„Așa era pe atunci” | Cum a ajuns violența împotriva femeilor să domine literatura studiată de elevii români

Lipsa de incluziune în programa de la limba și literatura română este o problemă care poate duce la normalizarea misoginismului din operele predate la clasă. Metoda de predare este adesea la latitudinea profesorului, care hotărăște cum și dacă tema violenței este abordată la clasă.

„Așa era pe atunci” este scuza invocată cel mai des pentru a trece cu vederea comportamentul sexist sau violent al personajelor.

Pe când eliminarea acestor romane din programă nu este o soluție, adresarea comportamentului problematic al personajelor împreună cu elevii este necesară, sunt de părere organizațiile pentru egalitatea de gen. Abordarea acestor subiecte sensibile este adesea trecută cu vederea.

Președinta organizației GirlUp România, un ONG pentru egalitatea de gen, Irina Echim, a vorbit cu Europa Liberă despre lipsa scriitoarelor din programa liceală și despre abuzul femeilor în literatură. Ea este de părere că abuzul ar trebui adresat la clasă, însă adesea nu este.

Îți mai recomandăm

Ghidul care a stârnit controverse. Ce înseamnă egalitatea de gen

Criticul literar Carmen Mușat, editor șef al revistei literare „Observator Cultural” și profesoară universitară la Universitatea din București, este de părere că abordarea la clasă este cel mai important lucru când vine vorba de scenele dure din literatură.

Importanța abordării

Ce au în comun romanele Mara, Ion, Baltagul și Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război? De ce nu este problematizat la clasă violul Anei în Ion, abuzul Persidei în Mara, sau misoginismul față de Ela în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război? De ce se oprește programa școlară înainte de anii 80 și de ce nu sunt incluse scriitoarele în lista autorilor canonici?

„Asta este soarta femeilor!” îi spune Mara fiicei sale, Persida, în romanul lui Ioan Slavici, într-o încercare de a o consola în urma abuzului suferit în relația cu Națl.

Relația abuzivă dintre Perisda și Națl este adusă în discuție de cei de la GirlUp România. „Este evidențiat mai târziu în roman că, pentru Persida, singurul refugiu în afara mănăstirii este moartea, pe când Națl, plecat la Arad, ia în considerare moartea în urma unui proces de degradare fizică si psihică. Acest tip de relație abuzivă pe plan fizic si emoțional - este întâlnită mult prea des chiar și în societatea de azi”, scrie ONG-ul.

Fiind un roman realist, acesta surprinde realitatea vremii iar temele din roman sunt relevante pentru programa școlară. Lipsa abordării la clasă a violenței din opere similare poate duce la normalizarea violenței domestice, sunt de părere cei de la GirlUp.

Alt roman predat la liceu, Ion, de Liviu Rebreanu, conține, de asemenea, scene de violență împotriva personajelor feminine. Abuzul Anei este un element prezent pe parcursul romanului. Ea este abuzată atât fizic, cât și psihic, atât de tatăl ei, Vasile Baciu, cât și de protagonistul Ion.

Una dintre problemele principale semnalate de ONG-ul GirlUp este scena violului, din capitolul „Noaptea” și abordarea acestei scene la clasă.

„Apoi, cu o mișcare bruscă, îi ridică până-n brâu cămașa. Picioarele fete erau fierbinți și strânse. Își încolăci brațele în jurul gâtului lui, îl strânse cu o putere nebănuită, parc-ar fi vrut să-l sugrume, și-i lihăi în ureche, plângătoare, dar fără împotrivire: Ionică....ce vrei să faci...ce faci? ... Nu... Nu...”, extras din Ion, de Liviu Rebreanu.

Felul în care este adresată această scenă este la latitudinea profesorului. Nu există o metodologie în vigoare care să dicteze felul în care trebuie discutată scena la clasă. „O punere în balanță între lucrurile social acceptabile astăzi și atunci este importantă pentru înțelegerea mentalității lui Ion și a progresului social”, scriu cei de la GirlUp.

