Suntem martorii celei mai mari migrații din Europa de la al Doilea Război Mondial încoace.
A început imediat după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, din februarie 2022. De atunci, mai mult de șase milioane de oameni – cei mai mulți copii, femei și vârstnici – au început să plece către alte țări europene, în primul rând, către cele din Uniunea Europeană.
Șocați de brutalitatea atacurilor rusești, refugiații ucraineni, disperați și năuciți, au fost primiți cu brațele deschise în UE, iar oamenii de aici și guvernele lor s-au grăbit să-i ajute, să le ofere sprijin și adăpost.
În timp ce Bruxelles-ul a spus clar că asistența pentru Ucraina va continua, sunt politicieni și cetățeni din UE care vorbesc despre „Ukraine fatigue” – oboseala față de războiul din Ucraina.
Unii dintre europeni se luptă ei înșiși cu situația economică dificilă de după pandemia de Covid.
Războiul are deja aproape doi ani, iar ajutorul generos de la început scade pe măsură ce Kievul se blochează în contraofensivă.
Criza europeană a migranților
Datele UNHCR (Comitetul ONU pentru Refugiați) arată că, până pe 21 noiembrie 2023, peste 6,3 milioane de oameni fugiseră din Ucraina începând cu februarie 2022. 5,9 milioane de refugiați ucraineni au rămas în Europa.
Uniunea Europeană a reacționat rapid și, la zece zile de la invazia rusă, a votat în unanimitate o lege care asigură protecția ucrainenilor care fug din țara lor. Pentru prima oară de la adoptarea ei din 2001, a fost activată Directiva de Protecție Temporară.
Pentru a se înregistra sub protecția acestei Directive, ucrainenii în căutare de azil trebuie doar să prezinte un card de identitate sau un pașaport. În toamna anului 2023, miniștrii de Interne ai UE au extins măsurile – care urmau să expire în martie 2024 – cu încă un an.
În ultimii zece ani, migrația a fost o problemă controversată, care a produs adesea dezbinare între țările Uniunii Europene. A fost tema care a influențat referendumul pentru Brexit, din 2016, care a dus la ieșirea Marii Britanii din Uniune, și a contribuit la ascensiunea partidelor europene de extremă dreaptă.
În 2015, un număr record de 1,3 milioane de persoane au cerut azil în Europa – erau oameni care ajunseseră pe continent după călătorii lungi, extrem de periculoase, câteodată mortale, pe apă sau pe pământ.
Cei mai mulți dintre cei nou-veniți fugeau de războiul civil din Siria și de grupul extremist Stat Islamic (ISIS).
Țările UE abordau atunci diferit problema: au fost discuții intense despre câți refugiați ar trebui să primească fiecare stat. Unii membri spuneau că e datoria morală a blocului european să accepte cât de mulți refugiați cu puțință, în timp ce alții au reacționat exact invers: au ridicat garduri și au construit ziduri.
În ciuda tuturor greutăților și a incertitudinilor, ucrainenii se adaptează bine în comparație cu alte grupuri de refugiați, spune Jean-Christophe Dumont, șeful Diviziei pentru Migrație Internațională al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
În Polonia, de pildă, care este deja casă pentru o comunitate ucraineană importantă – 71% dintre refugații din Ucraina și-au găsit de lucru, arată statisticile din martie 2023.
În Germania, rata de angajare era mai mică: 24% dintre refugiați își găsiseră, în iunie, joburi.
În ciuda disparităților, cifrele sunt impresionante, declară Dumont pentru RFE/RL.
„Aceste cifre ale angajărilor sunt extraordinare pentru ucraineni, mai ales că mulți dintre ei au ajuns (în țările UE, n.r.) de abia un an. Sunt multe motive ale succesului. Au avut acces pe piața muncii din prima zi, mulți dintre ei erau foarte calificați, țările în care au ajuns erau în căutare de forță de muncă, s-au putut baza pe comunitățile ucrainene care existau deja acolo”, afirmă el.
În primele luni de după invazia din 2022, Polonia a adăpostit mai mulți refugiați decât oricare altă țară. Proximitatea, existența unei comunități de migranți, o limbă și o cultură cunoscute au au făcut ca Polonia să fie o alegere naturală pentru ucraineni.
