O hală acoperită de 200 de metri lungime și aproximativ 20 înălțime este locul din România în care sunt construite navele care apără 13 țări din întreaga lume, majoritatea membre NATO.

Bucățile de tablă sau profilele metalice sunt tăiate cu o precizie milimetrică de mașini de debitat imense, cu o deschidere a brațelor de aproape zece metri.

„Vor forma viitorul puzzle numit navă”, spune mândru Valentin Chiosea, manager de proiect.

Zeci de metri mai încolo, pe fluxul tehnologic, piesele tăiate devin subsansamble și compun primele corpuri de navă. Miroase a fier încins și a sudură, iar momentele de liniște sunt doar în pauza de masă. Oriunde ai privi, ceva este în mișcare: oameni sau utilaje.

Suntem pe malul Dunării, la marginea orașului Galați. Pe o suprafață de 55 de hectare, aici se întinde șantierul naval.

Succes continuat timp de un secol

Construit în 1893 de industriașul Gheorghe Fernic, dezvoltat de regimul comunist, șantierul a fost preluat în 1999 de compania olandeză Damen.

De peste un secol, locul a devenit unul în care se scrie istoria navală românească.

Aici au fost asamblate, în perioada interbelică, două din cele trei submarine aflate în dotarea Armatei Române – NMS Rechinul și NMS Marsuinul.

În 1960, tot de aici pleca nava cargo „Galați”, prima dintr-o serie de 4.400 tdw (unitate de măsură pentru capacitatea totală de încărcare a unei nave comerciale, egală cu o tonă) care aveau să formeze flota comercială maritimă a României.

14 ani mai târziu, de la aceleași cheu pornea o serie de șapte platforme de foraj marin.

Locul a rămas unul al excelenței. În urmă cu trei ani, de aici își începea călătoria Nuyina, cel mai modern spărgător de gheață al Australiei.

În aceleași hale se năștea HNLMS Karel Doorman, cea mai mare navă militară din dotarea marinei olandeze. Cu o lungime de 205 metri și un preț de 363 milioane euro, a intrat în administrarea beneficiarului în urmă cu doi ani.

„Fratele” ei, HNLMS Den Helder, este deja aproape la fel de mare și mai are doar câteva luni de stat în docurile șantierului.

Astăzi, în interiorul halei de producție, totul are dimensiuni gigantice. Poduri rulante cu o deschidere a brațelor de câteva zeci de metri cară cu ușurință greutăți de ordinul zecilor de tone.

Tabla sau profilele tăiate de mașinile de debitat intră la utilajele de fasonat - niște prese puternice care îndoaie totul cu ușurința cu care un copil curbează o bucată de carton. Odată conturată forma bordajului, panouri de diferite dimensiuni intră la mașina de sudură automată.

„Este cea mai nouă investiție a șantierului, un robot de sudură automată. Operează aproximativ 95% din sudura necesară unui panou cu o lățime maximă de 2,7 metri”, explică managerul de proiect Valentin Chiosea pentru Europa Liberă.

El ne conduce apoi la „linia de secții plane”, o zonă de câteva zeci de metri lungime și aproximativ 20, lățime. Aici, panourile sunt unite unul de celălat, după care li se adaugă osatura navei. Grupate, formează primele secții din uriașul puzzle care va compune un nou vas, comercial sau militar.

În imensitatea halelor dominate de griul betonului și al tablei prelucrate și de galben-albastrul utilajelor de producție, oamenii sunt pete uniforme în salopete albastre-portocalii.

Unii sunt în continuă mișcare; alții stau de la câteva minute până la ore întregi la punct fix - polizează și sudează ceea ce roboții, oricât ar fi ei de avansați, nu reușesc să facă.

Schimbarea de atitudine în materie de producție

Dacă până acum 10-12 ani navele civile erau majoritare, producția din ultimul deceniu s-a schimbat.

„Încărcarea șantierului la capitolul nave militare este acum undeva la 60%”, declară Doru Gaibăr, directorul general al Şantierului Naval Damen Galaţi, pentru Europa Liberă.

