Populația marilor orașe din România scade în dauna localităților-satelit, a căror dezvoltare a fost fulminantă în ultimii ani. Zone care erau exclusiv rurale acum 10-20 de ani găzduiesc azi blocuri sau vile de foști orășeni sau parcuri industriale în care muncesc mii de oameni.

Câteva mari orașe tind să devină metropole. Dar nu totul e roz. Dimpotrivă. Extinderea pe orizontală reclamă viziune, infrastructură și înțelegerea comunităților învecinate. Preocupări și progrese, da. Soluții integrate de tip smart-city? Mai puțin.

Florești este o comună împânzită astăzi de blocuri, de la marginea municipiului Cluj-Napoca. De aici, dimineață de dimineață, mii de locuitori pleacă cu mașinile sau autobuzele spre locurile de muncă de la oraș. Are pe hârtie în jur de 50.000 de locuitori, însă autoritățile recunosc că nu au cum să îi numere la virgulă pe toți; mulți locuiesc fără forme legale.

Estimările arată că cel puțin 70.000 de persoane locuiesc, azi, în Florești, cea mai populată comună din România și probabil și cea mai bogată. Creșterea din ultimele două decenii este spectaculoasă. În 2002, comuna avea doar 7.000 de locuitori, iar în 2011 21.000. În ultimii zece ani populaţia a devenit mai mult decât dublă.

Comuna ar avea și cea mai mare proporție a populației tinere și educate din România, potrivit unui studiu al Băncii Mondiale din 2021.

Modul haotic în care s-a dezvoltat localitatea începând cu 2004 - 2005 a devenit însă un model urbanistic de „așa nu”: șiruri de blocuri înghesuite unele într-altele, străzi înguste, adeseori fără trotuare asfaltate, sistem de utilități care cu greu face față noilor construcții.

Li se adaugă spațiile verzi aproape inexistente din jurul blocurilor, lipsa facilităților de petrecere a timpului liber, a unui spital, școlile insuficiente. Toate au făcut ca localitatea să fie descrisă de clujeni, peiorativ, ca un „dormitor” al orașului.

Cu toate acestea, zeci de mii de persoane, studenți, proaspăt absolvenți, familii tinere, cu copii, adeseori și cu bunicii acestora, s-au mutat în comună, atrași de prețurile mai mici decât cele din Cluj-Napoca.

Cazul Floreștiului nu e singular și poate fi întâlnit mai ales în localitățile-satelit ale Bucureștiului, dar și lângă Iași sau Timișoara.

Ce spun locuitorii din Florești

Vlad (30 de ani), medic în Cluj-Napoca, se plimbă alături de soție și de băiețelul în cărucior, pe trotuarul străzii Eroilor din Florești - replica locală a unuia din bulevardele centrale din Cluj-Napoca.

Au locuit într-un cămin de mediciniști, au pus bazele unei familii și s-au mutat în Florești, dintr-un motiv simplu: au găsit un apartament de 3 camere cu doar 60.000 de euro. În Cluj-Napoca, o astfel de locuință costa de două ori mai mult.

Nu îl deranjează densitatea mare a apartamentelor, chiar dacă gluma locală că vecinii din două blocuri diferite își pot da mâna de pe balcon pare apropiată de realitate.

„Chiar îmi place că e agitație, mulți copii, îți dă senzația de dinamism. Singura problemă e cu traficul, lucrez de la 8, iar la 6 și un pic sunt picioare, ca să mă asigur că ajung la timp”, spune el.

Ioana, economistă, continuă să lucreze în Cluj-Napoca, dar s-a mutat de mai mulți ani în Florești, la fel cum au făcut și părinții săi, care locuiseră în Zalău.

„Nu peste tot e la fel de înghesuit și sunt și avantaje. E aer mai curat decât în oraș și e mai liniște, iar în prezent ai tot ce ai nevoie, de la magazine, la cabinete stomatologice, la croitor”, spune ea.

„M-am mutat de cinci ani aici și să știți că nu îmi pare rău. Stau singură, dar în zonă locuiește și fata, cu nepoțica; singurul lucru care mă deranjează este mizeria care mustește uneori în jurul ghenelor”, povestește și doamna Virginia, pensionară.

În ultimii ani, tot mai mulți seniori s-au mutat lângă copii și nepoți, pentru a le oferi o mână de ajutor.

