Anul trecut, UE a cheltuit cu o treime mai puțin pe importuri de energie decât în 2022, și a adus cu 9% mai puțină energie din afara Europei, potrivit Comisiei Europene.
În urmă cu un an, cele 27 de state membre s-au angajat la un plan de reducere a consumului de gaz cu 15%, în primul rând pentru a-și reduce dependența de Rusia.
În 2023, UE a importat cel mai mult petrol din SUA, Norvegia și Kazahstan.
Jumătate din gazul natural lichefiat (GNL) importat de blocul comunitar a venit din SUA și 13% din Rusia, în timp ce jumătate din gazul natural în formă pură a venit din Norvegia și 12,7% din Rusia.
În 2022, țările UE cele mai dependente de importurile de energie erau Cipru și Grecia, precum și Olanda și Luxemburg.
Cine mai este dependent de ruși?
Dependența tradițională a europenilor de Rusia în domeniul energiei urma să crească dacă n-ar fi fost războiul declanșat de Moscova împotriva Ucrainei în februarie 2022: gazoductul Nord Stream 2, care unea Rusia cu Germania, era aproape gata.
În septembrie 2022, mai multe explozii la conductele din Marea Baltică au pus cruce proiectului înainte să fie inaugurat.
Alte două rute majore de transport de gaze s-au închis în ultimii doi ani (Yamal și Soyuz), iar în prezent mai rămân doar două: TurkStream (un proiect Gazprom cu Turcia) și gazoductul Brotherhood prin Ucraina.
Odată cu invazia Rusiei în Ucraina și începutul războiului la scară largă, UE a spus că va căuta modalități de a-și reduce dependența de energia rusească.
Situația reală a hidrocarburilor rusești din UE este însă complicată, atât din punct de vedere legislativ, cât și comercial.
UE nu sancționează gazul rusesc care vine prin gazoducte, ci doar importurile care vin pe mare. Europenii au impus sancțiuni pe importurile de petrol, însă nu și pe cele de gaz natural lichefiat.
Importurile de petrol au scăzut, în consecință, însă nu și cele de gaz natural lichefiat, potrivit think tank-ul Bruegel, care menține o bază de date actualizată cu importurile de gaz natural către UE.
Gazul rusesc încă tranzitează teritoriul Ucrainei în baza unui contract de dinaintea războiului, prin care Rusia își rezervă trimiterea a până la 109 milioane de metri cubi de gaz către Vest în fiecare zi - nivel care va scădea cu cel puțin jumătate după ce acordul va expira peste câteva luni, în decembrie, până la nivelul actual de aproximativ 40 de milioane.
Veniturile guvernului de la Kiev obținute prin acest acord sunt suficient de mici ca pentru Ucraina să nu fie o problemă atunci când acordurile de tranzit vor expira. Țările cele mai dependente de ruta ucraineană de import sunt Austria și Italia, precum și Ungaria și Slovacia.
Robert Fico, premierul Slovaciei, a cerut la începutul anului Ucrainei să prelungească acordul de tranzit cu Rusia pentru ca Bratislava să-și poată menține acordul benefic cu privire la gazul rusesc.
Ucrainenii cer ca UE să taie complet legăturile comerciale cu sectorul energetic rusesc, strategie susținută și de o zecime dintre europarlamentarii de la Bruxelles.
Procesul desprinderii de Rusia continuă. Anul trecut, statele UE au căzut de acord asupra unui nou set de legi pentru piața energetică, prin care țările europene pot bloca importurile de gaz natural lichefiat din Rusia dacă interzic firmelor ruse să folosească gazoductele de pe teritoriul lor. Proiectul este încă în dezbatere.
Belgia, al treilea cel mai mare importator de gaz rusesc din UE, nu știe încă dacă se va folosi de această opțiune. Jumătate din importurile de gaz rusesc care intră în Belgia sunt trimise mai departe către alte țări.
Rute alternative: TurkStream, BalkanStream și parteneriatul cu Azerbaidjanul
Pentru a compensa sursa rusească de energie, UE a încercat să găsească alți furnizori - în special Azerbaidjanul, cu care a semnat un acord în 2022 pentru dublarea importurilor. America își crește și ea capacitatea de producere de gaz natural lichefiat, în timp ce Algeria și Qatar nu pot crește semnificativ producția.
