam noaptea că întindea mâinile ca să-l prind.
Asta e o situație care a marcat și foarte mult timp aveam acest coșmar, cu copilul ăla, pe care mi-l imaginam că e copilul meu, că îl scapi din brațe și că mi-l smulg iarăși apa. Deci sunt situații și situații.