„Cu ce e mai bine în Mănăștur (cel mai mare cartier din Cluj-Napoca, n.red.) decât aici? Sunt mănășturean, acolo am stat, dar în ultimii ani nici nu îmi mai puteam folosi locul de parcare plătit lângă bloc. În trei din cinci zile îl găseam ocupat”, spune, la rândul său, Cosmin Crișan, care tocmai își urcă bebelușul în mașină.

A reușit să cumpere chiar două apartamente în Florești, la prețul la care în Cluj ar fi achiziționat unul.

Evitarea celui mai aglomerat interval de trafic rutier - orele 7:00 - 8:00 - înspre Cluj se traduce pentru mii de părinți și copiii lor care învață la școli sau grădinițe din oraș în trezitul cu noaptea în cap.

Este 7:30, iar Costi, tehnician, și băiatul său de clasa a VI-a tocmai coboară dintr-un autobuz care sosește din Florești în Cluj și se îndreaptă spre un taxi, pentru a ajunge la școală, respectiv la locul său de muncă.

Stau de zece ani în Florești, unde familia a achiziționat prin credit o locuință într-un duplex, cu bani cât de o garsonieră în Cluj.

S-a izbit de toate provocările dezvoltării unei localități cu dimensiuni de oraș, dar cu utilități de comună.

De altfel, de câțiva ani, fix de Crăciun și Revelion, în unele zone ale localității oamenii rămân fără apă, iar Compania de Apă Someș anunță că din cauza suprasolicitării rețelei apa este furnizată restricționat.

Cea mai mare provocare e însă tranzitul continuu Cluj-Napoca - Florești pe care îl fac mii, sau zeci de mii de persoane.

„Cred că 80% din oamenii care stau în Florești vin zilnic la Cluj, fie că lucrează sau au copiii la școală”, spune un locuitor.

Chiar dacă cei mai mulți dintre floreștenii cu copiii înscriși la școli din Cluj apelează la cele din cartierele mai apropiate, Mănăștur și Grigorescu - unde unitățile de învățământ deschid numere record de clase pentru a face față cererii - sunt numeroase cazuri în care oamenii optează pentru școlile de centru.

„Mă trezesc pe la cinci jumătate, la 6:00 și ceva plec, iar la 7:00 și ceva ajung la școală. Nu îmi permit să plec mai târziu și să întârzii”, povestește Ionuț, elev de gimnaziu la un liceu central, însoțit de mama sa, care lucrează în oraș.

„Ne-am mutat pentru că ne-am permis să cumpărăm proprietatea noastră, cu credit desigur. Stăteam la părinți și a fost un pas important”, completează femeia.

Chiar dacă rețeaua de autobuze speciale pentru transportul elevilor îi preia și pe cei care merg din Florești în Cluj, mulți continuă să fie duși la școli direct de părinți sau merg cu autobuzele obișnuite, dacă au alt traseu.

„Dimineața și după-masă sunt anumite intervale când autobuzele sunt arhipline; noi am suplimentat constant, dar de exemplu între 7:00 și 8:00 dimineața, autobuzele stau blocate de multe ori în trafic”, spune directorul Companiei clujene de Transport Public, Liviu Neag.

Momentul constituirii unui cuplu, sau cel al apariției unui copil au fost pentru mulți declicul pentru mutarea în afara orașului.

Ionuț Botiș (30 de ani), din Huedin, angajat într-o firmă conexă domeniului IT, a stat în chirie în Cluj, dar a decis acum doi ani să se mute, alături de iubita sa și de animalul de companie, în Florești.

„Înainte să mă mut dădeam 170 de euro pe o garsonieră, în Cluj, iar în Florești plătesc 200 de euro pentru un apartament cu două camere”.

Deși este și șofer, preferă să circule cu autobuzul; când traficul se sufocă nu mai contează diferența, spune el.

„Nu îmi pare rău, pentru că sunt mai aproape de un spațiu verde (în jurul comunei se întinde o pădure, n.red.), chiria este mai mică și suprafața mai mare”, adaugă el.

„Aproape în orice zonă te duci vei vedea blocuri în construcție, se promit parcări, dar de multe ori sunt asigurate doar pentru jumătate din locuințe, lipsesc trotuarele...”, admite el.