„Romanul nu este un manual pentru violență domestică, însă, asemenea multor materiale la care adolescenții sunt expuși, are potențialul de a crea un simț de normalitate față de ce se întâmpla atunci, pentru familiile de acum. De aceea dorim ca in analiza operei sa fie incluse si comentarii ce condamnă violența domestică”, scrie GirlUp Romania.

Irina Echim, președinta organizației GirlUp spune că foarte mulți profesori nici măcar nu recunosc scena ca pe un viol. Până și comentariile predate elevilor dezbat acest lucru, potrivit Irinei Echim.

„Cazul este că, după cum l-a descris Liviu Rebreanu, este viol clar”, adaugă Irina Echim. Ea este de părere că acest lucru nu trebuie lăsat interpretării.

Maria Melente predă limba română în București. Ea a discutat cu Europa Liberă despre abordarea la clasă a romanului Ion și este de părere că dezbaterea subiectelor tabu ajută la conștientizarea realității.

„Adevărul fie spus, suntem o societate profund misogină care blamează victima de cele mai multe ori, fără a o susține sau o lua în serios. Cu cât discutăm mai mult temele astea într-un cadru formal, cu atât le proiectăm mai mult și în mediu informal”, spune profesoara.

Criticul literar Carmen Mușat, editorul șef al revistei literare „Observator Cultural” este de părere că nu romanele în sine sunt problema. Ea este de părere că temele dure prezente în literatură nu trebuie ascunse sub preș, ci trebuie problematizate la clasă.

Ea este de părere că lucrurile sunt la latitudinea profesorului, iar metodologia nu are cum să ajute atunci când abordarea este una concentrată pe dictare și memorare de comentarii.

„Dacă nu ne deranjează lucrurile astea, atunci am ratat ținta, am ratat scopul discuției”, spune Carmen Mușat. „În lumea noastră, un asemenea comportament este un comportament inadmisibil și trebuie să se atragă atenția asupra acestui lucru.”

Carmen Mușat aduce în discuție prezentarea Elei în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. „E punctul de vedere a lui Ștefan Gheorghidiu. E punctul de vedere al unui bărbat gelos, al unui bărbat care se simte inferior femeii”, explică criticul literar.

Gelozia față de Ela este un lucru pe care protagonistul îl recunoaște numai odată, la începutul romanului, însă pe parcursul narațiunii, Ela este redusă la un obiect – o femeie frumoasă și un obiect al posesiunii.

Programă școlară învechită

Programa școlară nu permite suficient de ușor problematizarea acestor subiecte. Începând cu clasa a X-a, programa de la limba și literatura română devine restrictivă. Pe când în clasa a IX-a aceasta este structurată în jurul unor teme și opere opționale, începând cu clasa a X-a această abordate dispare.

Începând cu clasa a X-a, în domeniul literaturii, singura cerință de bază clarificată în programa școlară este studiul a minimum 12 texte literare la profilurile specializate, 13 texte la profilurile de tip A și 14 texte la profilul umanist.

Criteriile de selecție sunt accesibilitatea, atractivitatea, valoarea, varietatea autorilor selectați și volumul de lecturi propuse în raport cu timpul disponibil.

Varietatea autorilor arată astfel: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu.

Pe lista de 17 autori canonici predați la clasă nu se numără nici măcar o scriitoare. Programa nu include nici autori care să debuteze după 1980 iar secolul XXI nu este acoperit.

Singura scriitoare care a făcut vreodată o apariție în programa școlară a fost Hortensia Papadat-Bengescu, care a fost între timp scoasă din manuale. „Nu înțeleg de ce a fost scoasă din programa școlară, pentru că e o mare prozatoare, peste alți romancieri contemporani cu ea”, este de părere Carmen Mușat.

„Sunt prea puține și este păcat, pentru că avem realmente romanciere extraordinare, în afară de Hortensia Papadat-Bengescu”, spune Carmen Mușat.

