De Ziua Eroilor Români, pe 25 mai, Ileana Negru, o femeie de 66 de ani al cărei fiu, Florin, avea doar 12 ani când a fost ucis în Revoluția din 1989, a mers pe un drum de munte din afara orașului Brașov, a turnat benzină pe ea și și-a dat foc.
Sinuciderea a venit după decenii de suferință și de ceea ce ea a numit „umilința” la care a supus-o statul român. Ileana Negru nu a aflat niciodată cine i-a ucis fiul și nimeni nu a fost vreodată tras la răspundere pentru uciderea băiatului de 12 ani.
La peste trei decenii de la Revoluția din 1989, sfârșitul dramatic al femeii a atras atenția asupra suferinței rudelor celor care au murit în Revoluția din 1989 și care încă așteaptă dreptate pentru cei dragi.
„În ziua morții ei, am întâlnit-o la Cimitirul Eroilor”, povestește Elena Vlase, al cărei fiu de 19 ani a fost torturat și ucis la Brașov în decembrie 1989.
Ambii băieți sunt înmormântați în același cimitir împreună cu alte 67 de persoane care și-au pierdut viața în orașul de la poalele Tâmpei la Revoluția din 1989, atunci când oameni înarmați neidentificați au deschis focul asupra mulțimilor neînarmate.
„Era foarte nefericită. Am aranjat să ne întâlnim a doua zi, [dar] nu a mai apărut”.
Sinuciderea Ilenei Negru a fost ținută secretă de autoritățile din România timp de două săptămâni.
Abia când fiica Ilenei Negru i-a spus lui Cătălin Giurcanu, un revoluționar care avea 16 ani când a ieșit în stradă împotriva regimului Ceaușescu, vestea sinuciderii femeii a început să circule pe rețelele de socializare.
Cei doi se cunoșteau de câțiva ani după ce s-au întâlnit la protestele care cereau o anchetă oficială asupra evenimentelor din decembrie 1989.
Poliția a emis în cele din urmă o declarație concisă despre moartea Ilenei Negru, pe 8 iunie, iar pe 14 iunie a făcut public biletul găsit lângă cadavrul ei.
„În semn de protest față de 33 de ani de suferință, durere, umilință și batjocură”. Azi pun capăt umilinței chiar cu prețul vieții.
Trag un semnal de alarmă în memoria eroilor, răniților, reținuților.
Vrem Proclamația, punctul 8 de la Timișoara. Revoluția e a noastră, nicidecum a comuniștilor ce ne-au furat-o. Ilici Iliescu. Torționarul. Criminali ce ne-au ucis copilașii.
Eroii răniți, reținuți, cu merite deosebite, nu luptători revoluționari.
Ei și-au vărsat sângele pentru Libertate. Ei au fost împușcați strâgând Jos comunismul, vrem libertate.
Ei au fost bătuți, batjocoriți, umiliți și reținuți de comuniști.
Nu luptători și revoluțonari, pentru că au merite deosebite cu rol determinant.
Asta e umilința părinților, copiilor, soților, soțiilor.
Frați români care vă iubiți țara, treziți-vă. E momentul să ne câștigăm meritul Revoluției Române din decembrie 1989.
Eroii noștri nu-s lăsați să-și doarmă somnul de veci bine meritat”, a scris Ileana Negru pe biletul său de adio.
În România post-Ceaușescu, investigațiile asupra celor peste 1.100 de morți și 3.000 de răniți de la Revoluție au început, au stagnat, au fost reluate și au stagnat din nou. Cauzele au fost trecute de la un parchet la altul și au trecut periodic de la o instanță la alta.
„A vrut să știe cine i-a ucis fiul, cine este criminalul”, spune Cătălin Giurcanu, care avea 16 ani când a fost arestat pentru că a ieșit în stradă după ce a auzit oamenii strigând: „Libertate, libertate!”
Tatăl său s-a dus să-l caute și a murit împușcat cu 13 gloanțe în piept.
„I s-au întâmplat atâtea lucruri rele... Era o doamnă micuță cu o inimă mare”, a spune Giurcanu, cu lacrimi în ochi.
Cu mai puțin de o săptămână înainte de moartea ei, s-a întâlnit cu Ileana Negru, cunoscută și sub numele de Ileana Militaru după ce a divorțat de soțul ei.
Abia se întorsese din Tenerife, unde locuia cu fiica ei. Fiul ei, Florin Negru, a fost unul dintre cei 49 de copii uciși în timpul revoluției din România, care a venit la o lună după căderea Zidului Berlinului și a pus capăt dictaturii de aproape 25 de ani a lui Ceaușescu. Cel mai mic dintre ei avea doar o lună.
În timpul protestelor de la Brașov din decembrie 1989, Ileana i-a trimis pe Florin și pe sora lui la casa mamei sale, unde ar fi trebui să fie în siguranță, dar copilul de 12 ani s-a furișat și a ieșit în stradă.
Într-un interviu acordat în 2006 pentru un film documentar românesc, Ileana a relatat că foul ei i-a spus pe 17 decembrie că „cei care nu protestează sunt lași”.