Iulia, IT-istă, spune și ea că este surprinsă de numărul mare de colegi care s-au mutat, în afara orașului, chiar și în localități aflate la câteva zeci de kilometri distanță.

Liceu cu 1.500 de elevi în doi ani de la deschidere

Numărul insuficient al școlilor, grădinițelor și creșelor din localitate a împins constant populația din Florești spre Cluj-Napoca.

Totuși, în ultimii ani au fost deschise câte o creșă și grădiniță noi, ultra-moderne, plus structuri ale acestora în spații închiriate în blocurile construite în localitate. O nouă creșă, cu 70 de locuri, va fi construită de Compania Națională de Investiții.

„În ultimii doi ani am dublat numărul locurilor în creșe și grădinițe, chiar dacă nevoia este mult mai mare. Avem în medie cam 40 de cereri lunare de acordare a trusoului pentru nou născut, ceea ce înseamnă cam 600 de cereri pe an, copii care vor necesita creșă și grădiniță”, spune Anca Stănescu, purtător de cuvânt al Primăriei.

Până acum trei ani, în comună funcționa o singură școală, însă chiar înainte de pandemie a fost inaugurat și un liceu.

Au fost transferate o parte din clasele de la vechea școală gimnazială, funcțională în continuare și inaugurate altele noi; în mai puțin de trei ani a ajuns la maximum - peste 1.500 de elevi - în condițiile în care abia peste doi ani va exista prima promoție de Bacalaureat.

„Avem numeroși elevi care au terminat școala în Cluj și părinții din Florești hotărăsc să îi dea la liceu aici, ba chiar elevi care stau în Cluj și vin aici pentru specializarea de Științele Naturii”, spune pentru Europa Liberă directoarea Dana Feneșan.

Școala a reușit să atragă atât dascăli din Cluj, cât și din alte județe, care s-au mutat alături de copii în Florești.

„Avem profesoare din Valea Jiului, care s-au mutat la Florești pentru că au copii care vor studia la facultate la Cluj și au zis să fie mai aproape”, explică ea.

Deși e partea a doua a zilei, în curte, copiii din clasele primare, aflați în schimbul doi, aleargă într-o veselie.

La poartă, Consuela își așteaptă băiețelul din clasa I-a. A lucrat ca specialist în proiecte internaționale de educație, inclusiv în lumea arabă, iar soțul este manager într-un astfel de proiect. Au mai multe proprietăți, au locuit mai mulți ani în Cluj, dar casa cumpărată în Florești a fost de departe cea mai bună alegere, spune ea.

„Am venit aici pentru vibe, sunt foarte mulți copii și o comunitate extraordinară unde locuim noi. Dascălii din școală sunt foarte buni, așa că nu puteam alege mai bine. Problemele de care ne izbim și care ne agită - trafic, aglomerație - țin doar de nerăbdarea noastră”, povestește Consuela cu un accent american și un ton senin.

Crina Todoran, învățătoarea băiatului, spune la rându-i că e foarte mulțumită de colectivul în care lucrează, alcătuit în majoritate covârșitoare din cadre titulare. Elevii sunt cât se poate de diverși: „Sunt români, romi, chiar și străini, inclusiv trei ucraineni asistă la cursuri în clasa mea. Putem face educație de calitate”.

Cosmin, taximetrist care locuiește în Florești, dar cu licență de operare pe Cluj-Napoca, și-a înscris ambii băieți la școală aici.

„Cel mare a început școala odată cu deschiderea liceului, a fost un mare câștig. De ce să îi mai pun pe drumuri la o școală din Cluj. Eu, în schimb, am drept de operare în oraș, dimineața încolo și după-masa înapoi, chiar dacă pandemia a mai redus parcă din aglomerația de la anumite ore”, spune el.

„​Nașul” dezvoltării necontrolate din Florești: Au fost poate și greșeli, dar nu ne-a instruit nimeni

Istoricul dezvoltării necontrolate a celei mai mari localități din zona metropolitană a Clujului începe la jumătatea anilor 2000.

În 2004 își începea primul mandat Ioachim Vancea, ales primar pe listele PDL. Sub cele două mandate ale sale, Floreștiul a „explodat” imobiliar, cel puțin până la criza financiară din 2008-2009.