UE lucrează și la un nou gazoduct numit Balkan Stream. El va compensa închiderea completă a gazoductelor rusești care traversează Ucraina și va deveni sursa principală de gaz natural pentru UE și Ucraina.
Nu este sigur că o parte din gazul venit pe acolo nu este rusesc, căci gazoductul este o prelungire la Turk Stream, prin care Kremlinul spera să exporte gaz în Europa prin Marea Neagră și Turcia, fără să tranziteze Ucraina.
Principalul client al gazului rusesc prin TurkStream este Ungaria, care a semnat contract cu Gazprom pentru 15 ani în 2021. Ungurii cumpără 3,5 miliarde de metri cubi din cele 12 miliarde pe care le transportă secțiunea balcanică a TurkStream, iar Serbia cumpără alte două miliarde.
Printre clienții acestui acord, care importă oficial gaz din Turcia (într-un mix care poate conține și gaz rusesc) sunt East Gas Energy Trading în Moldova și OMV în România.
Problema Austriei, prinsă în contractul de lungă durată cu rușii
Austria și-a crescut dependența de gaz rusesc de la 80% la 98%, o evoluție considerată alarmantă pe fondul războiului care durează deja de mai bine de doi ani.
Potrivit Euronews, austriecii au investit mai mult în importurile rusești după începutul războiului decât au dat în ajutoare Ucrainei.
Parte din problema austriecilor este că firma OMV a semnat în 2018 un contract pe 22 de ani cu Gazprom, prin care trebuie să cumpere gaz (la un preț mai scăzut) sau să-i compenseze pe ruși.
„Trebuie să ne pregătim să abandonăm contractele pe termen lung ale OMV”, a declarat în februarie Leonore Gewessler, ministrul Energiei de la Viena.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de crearea unei baze legale pentru reziliere.
Deși există voință politică pentru a reduce dependența, contractul cu Gazprom rămâne secret și cancelarul Karl Nehammer avertizează că părăsirea lui ar putea avea un impact financiar greu de dus: o amendă de peste un miliard de euro.
În plus, OMV este deținută de un parteneriat public-privat și orice reziliere de contract impusă unilateral de guvern ar fi văzută drept interferență în mediul de afaceri. Austriecii au ratat însă singura portiță de a scăpa din acest contract, când Rusia nu și-a livrat cantitatea agreată contractual.
Este totuși posibil ca austriecii să poată părăsi contractul cu Gazprom odată ce expiră contractul ucrainenilor de tranzit al gazelor rusești, la finele acestui an.
Totul va ține de rezultatul alegerilor parlamentare din toamnă, în care favoriții sunt deocamdată partidul de extremă dreapta FPO, care dorește să continue parteneriatul economic cu Rusia.
Dilema Bulgariei, țară de tranzit
Chiar dacă gazoductul Balkan Stream traversează Bulgaria, țara nu mai primește gaz de la Gazprom pe acea rută încă din aprilie 2022, pentru că nu a plătit rușii în ruble, cum ceruse Moscova. Gazoductul deservește celelalte țări din Balcani.
În octombrie anul trecut, Bulgaria a impus o nouă taxă pe gazul rusesc care tranzita țara, ceea ce a dus la relații dificile între guvern și președinte, dar și cu țări vecine.
De la 1 martie anul acesta, Bulgaria a oprit oficial importurile de gaz rusesc, care vor fi reduse drastic până la zero în timp ce țara va importa gaz din Kazahstan, Irak și Tunisia.
Anterior, Bulgaria obținuse o excepție de la sancțiunile europene, care i-a permis să importe în continuare gaz rusesc ca să facă față la penuria de petrol. Însă Bulgaria a importat petrol nerafinat printr-o portiță legislativă.
Serbia, amica rușilor
Serbia are parteneriate de durată cu Rusia pentru importurile de gaz și petrol, iar Gazprom deține pachetul majoritar de acțiuni al firmei naționale de hidrocarburi a Serbiei, NIS.
Anul trecut, autoritățile de la Belgrad au semnat un nou contract de durată lungă cu rușii.
