La 34 de ani distanță de la dispariția comunismului, Europa Liberă a reconstituit unele dintre imaginile realizate la Revoluție, în București, și a stat de vorbă cu câțiva dintre oamenii care au contribuit vizual la documentarea istoriei.
Nicolae Ceaușescu a ținut, pe 21 decembrie 1989, un discurs din balconul fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român, prin care spera să liniștească spiritele. / Astăzi, clădirea este sediul Ministerului Afacerilor Interne.
Foto: Agerpres/Radu Constantinescu
Când te oprești din făcut poze?
„Eram acasă, mă spălam, și nu știu ce mi-a venit, pentru că eu nu mă uitam la televizor. L-am pornit și am dat sunetul mai tare, să-l aud din baie”, începe să povestească Laurențiu Gâlmeanu despre ziua de 21 decembrie, în care manifestațiile au început, după Timișoara, și în București.
Își amintește că a auzit mai multe zgomote puternice, lucru care l-a făcut să renunțe la programul lui obișnuit. Presimțea că urma să se întâmple ceva ieșit din comun pentru acele vremuri.
Gabriela Floare Nanuș, cunoscută drept „fata cu steagul”, a devenit unul dintre simbolurile Revoluției. Avea 17 ani în decembrie 1989. Povestea ei, pe larg, poate fi citită într-un material anterior. / În Balconul clădirii mai urcă doar jurnaliștii care vor să amintească evenimentele din 1989.
Foto: Agerpres/Sorin Lupșa
Laurențiu, care îți câștiga traiul din munca în domeniul foto-video, avea două aparate foto – un un Pentax ME Super și un Rolleiflex – și, spune el, situația a fost tragi-comică: a ales să ia cu el aparatul mai ieftin – „mă gândeam că, dacă rămân fără el, o să sufăr mai puțin”.
Și-a luat legitimația de serviciu și întâi s-a îndreptat către Palatul Telefoanelor, unde era angajat. A urcat la ultimul etaj al clădirii și primele fotografii le-a făcut de pe terasă, care avea priveliște către Calea Victoriei, împânzită de scutieri.
Și-a dat seama destul de repede că aparatul foto pe care îl alesese, Rolleiflexul, era destul de incomod și de mare pentru a captura imagini de la o Revoluție.
„Atunci am luat o hotărâre eroică, am fugit într-un suflet acasă și am luat gentuța unde aveam Pentaxul, cu filme de schimb și tot tacâmul”.
Zona Universitate - Hotel Intercontinental, unde oamenii s-au strâns în stradă după discursul lui Nicolae Ceaușescu (21 decembrie 1989/decembrie 2023)./Astăzi, doar plăcile comemorative mai vorbesc despre tragediile din acel loc.
Foto: Laurențiu Gâlmeanu
Zona Universitate/Hotel Intercontinental - pe 21 decembrie 1989, guvernul comunist a trimis aici transportoare blindate. / După 1990, o troiță în onoarea eroilor revoluției a fost ridicată în Piața Universității.
Foto: Laurențiu Gâlmeanu
După care s-a dus către zona Hotelului Intercontinental, în preajma căruia locuia, unde a văzut o mare de oameni și de transportoare blindate. În mulțime l-a zărit și pe unul dintre prietenii săi din copilărie, Gigi, care avea să joace poate unul dintre cele mai importante roluri în amintirile lui Laurențiu despre Revoluție.
„Mi-a povestit maică-mea despre o grevă a studenților din '86; au ieșit noaptea din cămin, că nu aveau căldură, și milițienii au trimis acolo niște băieți cu aparate foto cu bliț. I-au identificat și i-au bătut”.
Lui Laurențiu îi era teamă să nu fie confundat cu un angajat al Securității, așa că prietenul său a stat tot timpul în preajma lui, cât acesta a făcut fotografii. „A stat cu mine, nu s-a mișcat din spatele meu”.
Ziua de 22 decembrie 1989, în zona Academia de Studii Economice - Piața Romană, unde scutierii au format o barieră. / Trecătorii nu bănuiesc astăzi ce s-a întâmplat în Piața Romană în 1989.
Foto: Agerpres/Lucian Tudose
După fuga soților Ceaușescu din 22 decembrie 1989, sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român a fost luat cu asalt de manifestanți./ Acum, fostul sediu al CC PCR este sediul Ministerului Afacerilor Interne.
Foto: Agerpres/Sorin Lupșa
Ziua de 22 decembrie, în zona Academia de Studii Economice/Piața Romană, unde scutierii au format o barieră. /Acum, este doar un loc cu trafic infernal.
Foto: Agerpres/Lucian Tudose
Pozele, mai spune el, le-a făcut ca un robot. Este conștient că poate sună puțin inuman, dar asta l-a ajutat să-și facă treaba.