„Când am preluat primul mandat, comuna avea 7.000 și ceva de locuitori, nu am anticipat că va ajunge la dimensiunile de astăzi. Am avut un Plan Urbanistic General (PUG, n.r.) care nu reglementa lucrurile suficient de clar, ca regim de înălțime, să spună clar unde sunt zonele de P+2 etaje și de P+4. Veneau dezvoltatorii, cu avocați și susțineau că PUG-ul le dă voie să construiască regimul de înălțime pe care îl vor”, a declarat el pentru Europa Liberă.

De asemenea, un minus l-a reprezentat și faptul că proiectele mari pregătite de investitori inclusiv din străinătate, pe 20 de hectare, care ar fi oferit o sistematizare unitară, nu s-au mai concretizat.

Asta pe fondul crizei financiare, însă „gurile rele” susțin că astfel de proiecte au intrat în impas pentru că realizarea investițiilor ar fi fost condiționate de beneficii pretinse de administrație.

Prețul terenurilor, de ordinul câtorva zeci de euro, dar mult mai mic decât în Cluj-Napoca și permisivitatea acordării autorizațiilor, au făcut ca cei cu bani, din Cluj sau alte zone ale țării, să facă investiții imobiliare.

„Dezvoltatorii au ajuns să lucreze cu marje de profit și de 300%, când în construcții profitul era de 15-20 de procente”, a spus Vancea.

„În general, s-au vândut proprietăți mici, majoritatea oamenilor aveau parcele de un iugăr (5.800 de metri pătrați, n.r.), chiar dacă aveau mai multe astfel de proprietăți. Foarte mulți oameni au obținut titluri de proprietate, care de multe ori nu erau corespunzătoare cu CF-urile și de aici am ajuns și la multe procese pe fond funciar”.

Vancea a mai spus că în anii 2004-2008 în Primărie lucra practic un singur specialist la serviciul de urbanism. Totuși, Primăria a eliberat autorizații pe bandă rulantă, chiar peste 600 pe an.

„La noi reușeam să emitem într-o lună jumătate - două autorizația, în timp ce la Cluj dura mult mai mult”.

Administrația nu ar fi avut nici expertiza și nici capacitatea de a aplica regulile care să tempereze elanul imobiliar, spune fostul edil, și a fost indusă în eroare de proiecte „foarte bine prezentate”.

„Nu ne-a instruit nimeni, chiar dacă am colaborat bine cu Consiliul Județean, pe această componentă, nici ei, nici Primăria Cluj-Napoca nu au venit să ne îndrume”, a mai spus fostul primar.

El spune că experiența celor opt ani de primar l-a învățat ce urma să fie făcut în dezvoltarea comunei, dar avea să piardă fotoliul de edil.

Deși s-a angajat să reglementeze mai bine urbanismul local, urmașul său, Horia Șulea (primar între 2012 -2020, din partea PNL / temporar USL) a fost cel puțin la fel de îngăduitor, dacă nu chiar mai permisiv cu derularea investițiilor, iar în comună au răsărit blocuri cu regimuri și mai mari de înălțime decât până atunci.

Atât Horia Șulea, cât și Ioachim Vancea și un fost director tehnic din Primărie au fost condamnați cu suspendare într-un dosar legat de modul de concesionare a serviciilor de salubritate.

Ioachim Vancea a fost în atenția DNA și pentru suspiciuni legate de o mită constând în 30 de apartamente trecute pe numele mamei sale.

Actualul primar: Corectăm ce se poate corecta, nu e prioritate să devenim oraș!

De la preluarea mandatului său de primar, în 2020, Bogdan Pivariu a spus că extinderea infrastructurii de educație, a spațiilor verzi și intrarea în vigoare a noului PUG se numără printre priorități. A început urbanizarea zonelor cu străzi neasfaltate sau cu trotuare necorespunzătoare și introducerea de rețele de canalizare.

Deși se dezice de haosul urbanistic din trecut, sumedenia de construcții, existența unui mall, dar și a unor investiții în producție, numărul mare de locuitori, fac din comună una cu cel mai mare buget din istoria sa: peste 154 de milioane de lei.

Cu toate acestea, obținerea statutului de oraș - o procedură migăloasă și stufoasă - nu este o prioritate, spune Bogdan Pivariu.

„Deocamdată, ne concentrăm pe ce putem și mai poate fi corectat. Și sunt foarte multe proiecte majore în derulare, sau pe care dorim să le lansăm pentru comunitatea locală. Ideea că suntem comună sau oraș, deocamdată nu reprezintă cel mai important aspect”, a spus edilul pentru Europa Liberă.