Ea dă exemplul Cellei Serghi și a romanului Pânza de păianjen. „Este un roman valabil, un roman foarte bun, care a fost tot timpul împins în raftul doi al bibliotecilor din diverse motive.” Ea mai spune că autori cum sunt Camil Petrescu sau Liviu Rebreanu sunt preferați, pentru că ar fi de o calitate mai bună, însă acest lucru nu este adevărat.

Cella Serghi a fost contemporană cu autorii din programa liceală și a fost chiar apreciată de Camil Petrescu, Mihail Sebastian și Liviu Rebreanu, după debutul primului fragment din „Pânza de păianjen”. Lipsa ei din programa școlară lasă un gol semnificativ.

Carmen Mușat spune că perioada postbelică reprezintă un alt gol în literatură. Gabriela Adameșteanu, Ana Blandiana și Sonia Larian sunt doar câteva dintre scriitoarele despre care criticul literar spune că ar trebui incluse în programă. Iar perioada contemporană este și aceasta omisă din manuale.

Altă problemă identificată de criticul literar este obsesia programei școlare de a prezenta autorii în ordine cronologică. Ea este de părere că accentul ar trebui să cadă asupra textului literar în sine, cu scopul de a stârni curiozitatea elevului. „Asta nu o faci predând istoria literaturii române, începând cu cronicarii și terminând cu literatura din anii 70-80. După nu mai există nimic. Un gol istoric se întinde”, spune Carmen Mușat.

Singura abordare puțin mai diversă este la clasa a IX-a, unde textele sunt predate tematic, ci nu în ordine istorică. Anexa operelor este organizată în jurul a 10 mari teme, iar profesorii au de ales din mai multe opere literare.

Anexa în vigoare propune circa 100 de opere, iar lista cuprinde 76 de autori, dintre care numai șase scriitoare – sub 8%.

Îți mai recomandăm

Cine ajută în România femeile abuzate? Neputința statului și cât de mult contează 100 de lei

În plus, Carmen Mușat este de părere că anumite opere nu ar trebui introduse în programa școlară până după clasa a VIII-a.

Profesoara este de părere că la clasele mici ar trebui să se înceapă cu lucruri contemporane, cu povești de acum. „Pentru că, sincer, câți copii au acasă o sobă cu vatră, ca să înțeleagă. Ei nu-și reprezintă nici măcar decorul. Pentru un copil este mai ușor să citească o poveste în care să se recunoască”, spune Carmen Mușat. Operele lui Ion Creangă, mai ales, i se par nepotrivite pentru copii.

Profesoara de limba română Maria Melente este de părere că povestirile din Amintiri din Copilărie nu ar trebui predate tinerilor. În clasele gimnaziale, nu ar trebui pus accentul asupra experiențelor unui copil dintr-o societate în care să fii bătut de profesori în fața clasei era normal.

După părerea profesoarei, programa și autorii ar trebui flexibilizate, iar unele opere nu ar trebui predate în gimnaziu.

„Aș flexibiliza programa astfel încât profesorul să aibă libertatea să studieze materia pe niște module sau pe niște teme de actualitate”, spune ea.

„În altă zi ne trezim că iar vine părintele la şcoală, cu moş Fotea, cojocarul satului, care ne aduce, dar de şcoală nouă, un drăguţ de biciuşor de curele, împletit frumos, şi părintele îi pune nume Sfântul Nicolai, după cum este şi hramul bisericii din Humuleşti... Apoi pofteşte pe moş Fotea că, dacă i-or mai pica ceva curele bune, să mai facă aşa, din când în când, câte unul, şi ceva mai grosuţ, dacă se poate...

Bădiţa Vasile a zâmbit atunci, iară noi, şcolarii, am rămas cu ochii holbaţi unii la alţii. Şi a pus părintele pravilă şi a zis că în toată sâmbăta să se procitească băieţii şi fetele, adică să asculte dascălul pe fiecare de tot ce-a învăţat peste săptămână; şi câte greşeli va face să i le însemne cu cărbune pe ceva, iar la urma urmelor, de fiecare greşeală să-i ardă şcolarului câte un sfânt-Nicolai”, extras din Amintiri din Copilărie, de Ion Creangă.