Pe de altă parte, mulți refugiați aleg Germania. La finele lunii septembrie, 1,2 milioane de ucraineni erau înregistrați în Germania și 958.000 în Polonia, după cum arată statisticile europene.
De ce Germania? Un raport recent al EWL – o agenție de recrutare din Polonia, care a făcut un studiu împreună cu Centrul pentru Europa de la Universitatea Varsovia – spune că ucrainenii se integrează mai bine în societatea germană decât în cea poloneză.
Conform raportului, rețelele de ucraineni din Germania au fost un factor-cheie: cei deja stabiliți în țară și-au putut ajuta prietenii și cunoștințele să se instaleze. În comparație cu alte țări, ucrainenii citați de raportul EWL spun că în Germania au primit salarii mai mari, cursuri obligatorii de limbă, beneficii mai generoase pentru refugiați și asistență medicală mai bună.
Declinul economic
În timp ce mulți ucraineni s-au integrat cu succes în tările gazdă și au început vieți noi, în Uniunea Europeană a apărut o oarecare încordare, mai ales în țările care luptau deja cu inflația în creștere și cu stagnarea economică – efecte ale pandemiei de coronavirus.
Inflația a atins cote record și mai bine de 27 de milioane de oameni din UE au ajuns șomeri sau au fost angajați pe poziții inferioare pregătirii lor.
În aceste condiții, beneficiile, adăpostul și noile joburi pentru migranți au început să fie din ce în ce mai greu de acordat de către guverne.
Un raport recent cerut de către UE arată că „oboseala de solidaritate” în ceea ce-i privește pe refugiații ucraineni este rezultatul perspectivelor economice sumbre din întreaga Uniune.
„Criza costului vieții a lovit familiile cu venituri mici și medii din țările gazdă”, spune în raport Lodewijk Asscher, consultantul Comisiei Europene pentru Ucraina.
La Berlin, nu sunt destule adăposturi pentru cei peste 10 mii de migranți care au trimis cereri de azil în Germania numai în acest an.
„Situația nu e tocmai bună în acest moment”, spunea în septembrie, pentru Associated Press, Sascha Langenbach, purtător de cuvânt al oficiului de stat pentru refugiați de la Berlin.
„E mai mult decât ne așteptam anul trecut”. Berlinul va primi până la finalul anului încă 5.500 de migranți, pe lângă cele 11 mii de refugiați ucraineni primiți deja de capitala germană.
Ce se întâmplă la Berlin nu e o situație anormală, iar reducerile bugetare au efecte și în alte părți ale țării. Alte orașe germane găsesc cu greu mijloace să îi ajute pe refugiați cu bani și case.
Mai mult de 220 de mii de oameni au făcut cerere de azi în Germania din ianuarie până în august 2023 – cei mai mulți provin din Siria, Afganistan, Turcia, Moldova și Georgia.
În anul precedent, au fost 240.000 de cereri. Numărul, totuși, pălește în comparație cu milionul de refugați ajuns în Germania între 2015 și 2016 – migranți care fugeau de războaiele și persecuțiile din Orientul Mijlociu și din Afganistan.
Situația economică defavorabilă din întreaga Uniune Europeană a făcut statele membre să reducă din fondurile pentru refugiații ucraineni. Un oficial de la ministerul german al Finantelor a fost citat în septembrie de către Reuters spunând că Berlinul planuiește ca la anul să înjumătățească ajutorul pentru cheltuielile legale de primirea și integrarea refugiaților.
Singura țară care a depășit Germania la cheltuieli este Polonia, care a alocat 15,4 miliarde de euro pentru refugiați – aceștia au avut acces liber la educație, asistență medicală, beneficii pentru familii.
Dar, precum Germania, și Polonia a anunțat că ar putea ca la anul să reducă din cheltuielile pentru refugiații ucraineni. Piotr Muller, purtătorul de cuvânt al guvernului polonez, a declarat pe 18 septembrie pentru Polsat News că ajutorul pentru refugiați ar putea să nu fie prelungit sau menținut la același nivel în 2024.
Lucrurile s-ar putea, totuși, schimba. Polonia are un nou premier, pe Donald Tusk, al cărui guvern a fost învestit pe 13 decembrie, când a pus capăt guvernării naționaliste de opt ani a partidului conservator Lege și Justiție.