După expirarea vechiului PUG, între Primărie și autoritățile în construcții au existat numeroase contre, legat de oprirea autorizațiilor de construire. În baza unei ordonanțe preşedinţiale, Primăria a continuat să autorizeze construcții, dar după reguli mai stricte. „Numărul autorizațiilor a scăzut. Dezvoltarea nu se poate opri, dar se va face după niște reguli clare”, a precizat purtătoarea de cuvânt Anca Stănescu.

Boc: Noi aplicăm principiile consorțiilor administrative de mulți ani

Întrebat cum își asumă municipiul reședință de județ raportul cu Floreștiul și cu celelalte localități din zona metropolitană, primarul Clujului, Emil Boc a spus pentru Europa Liberă că municipiul a început de mult timp proiecte în comun cu acestea.

Cu mult înainte ca Guvernul să aprobe, în iulie, legea zonelor metropolitane, care accentuează în special posibilitatea formării consorțiilor administrative, spune el.

„Noi suntem mai avansați decât alții. Nu am așteptat să ne copleșească situația, fără să avem soluții, chiar dacă ele presupun o anumită durată de timp. Ideea din Legea zonelor metropolitane, cu consorții administrative, noi o aplicăm de cinci ani la Cluj”, a spus Emil Boc.

El a dat ca exemple proiecte precum extinderea transportului în comun în zona metropolitană, realizată deja de mai mulți ani în asociere cu celelalte localități, dar și marile proiecte de viitor, precum trenul metropolitan, centura metropolitană și metroul.

Acestea, care se află fie în fază de licitație, fie de studii avansate, ar urma să îmbunătățească conectarea localităților respective cu motorul zonei metropolitane, Cluj-Napoca.

„Este evident pentru orice clujean că nu mai vorbim de Clujul granițelor administrative. Doar pe hârtie, vorbim de bugetul municipiului, de proiecte ale orașului, dar ele, în realitate, sunt pentru zona metropolitană”.

Cum se poate (re)urbaniza Floreștiul

Arhitectul șef al județului Cluj, Claudiu Salanță, spune că haosul urbanistic din Florești mai poate fi corectat parțial, însă aceste intervenții nu trebuie amânate.

„Trebuie investit major pentru a se asigura funcțiile necesare - școli, grădinițe, creșe, spații de sănătate, magazine, alte locuri de petrecere a timpului liber, parcuri. Adică, Floreștiul să aibă dotările cartierelor din Cluj”, a spus el.

Specialistul a mai subliniat că racordarea politicilor urbanistice între reședința de județ și comunele din zonele metropolitane - care tind să fie mai puțin exigente - este esențială.

„Dacă în Cluj-Napoca soliciți nu știu câte locuri de parcare, sau grădiniță, acele lucruri să se aplice și în Florești. În Apahida și Baciu supervizăm documentațiile, dar în Florești e un fel de no-man's-land”.

Chiajna. Viața lângă București

O altă creștere spectaculoasă a populației în ultimii ani a înregistrat și Chiajna, comună de lângă București, care de la 14.000 de oameni în 2011 are acum o populație estimată de peste 35.000.

Comuna Chiajna se aflată chiar lângă cartierul bucureștean Militari. În urmă cu 10-15 ani, mulți dintre proaspeții locuitori nici nu știau că se mută în Ilfov și nu în Capitală. Asta și pentru faptul că Militari Residence este cel mai important complex imobiliar din Chiajna.

Marian muncește în Chiajna ca șofer la o companie de tip ridesharing. Cea mai mare nemulțumire a sa este legată de infrastructură. „[Drumurile] sunt foarte proaste. Dacă se merge pe drumul ăsta, cred că să zic două luni se schimbă toată bucșăraia și toate celelalte”, spune Marian.

Viceprimarul Constantin Dumitru spune că anul acesta va începe un program de refacerea a drumurilor din Chiajna. „Nu știu dacă vom termina anul acesta, este o investiție foarte mare”, ne asigură acesta.

Pe lângă drumuri, în opinia lui Marian, cea mai mare problemă din Chiajna este mirosul urât.