Reconversia a venit treptat, după ce navaliștii gălățeni au dovedit că pot oferi calitatea necesară pentru astfel de proiecte.

„Sunt materiale diferite, sunt tipuri de sudură diferite, sunt grosimi de table diferite, sunt pereți balistici, sunt cu totul și cu totul alte materiale față de ceea ce înseamnă comercial”, explică Gaibăr diferența dintre un vas obișnuit de transport și unul care intră în componența armatei.

În plus, este nevoie de hale acoperite, în care ochiul curios al sateliților să nu pătrundă. Plus alte sisteme de securitate.

În docuri, aproape gata de lansare, așteaptă nava de tip Combat Support Ship (CSS) pentru marina olandeză și un vas de patrulare pentru Pakistan. Din toamnă, la Galați intră în producție portavionul de drone destinat Marinei portugheze.

Din ianuarie-februarie se pregătește terenul pentru construcția a patru corvete anti-submarin pentru armata olandeză.

„Încet-încet, toată construcția de nave militare a guvernului olandez s-a mutat către șantierul din Galați și-n momentul actual orice discuție despre o navă militară în Olanda include și discuția despre șantierul naval din Galați”, spune directorul Damen Galați.

Întrebat câte nave militare a livrat Guvernului României în cei 25 de ani, de când s-a schimbat acționariatul, Doru Gaibăr răspunde scurt: „Pe parte strict militară, nimic!”.

Prevăzători pe timp de pace

În decembrie 2016, guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloș anunța că va aloca 1,6 miliarde de euro pentru construcția a patru corvete și modernizare a două fregate Tip 22 din dotarea Forțelor Navale, cumpărate din Marea Britanie.

Expunerea de motive a Hotărârii de Guvern de acum opt ani arăta că navele erau „depăşite din punct de vedere operaţional şi tehnic, cu interoperabilitate limitată în raport cu navele altor state membre NATO, având resursa de viaţă epuizată şi dotare cu echipamente şi tehnică de provenienţă estică, a căror modernizare nu este fezabilă”.

Contractul urma să fie acordat celor de la Damen Galați. Trei luni mai târziu, în martie 2017, noul guvern condus de Sorin Grindeanu (PSD-ALDE) anula comanda.

„Având în vedere neîndeplinirea condiţiei suspensive ce se referă la aprobarea în prealabil a avizului parlamentului pentru toate investiţiile mai mari de 100 de milioane de euro, am propus abrogarea acestei hotărâri de guvern”, explica ministrul de atunci al Apărării Naționale, Gabriel Leș.

„Ceea ce vreau să vă asigur este faptul că acest program major de înzestrare al Armatei României nu se stopează, va merge mai departe”, adăuga el.

Mai departe a mers doar schimbarea de guverne.

Pe 15 februarie 2018, Executivul condus de Viorica Dăncilă adopta o hotărâre prin care se decidea dotarea Armatei Române cu patru corvete multifuncționale – nave de dimensiune medie, foarte rapide, care pot intra într-o confruntare cu nave mai mari, cu submarine sau cu aviația.

„Pentru Armata României este esenţial ca prima corvetă să fie construită şi dotată în maximum trei ani de la semnarea primului contract”, se arăta în documentul guvernamental consultat de Europa Liberă.

În funcţie de sumele alocate prin bugetul Ministerului Apărării Naţionale, cele patru nave urmau să fie construite în maximum șapte ani. Conform calendarului, România trebuia să aibă deja cel puțin una sau două operaționale și restul în lucru.

„Navele de luptă se realizează într-un timp relativ îndelungat şi depind de livrarea multor componente cu ciclul lung de fabricaţie. Pentru atingerea obiectivelor prezentate anterior este necesară modificarea unor prevederi legislative din domeniul fiscal care să permită atingerea termenelor de livrare ale navelor”, se mai arată în documentul guvernamental.