Tusk a vorbit în Parlament în ziua învestiturii și a spus că va „cere, tare și clar, mobilizarea lumii libere, a Vestului, pentru a ajuta Ucraina în acest război”.
Cehia, care a cheltuit pentru ajutoare până acum 3,9 miliarde de euro – locul trei în UE – a redus deja contribuția statului pentru refugiații ucraineni.
În iunie 2023, parlamentul a tăiat beneficiile sociale pentru noii-veniți, iar Praga a închis un centru important pentru migranți. Deciziile au venit în contextul unor declarații populiste ale dreptei, care spunea că unii refugiați ucraineni, de origină romă, fac „turism pentru beneficii”.
Mai apoi, în iulie, au fost reduse drastic beneficiile de cazare pentru refugiații ucraineni din Cehia.
În mod paradoxal, orice formă de oboseală față de refugiați care există apare pe măsură ce numărul ucrainenilor care ajung în UE scade, spune Dumont, de la OCDE.
Țările UE+, adică cele 27 state membre plus Norvegia și Elveția, au acordat în perioda iulie-septembrie 2022 în jur 200 de mii de drepturi de protecție temporară.
În 2023, sunt 80 de mii pentru aceeași perioadă, arată datele Eurostat.
O viață în așteptare
În timp ce ucrainenii încearcă să-și croiască o viață nouă în Europa, mulți se confruntă cu o problemă existențială, care e resimtiță de refugiații din toată lumea: dorul de casă.
Chiar dacă nu se întrevede finalul războiului, mulți refugiați cred cu tărie că, într-o zi, se vor întoarce în Ucraina.
Un sondaj recent al UNHCR arată că 67% dintre refugiații care au ajuns în țările Uniunii Europene și în R. Moldova speră să se întoarcă pentru totdeauna în Ucraina. Doar 14%, însă, planifică să revină acasă în următoarele trei luni.
Acea zi s-ar putea să nu vină prea curând.
Refugiații ucraineni „au ajuns în țările gazdă, unde vor și rămâne în următorii ani sau chiar mai mult”, spuneau în iulie Shelly Culbertson și Thomas S. Szayna într-o postare pentru Institutul RAND, un think-tank din Statele Unite.
„Studiul RAND 2021 demonstrează că, din 1980 încoace, doar aproape o treime din refugiații din întreaga lume s-au întors acasă la zece ani de la finalul ostilităților. Rata de întoarcere în Ucraina s-ar putea să fie mică”, au prezis cei doi analiști.
Ucrainenii se confruntă cu „dilema așteptării”, spune consilierul Comisiei Europene pentru Ucraina, Lodewijk Asscher. Adică se confruntă cu o stare de neliniște generată de dorința de a se întoarce acasă vs. cea de a rămâne în țările gazdă.
Datele UNHCR arată că numărul zilnic al trecerilor de frontieră din România, Moldova, Polonia sau Slovacia în Ucraina a atins, în perioada august-octombrie 2023, 35.o00 – o creștere față de 18.000 din primele două luni de după invazia din februarie 2022.
Nemulțumiri mari
În ciuda economiei lente și a unui război fără sfârșit, sondajele din UE privind sprijinul pentru Ucraina și pentru ucraineni dezvăluie o imagine mai complicată.
Eurobarometrul care monitorizează opinia publică din întreaga UE a arătat în mod constant un sprijin puternic pentru Ucraina de la invazia Rusiei din 2022.
Un Eurobarometru recent a constatat că 86% dintre oamenii care trăiesc în UE aprobă ca blocul să continue să ofere sprijin umanitar persoanelor afectate de război; 77% sunt gata să primească în UE refugiații care fug de război; iar 71% susțin impunerea de sancțiuni economice Rusiei.
Alte sondaje, însă, arată semne de nemulțumire tot mai mare.
Cele ale Fundației Bertelsman din Germania, de la sfârșitul anului 2022, au constatat că peste 70% dintre oameni susțin țările UE care acceptă refugiați. Dar, între martie și septembrie 2023, cifra a scăzut.
În Franța și Germania, sprijinul s-a redus cu 12 puncte procentuale; în Belgia și Țările de Jos, cu 11 puncte; în Polonia, 10; în Italia, opt; iar în Spania, patru.