„Ca să nu te lași influențat de ce se întâmplă în jurul tău, pentru că în momentul ăla nu-ți mai poți face misiunea, te programezi fix ca un robot. Adică nu auzi, nu simți, decât exact ce îți trebuie ție. Nu te lași influențat de nimic, nimic”.
Când a terminat primul film, Laurențiu l-a scos din aparat și a vrut să pună unul nou, dar Gigi nu l-a lăsat. Era prins de fotografie și nu mai conștientiza ce se întâmpla în jurul lui.
Centrul orașului (zona Ateneul Român/Strada Știrbei Vodă) a fost împânzit de transportoare blindate. Imagine din 24 decembrie 1989. / Acum, nimic din respectiva zonă nu aminteste de Revoluție.
Foto: Agerpres/Mircea Hudek
Clădirea Bibliotecii Centrale Universitare. În timpul Revoluției, o parte a acesteia a fost distrusă, urmând să fie reconstruită după 1989. / Clădirea este acum renovată, iar în fața ei a fost reinstalată statuia Regelui Carol I.
Foto: Liviu Georgescu
Fostul sediu al Comitetului Central înainte cu o zi ca soții Ceaușescu să fie executați. - 23 decembrie 1989/ Acum, clădirea este sediul MAI.
Foto: Agerpres/Virgil Pavel
„Îmi zicea că dacă mai stăm, o să iasă prost. «Vrei să dispară tot? Nu te mulțumești cu un film? Lasă-l măcar pe ăsta să fie. Îți garantează cineva că mai pleci de aici viu? Sau că se întâmplă ceva și că rămâi fără film?». Și vreau să spun că logica lui m-a cucerit”.
Când Laurențiu a ajuns acasă, afară se făcuse deja seară. Avea barbă și un aparat foto profesionist asupra lui – era ușor de identificat și se gândea că poate fusese urmărit. A developat pozele în grabă, însă nici până astăzi nu le-a dat titluri sau le-a atribuit o ordine.
Spune că nu a mai văzut alte persoane cu aparate foto între miile de oameni; altfel, ar fi capturat momentul.
Zona Academiei de Studii Economice este una dintre locațiile-cheie pentru Revoluția din 1989.
Foto: Liviu Georgescu
În perioada comunistă, Palatul Regal era cunoscut sub denumirea de Palatul Republicii și găzduia Muzeul Național de Artă. Clădirea a fost avariată în timpul evenimentelor din decembrie, iar numeroase tablouri valoroase au fost distruse. / Clădirea găzduiește în continuare muzeul.
Foto: Agerpres/Viorel Lăzărescu
24 decembrie: transportoare blindate în fața Palatului Regal, lângă Ateneul Român. / În zilele noastre, în spațiul din fața Ateneului este o parcare și uneori aici sunt organizate evenimente culturale.
Foto: Liviu Georgescu
Developate după 15 ani
„Am trait ca într-o piesa de teatru radiofonic”, rememorează Liviu Georgescu zilele de 18-23 decembrie. Tocmai terminase Academia de Studii Economice, lucra la Institutul de Metrologie și devenise de curând tată.
Într-o eră analogică, fotografia era pasiunea lui. Și legătura cea mai directă legătură cu libertatea. Făcea poze încă din școală și nu putea să nu imortalizeze Revoluția. Pe 22 decembrie, ratase cu 15 minute fuga lui Ceaușescu. Pe 23 s-a dus la serviciu, unde a decupat un steag al fostei Republici Socialiste, iar pe 24 a ieșit să facă poze cu un prieten, Nelu, într-un Oltcit.
„Am vrut să mergem la Televiziune – interzis. Am facut poze în Piața Dorobanților. Am venit către Calea Victoriei. «Aveti grija, se trage!». Da, la Hotel București, actualmente Radisson, se trăgea sporadic, dar se trăgea. Am facut poze, nu văzusem în viața mea atâtea geamuri sparte…”.
Transportor blindat în zona Hotelului Athénée Palace. / Hotelul și-a schimbat numele în 2023.
Foto: Liviu Georgescu
Primul Crăciun liber, sărbătorit în zona Universitate/Hotel Intercontinental.
Foto: Fortepan/Nagy Z. László
Avea la el un aparat foto Smena, de producție sovietică, împrumutat de la un alt prieten, Radu, și făcea poze doar în locurile în care putea ajunge în oarecare siguranță. În tot timpul petrecut pe străzi, Liviu simțea „o frică animalică, puteai muri oricand: un glonț se putea rătăci...”, își amintește acesta.
Filmul cu fotografiile de la Revoluție a fost developat 15 ani mai târziu de la evenimentele din decembrie 1989, în 2004, la un atelier foto din piata Lahovary. Era într-o condiție foarte proastă și abia a fost recuperat.
Clădirea distrusă a Bibliotecii Centrale Universitare. / Clădirea fost renovată în anii 1990.
Foto: Agerpres/Mircea Hudek