În acele zile, veștile circulau rapid despre împușcăturile de la Timișoara, unde localnicii au ieșit inițial în stradă pentru a protesta împotriva înlăturării din post a unui pastor care criticase regimul Ceaușescu.
Pe 23 decembrie, Ileana și-a găsit fiul de 12 ani la o morgă improvizată pe lângă spitalul militar din Brașov, într-un morman de cadavre.
„Stătea întins pe o jachetă, în chiloți, gol de la brâu în sus. Avea ochii deschiși și zâmbea. Am alergat și l-am luat în brațe și era rece. L-am îmbrățișat și am început să țip. Fiul meu nu mai avea coloană vertebrală. Era gol. Era doar o gaură mare. Asta e tot ce îmi amintesc", a spus ea în interviul documentar.
Devastată și căutând cu disperare răspunsuri, căutarea dreptății pentru fiul ei a început cu umilință.
„În toamna anului 1991, am fost la procuratura militară”, povestea ea în 2006.
„Un bărbat înalt, cu chelie, în uniformă militară a venit la mine – nu s-a prezentat. „Ești mama lui [ Florin Negru]?' a întrebat el. Am spus: „Da”. El a spus: „Copilul tău a fost un terorist și un hoț” și a susținut că a furat un inel și a ajutat alți așa-ziși teroriști.
Oficialii români vorbesc cu patos în fiecare decembrie despre cei care au murit la Revoluția din 1989, dar victimele au fost uitate treptat.
Giurcanu, al cărui tată a fost și el omorât, crede că Ileana „ar fi avut șansa să se vindece dacă ar fi existat dreptate”.
Oamenii cu care a vorbit Europa Liberă spun că faptul că nu li s-a făcut dreptate victimelor de la Revoluția din 1989 se datorează deturnării ei de către Ion Iliescu, un fost comunist de rang înalt din epoca Ceaușescu, de trei ori președinte, și comuniștilor de rang inferior care au condus țara în anii care au urmat.
În biletul lăsat înainte să-și dea foc, Ileana Negru l-a numit pe Ion Iliescu, „torționar”, „criminalul care ne-a ucis copiii”.
Iliescu a fost acuzat că a folosit dezinformarea în timpul revoluției și că s-a numărat printre acei lideri responsabili că au chemat minerilor să vină la București în ianuarie și iunie 1990 și septembrie 1991, pentru a înăbuși protestele împotriva noilor lideri ai țării.
Ion Iliescu și acoliții săi au fost acuzați că ar fi indus „psihoza teroristă” în timpul evenimentelor din decembrie 1989, fapt ce a provocat sute de decese și mii de răniri ale unor civili.
„Din cercetări a rezultat că psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice. Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00).”, se arată în rechizitoriul procurorilor.
Criticii trecerii României la democrație spun că mulți membri ai fostei elite comuniste și-au păstrat funcții de conducere, iar acum fiii, fiicele și protejații lor se află în poziții cheie.
Din această cauză, spun ei, există prea puțin șanse pentru o investigație adecvată, care ar putea implica membri ai armatei și ai poliției secrete de la acea vreme, temuta Securitate, ai cărei slujbași nu au fost niciodată pedepsiți ci își trăiesc bătrânețile confortabil, răsplătiți și cu pensii speciale.
Iliescu, acum în vârstă de 93 de ani, a fost acuzat în aprilie 2019 împreună cu alți doi lideri de rang înalt de crime împotriva umanității pentru cele peste 850 de morți și 2.382 de persoane rănite, înregistrate în cele opt zile după răsturnarea lui Ceaușescu și ziua în care Iliescu a preluat puterea, adică între 22 și 30 decembrie 1989.
Curtea Supremă, care judecă cauzele miniștrilor și politicienilor de nivel înalt, a trimis dosarul la Curtea de Apel pe 24 februarie, declarând că nu are competență în cauză, pentru că Iliescu nu era președinte în acea perioadă.
După ce a fost lider interimar, Iliescu a devenit președinte după mai 1990, când au avut loc primele alegeri de după Revoluția din 1989.
„Au ascuns moartea [Ilenei] Negru la 33 de ani de la revoluție. Sistemul neo-comunist, securist și bolșevic continuă să trăiască", spune Sorin Boacă, un participant marcant la revoluția de la Brașov, pentru RFE/RL.
„Ea a fost mama unui erou. Acest sistem criminal trăiește prin copiii, descendenții și rudele sale."
Nu numai că dosarul împotriva lui Iliescu și a fostului vicepremier Gelu Voican Voiculescu și a fostului șef al aviației militare Iosif Rus a durat ani de zile, dar criticii procesului spun că i-a vizat doar pe cei mai în vârstă oameni ai vremii.
„Nimeni nu a fost acuzat deloc la Brașov. Cum este posibil asta?", se întreabă Elena Vlase, mama altui copil ucis în 1989. Ea spune că un membru al Securității comuniste a tras glonțul care a dus la moartea fiului ei. La audierea sa, bărbatul acuzat că ar fi responsabil a negat orice implicare și nu i s-a adus vreo acuzație.