„Chiar când am intrat chiar mai devreme pe Drumul Osiei a trebuit să dau pe recircularea aerului mașinii pentru că afară nu se putea sta. Este un miros urât. Nu vine de la vreo groapă de gunoi. Vine de la fosele pe care le au blocurile. Nu cred că au canalizare, au fose”, este opinia acestuia.

Părerea sa este confirmată de Ion Matea, care a cumpărat un apartament în Chiajna pentru fiul său, de 32 de ani. Clădirea unde locuiește are fosă în loc de canalizare. Și el este nemulțumit de sistemul de fose din comună.

„Acest sistem de canalizare este foarte prost. Și ca idee așa, cu fosele septice, fiindcă undeva sub bloc este o fosă septică, nu fac față pompele. Apar probleme foarte des”, spune bărbatul.

Viceprimarul Dumitru Constantin spune că problema se va rezolva în curând.

„Noi am cesionat rețeaua de canalizare și de apă la Veolia și Apa Nova și au zis că vin cu un sistem prin absorbție, care trage apa ca să nu rămână pe țeavă. Le este teamă că se infiltrează apa de la fosă și se duce în apa pe care o tratează și se duce spre București”, ne explică acesta.

Constantin Dumitru spune că doar pe o singură stradă din Chiajna nu este sistem de canalizare, ci un sistem cu fose.

În ciuda acestor probleme, cei mai nefericiți locuitori ai Chiajnei sunt părinții care nu au unde să-și plimbe copiii. Când mai și plouă afară, situația devine și mai dificilă pentru că micile trotuare pe care se închesuie un părinte cu un copil de mână devin acoperite de noroiul împins de mașini de pe carosabil.

Supărarea unui părinte din Chiajna

Părinți din Chiajna trebuie să-și plimbe copiii prin parcări sau pe trotuare minuscule din cauza lipsei parcurilor.

Claudia s-a mutat în această comună în urmă cu patru ani. Vede această decizie și cu bune, și cu rele. „În ceea ce privește străzile și trotuarele nu există. Mă plimb cu copilul prin parcarea mașinilor. Parcurile lipsesc, spațiile verzi, trotuare, străzi”, ne spune aceasta.

Simona este și ea mămică. Ea s-a mutat cu familia încă din 2015 în Chiajna. Pe lângă lipsa spațiului verde, ea reclamă lipsa grădinițelor și a școlilor publice. Acum sunt doar grădinițe particulare în localitate, pe care nu și le permit toți locuitorii.

Localnicii au la dispoziție două grădinițe particulare. „Lipsește o grădiniță de stat”, ne spune mămica.

Viceprimarul spune că și această problemă va fi rezolvată în curând, chiar până în toamnă, când va începe un nou an școlar.

„Avem o școală care este în construcție pentru o mie de elevi, avem o grădiniță pentru 400 de preșcolari și o sută pentru - creșă. Noi avem promisiune de la constructori, care au câștigat licitația și se lucrează de doi ani jumătate, că anul acesta va fi gata, anul acesta în toamnă”, ne răspunde Constantin Dumitru.

Edilul este sigur că viața în Chiajna, cartierul-comună de lângă București, va fi tot mai bună. El recunoaște că până în acest moment, oamenii care s-au mutat în localitate au făcut-o pentru prețuri.

„Nu degeaba s-au mutat la noi în comuna, 30-40.000 de cetățeni. S-a mutat că le-a plăcut. A fost un pic mai ieftin ca în altă parte, ca în București. Ușor, ușor o să fie și mai bine”, promite Constantin Dumitru.

Acesta mai susține că spațiul rămas liber în comună nu va fi aglomerat cu alte blocuri față de cele câteva sute care se îngrămădesc unul lângă altul.

„Se va mai construi maximum 15% din zonele libere. În rest, se va face spațiu verde”, ne mai asigură acesta. El crede că peste un deceniu, populația Chiajnei va mai crește cu 15%, asta înseamnă cu minimum 5.000 de persoane.

Dacă promisiunile viceprimarului nu se vor concretiza, locuitorii care deja au ales viața în Chiajna nu evită să amenințe că se vor muta de aici.

Claudia și Simona nu regretă că s-au mutat în această localitate, chiar dacă nu au unde să-și plimbe copiii. Însă, așteaptă ca viața să fie mai bună.

„Din punct de vedere financiar este OK că m-am mutat aici, atât ne-a permis situația financiară. În viitor, nu știu ce o să fac. Aștept grădinița, aștept o școală. Dacă nu, nu știu. Ne putem și muta”, ne spune Claudia.