Mai era prevăzut faptul că, pentru Armata României, este fundamental ca realizarea lucrărilor de construcție și dotare a celor patru corvete să se facă în România, pentru satisfacerea cerințelor de securitate.

Patru ani de birocrație

Un an mai târziu, în 2019, asocierea dintre grupul Naval Group (Franța) și Șantierul Naval Constanța a fost declarată câștigătoare cu o ofertă de 1,2 miliarde de euro, sumă ce includea și modernizarea a două din cele trei fregate second-hand cumpărate de Armata Română din Marea Britanie.

Oferta firmei de pe locul doi, Damen Galați, era mai mare cu 50 de milioane de euro. Anunțarea rezultatelor a fost urmată de contestații, soluționate în vara anului 2020.

De atunci, între Ministerul Apărării Naționale (MApN) și Asocierea Naval Group (Franța) și Șantierul Naval Constanța au început mai multe discuții.

Fostul ministru al Apărării, Vasile Dîncu, unul dintre cei care a condus MApN în timpul discuțiilor cu partea franceză, declara în august 2023 pentru Europa Liberă că, în timpul mandatului său, echipa de la MApN a încercat să medieze, fără succes, neînțelegerile „dintre cei doi parteneri”.

Pe 16 iulie 2023, ca urmare a refuzului ofertantului desemnat câștigător de a semna acordul-cadru, Ministerul Apărării a considerat că asocierea câștigătoare nu își menține oferta.

Zgârciți pe timp de război

Decizia a fost urmată, în primăvara anului 2024, de un document prin care Guvernul anunța că renunță complet la programul de înzestrare.

„Având în vedere nemenținerea ofertei de către entitatea declarată câștigătoare și lipsa fondurilor necesare pentru continuarea procedurii prin inițierea discuțiilor cu participanții clasați pe locul 2 sau 3, autoritatea contractantă a procedat la anularea procedurii”, se arată în Nota de fundamentare a Hotărârii adoptate în luna martie de Guvernul Ciolacu.

Diferența de 50 de milioane de euro dintre prima poziția și cea de-a doua nu era mare, raportat la valoarea totală a contractului, respectiv 1,2 miliarde de euro.

„Lipsa fondurilor necesare” invocată de guvern este bizară în contextul în care, dintr-un buget de 2,5% din PIB pentru 2023, MApN a reuşit să cheltuiască doar 1,58%, mai puţin decât înainte de războiul declanşat de Rusia în Ucraina.

Poliția de Frontieră, singurul beneficiar guvernamental român

În vreme ce guvernanții români fac și defac hârtii, peste 30 de nave militare au fost produse la șantierul Damen Galați pentru diferite state, majoritatea fac parte din NATO.

Singurele achiziții făcute de statul român în ultimii ani, prin Poliția de Frontieră, au fost nava amiral „Ștefan cel Mare”, două șalupe de patrulare, în 2022, și alte două nave de patrulare, în 2023. Toate au fost finanțate cu fonduri europene.

Din punct de vedere al navelor mari, flota română deține trei fregate și patru corvete.

Cu o singură excepție, toate sunt fabricate înainte de 1989, atunci când încă mai era Războiul Rece dintre NATO și URSS plus sateliții din blocul comunist. Excepția este reprezentată de o corvetă construită în 1996.

Europa Liberă a vorbit despre starea actuală a flotei maritime militare și nevoile ei cu fostul Comandant al Componentei Operaţionale Navale şi Locţiitor al şefului Statului Major al Forţelor Navale, contraamiralul de flotilă Constantin Ciorobea.

„Dacă Uniunea Europeană ne-ar cere acum să acționăm undeva în Marea Roșie, de exemplu, o să refuzăm categoric pentru că nu avem ce navă să trimitem acolo fără ca acea navă să fie în pericol, să fie scufundată. De aici nevoia unui program de corvete”, a explicat Ciorobea.

Conform acestuia, reluarea unor negocieri pentru un nou program de corvete multifuncționale este puțin probabil pe termen scurt, în contextul în care Marina Română este observator în programul corvetă multi-rol al Uniunii Europene – PESCOM.

