Doar 10% dintre europeni mai cred că Ucraina poate să câștige războiul, în timp ce 20% cred că Rusia are cele mai mari șanse de victorie, potrivit unui studiu realizat de organizația European Council for Foreign Relations (ECFR) în ianuarie 2024, la doi ani de când omenirea afla că tot mai mulți militari ruși sunt aduși la granița cu Ucraina.
Pe 24 februarie 2022, Vladimir Putin nu a mai așteptat.
Linia frontului fusese pregătită, iar semnalele erau clare.
Cu trei zile înainte, liderul de la Kremlin declarase Donețk și Luhansk, regiuni care fac parte din teritoriul recunoscut internațional al Ucrainei, drept „republici independente” și trimitea soldații ruși să „apere” minoritatea rusă de aici.
Criticile internaționale nu l-au oprit.
Cronologia video a doi ani de război, aici:
Când V. Putin a dat ordinul invadării pe scară largă a Ucrainei, pe 24 februarie 2022, pentru mulți a fost greu de înțeles ce vrea să zică.
Mirarea în fața unor termeni precum „de-nazificarea” Ucrainei a fost însă rapid înlocuită de șocul atacului violent asupra unui stat suveran și independent, membru al Națiunilor Unite.
E adevărat, spun mulți, că și V. Putin va fi fost șocat de rezistența pe care a întâlnit-o în primele zile de război la Harkov, Herson, Mariupol, Odesa, Cernobîl, și, mai ales, la Kiev.
Relatările momentului spuneau că rușii se așteptau să cucerească capitala Ucrainei în câteva zile.
Primul an de război a fost unul în care Ucraina a pierdut mult: mii de civili, inclusiv copii, au fost uciși, milioane de oameni au părăsit țara (populația, înainte de război, era de 43 de milioane), mult prea mulți au rămas fără case, spitale, școli.
În Ucraina au fost distruse orașe întregi, iar omenirea a văzut, în locuri precum Irpin sau Bucea, carnagii pe care nimeni nu își mai imagina că le va vedea după cel de-al Doilea Război Mondial.
Imaginile sunt greu de privit, dar ele spun povestea unei țări descrise de mulți susținători drept cea care luptă pentru libertatea tuturor.
Ucraina a și câștigat în primul an de război: simpatia lumii, solidaritate, ajutor și a recucerit orașe ocupate.
După un an de război, președintele Volodimir Zelenski spunea că 2023 va fi anul victoriei Ucrainei.
Nu înseamnă că în 2024, deși victoria e departe, nu va trebui să transmită un mesaj de încurajare pentru ucraineni și pentru o armată care nu are suficientă muniție și care tocmai a trăit, acum o săptămână, un nou eșec – plecarea de la Avdiivka.
Aceasta se adaugă luptelor disperate de la Combinatul Azovstal (Mariupol) sau de la Bahmut, oraș transformat în ruină de mercenarii Kremlinului din grupul Wagner.
Cronologia celor doi ani de război nu poate cuprinde fiecare zi în care Volodimir Zelenski a cerut ajutor, fiecare promisiune a Occidentului sau fiecare atac cu rachete asupra civililor ucraineni.
Odată cu trecerea timpului, „oboseala față de războiul din Ucraina” (Ukraine fatigue) a început să fie invocată tot mai des.
Cât timp îți poți începe fiecare zi citind despre tragediile din Ucraina?
La fel ca în cazul altor războaie (Irak sau Afganistan), în timp, „câțiva morți” parcă nici nu mai sunt „știre”.
În acest timp, în Ucraina se moare în continuare (oficial, sub-raporat, peste 10 mii de civili au fost omorâți în doi ani de război), iar Vladimir Putin nu a fost clătinat nici de masacre, nici de sancțiuni, nici de revolta mercenarilor Wagner.
Alegeri peste tot
La doi ani de la invadarea Ucrainei, Vladimir Putin se pregătește de alegeri. Luna viitoare va primi, cel mai probabil, un nou mandat de șef suprem al Rusiei.
Alegeri vor fi și în SUA, de unde, remarcă ECFR, perspectiva venirii la putere a lui Donald Trump transmite îngrijorare între europeni.
55% dintre ei ar fi dezamăgiți dacă se întâmplă asta și nu puțini asociază o victorie a fostului președinte american cu o victorie a lui Vladimir Putin.
În Europa, votul va fi pentru Parlamentul European. Deocamdată, UE a reușit, periodic, să depășească blocajele ridicate de Ungaria în calea ajutorului pentru Ucraina.
Temerea anului e ascensiunea extremismului, nu de puține ori asociat direct cu propaganda răspândită de Kremlin.
41% dintre europeni cred că Europa ar trebui să pledeze pentru o încheiere a războiului prin compromis – renunțarea de către Ucraina a teritoriilor pierdute. 31% cred că Europa trebui să ajute Kievul până la recucerirea lor.
Al treilea an de război începe pe 24 februarie 2024. „Ucraineni sunt încă aici”, ar spune Volodimir Zelenski în amintirea mesajului din februarie 2022, când a coborât în centrul Kievului pentru a anunța că Ucraina nu se predă.
În Europa, îngrijorarea cu privire la evoluția războiului împotriva Ucrainei e însă tot mai mare, iar în estul continentului și țările baltice, pregătirile pentru un eventual atac sunt tot mai reale.
România nu are o minoritate rusă semnificativă, așa ca Estonia sau vreo regiune separatistă (vezi temerile legate de Transnistria), dar are 649,4 de kilometri de graniță cu Ucraina:
- 273,8 km graniță terestră;
- 343,9 km graniță fluvială;
- 31,7 km graniță maritimă.
În ultimele luni, avertismentele experților internaționali menționează tot mai des pierderile Ucrainei, lipsa muniției, dificultățile politico-militare ale Kievului, dar și temerea extinderii războiului.
România este departe de a fi pregătită.
Dezbaterea internă prioritară rămâne mai degrabă în parametri luptei politice locale, într-un an cu patru runde (comasate sau nu) de alegeri.