Chiajna este una dintre cele mai bogate comune din România. Are un buget de peste 20 de milioane de euro anual, mai mare decât a multor orașe.

Miroslava. Influența marilor companii

Dezvoltarea localităților limitrofe marilor orașe nu a atras doar noi locuitori, ci și companii care au profitat de oferta generoasă de muncitori.

Un exemplu în acest sens este Miroslava, comună lipită de Iași care găzduiește peste 2.000 de sedii sau puncte de lucru ale unor societăți comerciale. Cel mai mare angajator privat din județul Iași, de altfel, și-a construit propriul parc industrial în Miroslava.

Borgwarner România (fostă Delphi) este o companie internațională specializată în producția de componente auto. Peste 2.000 de persoane lucrează la societatea din Miroslava. Mulți dintre angajați vin din orașul Iași sau din alte localități din preajmă, fiind transportate la serviciu cu autocare puse la dispoziție de angajator. Borgwarner a avut în 2021 o cifră de afaceri de aproape 2 miliarde de lei.

Aceasta nu e singura mare companie care rotunjește veniturile de la bugetul local al comunei Miroslava. Pe raza comunei, mai au puncte de lucru mari companii precum Arabesque, Metro Cash&Carry sau Misavan Trading.

La finele anului trecut, pe raza comunei s-a deschis un mini-mall, iar pe viitor e programat să fie construit și un institut regional de medicină cardiovasculară.

Pentru 2023, Primăria Miroslava va avea un buget de aproape 100 de milioane de lei, cu 44% mai mare decât în anul precedent. Peste un sfert din aceasă sumă va veni din cotele impozitului pe venit, pe care le plătesc inclusiv marile companii.

„Cu fondurile atrase am reușit să realizăm investiții în comuna și a fost redus șomajul, pentru că multi dintre angajantii acestor companii sunt locuitori ai comunei”, spune Marius Pârciu, purtătorul de cuvânt al Primăriei Miroslava.

Și în Miroslava s-au mutat, la blocuri sau vile, mii de ieșeni care au căutat o locuință mai ieftină decât ar fi găsit în Iași. Asta face ca problemele Miroslavei să fie asemănătoare cu cele din Florești sau Chiajna.

Primarul Dan Niță mai atrage atenția asupra uneia: subdimensionarea aparatului administrativ al primăriei. „Numai în anul 2021, la nivelul primăriei au fost procesate aproape 70.000 de documente, adică peste cel al unor primării din orașe reședință de județ sau consilii județene.”

Doar 66 de persoane lucrează, în prezent, la Primăria din Miroslava, populația reală estimată de autorități fiind de aproximativ 40.000 de locuitori. „E foarte greu de spus care e numărul exact”, spune și Marius Pârciu.

Dezvoltarea fără viziune din Iași

În Iași, dezvoltarea imobiliară a comunelor limitrofe a venit la pachet cu un boom imobiliar important și în oraș.

S-au construit blocuri în majoritatea cartierelor orașului, de multe ori fără o viziune arhitecturală coerentă și prin proiecte la limita sau dincolo de lege. Primarul Mihai Chirica, dar și nenumărați funcționari publici de la Iași sunt acuzați în diverse dosare penale privind urbanismul; procurorii suspectează construcții ilegale, recepții fără respectarea autorizațiilor sau chiar posibile fapte de corupție.

În tot acest timp, investițiile în infrastructură din orașul Iași, dar și dinspre oraș înspre localitățile limitrofe au lipsit.

Alex Andrei este editor coordonator al publicației online Apix, dedicată proiectelor de urbanism din Iași. El spune pentru Europa Liberă că, la Iași, nu există o gândire urbanistică unitară la nivel metropolitan și că fiecare autoritate locală aprobă proiecte în baza propriilor interese.

„Lipsa acestei colaborări între Iași și comunele limitrofe provoacă deja o dezvoltare pe alocuri haotică. Consecințele se văd zilnic, și nu doar în traficul supraaglomerat. Iașul trece, în ultimii ani, prin cea mai importantă reconfigurare urbanistică de după Revoluție”, spune Andrei.

Acesta completează: „Important este ca autoritățile locale să tina pasul cu mediul privat și să dezvolte infrastructurile necesare, să ofere facilități.”