Sondajele din Polonia din timpul verii au constatat, de asemenea, că sprijinul pentru Ucraina era în scădere.
Într-un studiu publicat în august de Universitatea din Varșovia, 85% dintre cei chestionați au fost în favoarea sprijinirii Ucrainei în războiul cu Rusia. Dar ponderea respondenților cu o preferință puternică în favoarea Ucrainei a scăzut la 40% în iunie, de la 62% în ianuarie.
Mai mult, sondajul a constatat că, „pentru prima dată, avem de-a face cu o situație în care majoritatea polonezilor (55 la sută) sunt împotriva unui ajutor suplimentar acordat Ucrainei”.
Un sondaj din Cehia a prezentat o imagine și mai sumbră. Institutul STEM pentru Cercetări Empirice din Praga a constatat că 43% dintre cei chestionați au spus că atitudinea lor față de refugiații ucraineni s-a înrăutățit de la începutul invaziei Rusiei din 2022.
În plus, doar 51% au sprijinit refugiații ucraineni care rămân în Republica Cehă.
„Societatea cehă este foarte conservatoare, închisă și preferă să rămână cu ceea ce știe”, a declarat Jaromir Mazak, coautor al sondajului și director de cercetare la STEM, pentru un post de radio.
Dezinformarea venită de la Kremlin
Oficialii UE au acuzat Kremlinul că a generat sentimentul anti-ucrainean în cadrul blocului, în special pe rețelele sociale.
„Ruși care promovează dezinformarea încearcă să exploateze starea de spirit a publicului și discursul politic din statele membre UE pentru a semăna îndoieli, confuzie, pentru a alimenta resentimente [și] a submina încrederea publicului în autoritățile locale”, a spus la RFE/RL Peter Stano, purtătorul de cuvânt al UE pentru afaceri externe.
Potrivit lui Mazak, din cei 40% de europeni care se opun acordării oricărei asistențe refugiaților ucraineni „aproximativ 15%” au opinii pro-ruse puternice.
„Ei simt că războiul este provocat de NATO și Rusia, practic, doar reacționează. Sau că Ucraina este o țară inamică”, a spus Mazak.
„În unele țări mai mult decât în altele, narațiunile și dezinformarea rusești găsesc un teren fertil, nu numai în rândul populației, ci și printre unii politicieni și actori politici locali. Acest lucru se datorează contextului istoric, mentalității, culturii și altor aspecte”, spune Stano.
Misiunile diplomatice ruse din întreaga lume au inundat rețelele sociale din țările gazdă cu știri false sau narațiuni înșelătoare, a adăugat el.
Julia Smirnova, de la Institutul pentru Dialog Strategic din Marea Britanie, a monitorizat aceste campanii de calomnie pe rețelele sociale.
„De la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei, statul rus și actorii pro-Kremlin au răspândit numeroase afirmații false și înșelătoare împotriva refugiaților din Ucraina”, a declarat Smirnova pentru RFE/RL.
În octombrie 2022, institutul Juliei Smirnova a analizat discuțiile în limba rusă despre refugiați pe Telegram și a constatat că narațiunile diferă în funcție de grupul țintă.
Pentru publicul rus, linia Kremlinului este că refugiații din Ucraina fug de presupușii „naziști” care conduc țara. Pentru publicul european, non-rus, narațiunea este că refugiații sunt periculoși, nerecunoscători și predispuși la violență și criminalitate, spune Smirnova.
Polonia a fost vizată de ceea ce grupul de reflecție al Institutului din Varșovia a numit „campanii de dezinformare cu spectru complet” conduse de Kremlin.
Într-un raport din septembrie, institutul a concluzionat că o astfel de dezinformare include „rapoarte false” pe rețelele sociale, ceea ce sugerează că refugiații ucraineni sunt responsabili pentru „efracții, atacuri și violuri... în Przemysl și în alte părți din estul Poloniei”.
Dar, în ciuda capacității Kremlinului de a „exploata prejudecățile și opiniile individuale la nivel de țară”, a spus Szayna, „un anumit grad de oboseală este un fenomen așteptat”.
De fapt, însăși noțiunea „că Europa este obosită de refugiații ucraineni, [împreună cu] portretizarea oboselii ca pe un fapt, este o defăimare în sine”, a spus Smirnova.