Serbia a agreat, însă, diversificarea stocului său energetic și a semnat un acord cu Azerbaidjanul, care-i va da în jur de 15% din gazul necesar.
În decembrie, Serbia și Bulgaria au inaugurat un gazoduct conector care va reduce dependența Serbiei de Rusia, pentru că îi va da acces la gaz azer.
Europa centrală încearcă să scape de ruși. Sau nu?
În Europa centrală, Polonia și Cehia s-au îndepărtat cel mai mult de importurile de gaz din Rusia, în timp ce Slovacia și Ungaria sunt codașele regiunii, potrivit Economist Intelligence. Cehia a trecut de la 97% dependență energetică de Rusia înaintea războiului, la doar 4% în vara lui 2023.
De cealaltă parte, Slovacia importa în jur de 60% din gazul necesar din Rusia la sfârșitul anului 2022. Ungaria este dependentă de Rusia în măsură de 80%, iar liderii țării nu dau semne că doresc să diversifice sursele de gaz.
Ungaria, Cehia și Slovacia încă se bazează pe petrolul nerafinat rusesc
Petrolul nerafinat este, însă, o altă problemă. Ungaria, Cehia și Slovacia încă se bazează pe petrolul nerafinat rusesc, care este singurul pe care-l pot procesa rafinăriile lor.
Prin urmare, au cerut o derogare de la UE care să continue importurile, în timp ce își procură investițiile enorme necesare pentru îmbunătățirea rafinăriilor.
Derogările inițiale erau până la sfârșitul lui 2024 pentru Ungaria și Slovacia și iunie 2024 pentru Cehia. În noiembrie 2023, Slovacia a cerut Uniunii Europene să-și poată continua importurile de gaz rusesc timp de încă un an după termenul inițial, pe motiv că un stopaj abrupt ar pune în pericol principala rafinărie din țară.
Ungaria și-a crescut achizițiile de gaz rusesc în această iarnă. Răspunsul comisarului european pentru Energie, Kadri Simson, a fost clar: „Până și Ungaria știe că, prin continuarea acestei activități, le dă rușilor puterea de a le manipula piața”.
Lituania, Letonia și Estonia, pe de altă parte, nu mai importă gaz rusesc pentru consum încă din aprilie 2022.
În paralel, Gazprom și Lukoil exportă în continuare energie către Serbia, Grecia, Macedonia de Nord și Bosnia-Herțegovina.
România este în mod tradițional țara europeană cel mai puțin dependentă de gaz importat, în timp ce Germania se desprinde de gazul rusesc și își construiește noi rafinării și se bazează mai nou pe gaz norvegian.
Însă gazul prelucrat și stocat în Germania este mult mai scump, iar țările central-europene avertizează că aceste costuri i-ar putea forța să apeleze în continuare la gazul rusesc mai ieftin.
Independența energetică de Rusia, la pachet cu tranziția verde
Pe lângă reducerea dependenței de Rusia, țările europene au și standarde de mediu la care s-au angajat pe termen mediu și lung.
Tranziția verde, către energie regenerabilă, ar putea schimba drastic situația geopolitică odată ce producătorii mari de energie își vor pierde din putere, potrivit Clean Energy Wire.
Când vine vorba de țintele de energie sustenabilă - aspecte precum rata de consum individual ori proporția energiei care provine din surse regenerabile - doar câteva țări aproape au ajuns la țintele pe care și le-au impus pentru 2030.
Suedia, Danemarca, Polonia și Austria sunt cel mai aproape de cerințele de sustenabilitate energetică, în timp ce Malta a marcat cele mai mari îmbunătățiri, iar Bulgaria se află la coada clasamentului.
Liderii a treizeci de țări s-au angajat într-un summit săptămâna trecută să promoveze energia nucleară, ca sursă alternativă pe piața energetică globală.
Dar, în Europa de Est, multe reactoare nucleare încă se bazează pe agenția rusească Rosatom pentru combustibil nuclear.
De exemplu, Republica Moldova, care potrivit ministrului ei al Energiei, Victor Parlicov, nu mai poate fi șantajată energetic de ruși și de Tiraspol, s-a declarat interesată de noile programe atomice din Occident.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