Dar pentru cei care caută dreptate în Brașov și în alte colțuri de țară, s-ar putea să apară o licărire de speranță la orizont odată cu numirea profesorului de istorie Mihai Dodu, în aprilie, la conducerea unui institut guvernamental care caută dreptate pentru „luptătorii anticomuniști”.
Dodu avea doar 9 ani când Ceaușescu a fost răsturnat, iar tatăl său este unul dintre cei 79 de oameni uciși în fața clădirii televiziunii române.
„După [aproape] 34 de ani, pentru prima dată îl avem pe fiul unui erou și al unui martir în această funcție. Are integritate. Trebuie lăsat să-și îndeplinească sarcina până la final", spune Elena Vlase.
Pe lângă provocarea dificilă de a-i trage la răspundere pe cei vinovați de morții de la Revoluție, românii care caută dreptate trebuie să se confrunte cu o altă problemă. Mii de oameni susțin, în mod fals, că au luat parte la Revoluția din 1989 și au primit certificate de revoluționar, care le dau dreptul la despăgubiri și alte beneficii, cum ar fi: terenuri, chirii reduse la spații comercial, transport public gratuit, scutiri de impozite etc.
Există permanent controverse între revoluționarii adevărați și cei falși, dintre care unii au fost urmăriți penal pentru că au mințit în legătură cu implicarea lor.
„Vreau să aduc autenticitate reputației revoluționarilor, să scap de impostori”, a spus Dodu pentru RFE/RL. „Obstacolul în calea justiției nu este procedural, ci o lipsa de moralitate”.
Dodu se confruntă deja cu apeluri la demitere după ce a decis că nu există motive pentru a-i anula certificatul de revoluționar premierului Marcel Ciolacu, care a primit și gradul de „luptător cu rol determinant” în revoluție.
Există cinci categorii de certificat de revoluționar: luptători care au jucat un rol important, luptători care au avut un rol determinant, cei care au fost închiși în timpul revoluției și cei care au pierdut o rudă apropiată.
Beneficiile sunt mai mari pentru cei care au jucat un rol mai activ, deși aceste beneficii nu au fost niciodată luate de premierul Ciolacu.
Cinci participanți la revoluție au organizat o grevă a foamei în fața birourilor guvernamentale din București în iulie în sprijinul lui Dodu, deși Ciolacu a spus că nu are de gând să-l îndepărteze.
Dodu a întâlnit-o pe Ileana Negru, mama lui Florin, în biroul lui din București cu câteva zile înainte ca ea să se sinucidă. Trebuia să-și schimbe propriul certificat de revoluționar ca supraviețuitor al cuiva ucis în revoluție pentru a-și schimba numele în Militaru.
„Am corespondat cu ea și a depus documentele”, spune el.
„Doamna Negru m-a mișcat... Mi-a spus că am cam aceeași vârstă cu fiul ei și că atunci când s-a uitat la mine, s-a gândit la el”, a spus Dodu.
„Moartea ei este o tragedie. Din păcate, gestul ei reflectă durerea cu care trăim cu toții de mai bine de 30 de ani cu întrebarea, în cazul meu: cine mi-a ucis tatăl?"
„După mulți ani de suferință, cauzate de moartea fiului ei, și de umilință [din partea] statului român, doamna Negru a luat decizia dramatică de a-și pune capăt vieții. Nu-mi face plăcere să acord acest interviu, dar o fac pentru doamna Negru și în memoria celor care au murit la revoluție”, a spus el.
El spune că are o singură misiune la conducerea instituției, iar aceea este consacrată victimelor revoluției și urmașilor acestora: să le redea demnitatea, ajutându-le să-și îmbunătățească situația financiară și sănătatea, iar la școală să devină obligatorii cursurile despre Revoluția din 1989.
„Vrem ca tânăra generație să înțeleagă sacrificiile pe care le-au făcut oamenii de aceeași vârstă cu ei [acum]”, a adăugat el.
Ileana Negru este înmormântată într-un cimitir de la marginea Brașovului.
Boacă, cel care în 1989 protesta pe străzile orașului, ne-a arătat mormântul, o cruce mică de lemn, stingheră, în marginea cimitirului de lângă un lan de porumb.
Biserica Ortodoxă din România stipulează că sinucigații sunt îngropați la marginea cimitirelor și nici nu beneficiază de slujbă cu preot.
Cimitirul Eroilor este mai mic și mai îngrijit, înconjurat de copaci și aproape de locul în care a fost ucis Florin Negru, din centrul Brașovului. Există o cruce mare cu numele celor care au murit la Revoluție.
„Întotdeauna plângea foarte mult. Fiul ei de 12 ani murise. Ea dorea să fie îngropat aici, în acest cimitir", a spus Vlase, stând lângă mormântul propriului fiu.
„[Făptuitorii] trebuie să facă față justiției și să plătească”, a spus ea. „Nu doar oamenii de top din București, ci și din Brașov. Simt că fiul meu nu și-a găsit liniștea. Trebuie să obțin demnitate pentru el dincolo de mormânt", spune ea ea. „Vreau ca criminalii să fie pedepsiți cât sunt încă în viață”.