„Cred că, în 2030, prototipul va fi lansat la apă și în condițiile astea, România fiind partea acestui program, probabil undeva spre după 2035, vom putea accesa acest program, să luăm modelul de navă respectiv și să-l facem ori într-un șantier din România ori în una din țările care sunt angrenate în program, adică Franța, Spania, Italia și Grecia”, susține Ciorobea.

Lansarea unui nou program propriu ar presupune, în opinia sa, patru ani de analize și licitații plus alți trei până la producția primei nave.

„Dacă iese prima navă în 2031 și, pe partea cealaltă, am în 2035 programul de corvetă europeană, eu mai repede aș merge pe programul acela, pentru că o să avem o platformă comună la nivelul Uniunii Europene”, este de părere Ciorobea.

Rămâne de văzut dacă și istoria va acorda acest răgaz, de cel puțin un deceniu.

Lecția pakistaneză

În iunie 2017, în timp ce Nawaz Sharif era premier al Pakistanului, Ministerul Apărării din această țară comanda la șantierul naval Damen din Galați două nave de patrulare, similare corvetelor dorite de Armata Română.

Șapte ani mai târziu, România are zero corvete noi, Pakistanul are două care deja patrulează în Marea Arabiei din Oceanul Indian și alte două care vor fi livrate, tot de șantierul gălățean, în cursul acestui an. Prima dintre ele va fi predată pe 23 iulie.

Cât ar avea România de așteptat dacă s-ar decide în sfârșit să lanseze o comandă?

„Dacă astăzi s-ar semna contractul, cred că ar fi necesare șase-opt luni pentru proiectare, doi ani pentru construcție și probabil șase-opt luni pentru livrare”, estimează Doru Gaibăr, directorul general al Şantierului Naval Damen Galaţi. Trei ani în care cursul lumii poate căpăta direcții greu de prezis.

Agenda de comenzi plină vs. bâjbâieli guvernamentale

În vreme ce Guvernul României nu se hotărăște să lanseze cererea pentru navele militare, șantierul Damen din Galați are agenda plină pentru următorii 15 ani.

„Avem acum un portofoliu de comenzi militare până în 2039, care începe să capete formă și care urmează a fi confirmat o dată la trei-patru-cinci ani, depinde de clientul nostru și de momentul când dorește să declanșeze construcția navelor”, prezintă situația Doru Gaibăr.

Și-n vreme ce navaliștii gălățeni sunt copleșiți de volumul de muncă, dinspre Palatul Victoria vin noi promisiuni. Nimic concret.

„La nivel european este un plan integrat în ceea ce privește corvetele. Nu ascund că am stat de vorbă și cu doamna prim-ministru Meloni (Giorgia Meloni, premierul Italiei, n.r.), deoarece știm că sunt două șantiere navale (din Brăila și Tulcea, n.r.) unde acționariatul lor este al statului italian. Am stat de vorbă şi cu domnul ministru al Apărării şi urmează în perioada următoare să luăm decizii, astfel încât mare parte din înzestrarea MApN să se facă pe teritoriul și industria românească”, declara premierul Marcel Ciolacu, în mai, într-o vizită la Roma.

Singura problemă a celor două șantiere la care se referă premierul Ciolacu este că nu fac nave militare. La fel ca în cazul constructorului din Constanța, care nu a putut onora licitația câștigată.

Europa Liberă a întrebat, în iunie, reprezentanții Ministerului Apărării cu ce vor înlocui programul strategic de înzestrare „Corvetă multifuncţională”, care a fost anulat; când va deveni operațional și ce anume prevede în materie de dotare a Forțelor Navale Române.

Nu am primit niciun răspuns.

Și-n timp ce reprezentanții Guvernului României tac, cei peste 1.500 de angajați de la Damen Galați fac ceea ce știu ei mai bine: nave. Indiferentă la fluctuațiile politice autohtone, agenda lor de lucru e plină.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.