Maria Melente mai adaugă că această operă i se pare nepotrivită în gimnaziu, în contextul în care, în România, unul din doi copii au fost bătuți de părinți sau de un membru al familiei, potrivit unui studiu din 2021 al Salvați Copiii România.

„Cred că ar trebui studiate un pic mai târziu, nu în clasa a cincea”, spune profesoara. În plus, profesoara este de părere că toate textele care conțin material sensibil ar trebui privite cu un ochi critic.

„Așa era pe atunci”. Așa este și astăzi

Una dintre probleme când vine vorba de abordarea violenței împotriva femeilor în aceste opere este tendința de a face abstracție de comportamentul violent și misogin al personajelor în favoarea standardelor vremii.

La peste 100 de ani de la publicarea romanului Ion, o treime dintre femeile din România au fost victima violenței fizice sau sexuale.

Potrivit unui studiu al Centrului FILIA, violența domestică este astăzi o problemă publică, nu una privată. Dintre respondenții unui chestionar, 20% au fost de părere că violența domestică este o problemă care trebuie rezolvată între părți, iar poliția ar trebui implicată. În anul 2000, 35% dintre respondenți au fost de părere că este o problemă care trebuie rezolvată între parteneri.

Perioada pandemiei a însemnat însă un regres când vine vorba de acest lucru. La întrebarea „Dacă ați avea nevoie de ajutor pentru a fi în siguranță, la cine ați apela?”, 54,9% dintre respondenți au răspuns că ar apela la familie, iar 17,2% au spus că ar apela la prieteni. Astfel, peste 72% de femei ar apela la sfera privată pentru a se simți în siguranță. Numai 27,9% ar apela la instituții din sfera publică (13,1% la autorități).

În perioada stării de urgență din pandemie (16 martie 2020 – 14 mai 2020), Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați a semnalat că din totalul de 603 apeluri primite, 230 apeluri au fost în domeniul violenței domestice, față de aceeași perioadă a anului trecut când din totalul de 246 apeluri primite, 164 apeluri în domeniul violenței domestice.

Tot Centrul Filia a realizat în perioada februarie-mai 2021 un studiu privind accesul la avort în spitale. Potrivit informațiilor obținute de ei, numai 275 din 802 de medici specialiști în obstetrică-ginecologie fac întreruperi de sarcină la cerere – adică o treime. Dintre spitalele contactate de activiști, 51 au invocat motive religioase pentru refuzul medicilor.

În plus, o altă formă de discriminare de gen încă practicată în 2022 este testul de virginitate, practicat încă în unitățile de medicină legală din țară. O petiție Declic solicită scoaterea practicii în afara legii.

Îți mai recomandăm

Violența împotriva femeilor. Cât de dispusă este Biserica Ortodoxă Română la schimbare după scandalurile Visarion și Calistrat

„Această practică reprezintă un act de violență împotriva femeilor și o încălcare a drepturilor omului, cum ar fi dreptul de a fi protejat de discriminare pe criterii de sex, dreptul la viață, libertate și siguranță a persoanei, inclusiv integritatea fizică și drepturile copilului (când este efectuată la o fată de sub 18 ani)”, transmit cei din sectorul ONG-urilor.

„Exact cum era atunci, încă este și în ziua de azi”, spune Irina Echim, președinta GirlUp.

„Cum erau abuzate femeile pe atunci, așa sunt abuzate fizic și anumite femei în ziua de azi. Așa cum exista violență sexuală atunci, așa există și în ziua de azi”, spune Irina Echim.

Irina Echim spune că atunci când vorbim de violența împotriva femeii, nu vorbim de cazuri izolate, ci de un fenomen mai larg care afectează atât spațiul urban cât și cel rural.

GirlUp România a lansat o petiție prin care solicită o programă liceală mai incluzivă și lipsită de valori sexiste.