Rassemblement National (RN) – Uniunea Națională condusă de Marine Le Pen nu doar că nu a reușit să obțină majoritatea în turul al doilea al alegerilor parlamentare anticipate din Franța, dar a terminat cursa pe locul al treilea.
Rezultatul a contrazis previziunile conform cărora partidul de extremă dreaptă ar fi pe punctul de obține puterea Franța, având în vedere rezultatele din primul tur de scrutin (30 iunie), pe care îl câștigase.
Balanța s-a înclinat spre celălalt capăt spectrului politic – alianța de stânga Noul Front Popular (NFP) a devenit cea mai puternică forță, dar nu a reușit nici ea să-și asigure o majoritate parlamentară.
Dacă rezultatele exit-pollurilor, publicate de presa franceză duminică seară (7 iulie), se confirmă, se va ajunge la un parlament fără o majoritate clară. Acest lucru va sublinia încă o dată cât de polarizată este societatea franceză în prezent.
Franța se află astăzi într-o zonă în care nu a mai fost niciodată, spun analiștii.
„Nimeni nu se aștepta la asta”
Noul Front Popular (NFP) va câștiga, cel mai probabil, cele mai multe locuri în Camera Deputaților – între 172 și 198. Grupul centrist Ensemble, al președintelui Marcon, va termina cursa, arată exit poll-urile, pe poziția a doua, cu 152 până la 198 de locuri.
RN ajunge pe trei – cu 143 de locuri.
„Corect e să spunem că nimeni nu se aștepta la asta”, spune jurnalistul RFE/RL Rikard Jozwiak.
După primul tur al alegerilor, când RN a fost în frunte, partidele de centru și de stânga au căzut de acord să retragă din cursă 221 de candidați – 83 din formațiunea politică a lui Macron și 132 de la Noul Front Popular, pentru a evita să se ajungă la un al treilea scrutin.
Cele două tururi ale alegerilor franceze au scopuri diferite, spune pentru RFE/RL Jacques Rupnik, director de cercetare la CERI (Centre for International Studies and Research) de la Facultatea de Științe Politice de la Paris.
„În primul tur, votezi pentru candidatul pe care îl preferi. Dar în al doilea tur, nu votezi neapărat «pentru» , ci mai ales împotriva celor pe care nu-i vrei în Parlament”, explică Rupnik.
Prioritatea a fost oprirea avansului luat de Uniunea Națională (RN) – și asta justifică ce s-a întâmplat între cele două tururi de scrutin.
Va fi noul premier din alianța de stânga?
Jean-Luc Melenchon, liderul partidului de extrema stângă La France Insoumise (LFI) și al coaliției NFP, a cerut să îi fie acordată șansa să formeze noul Cabinet.
Și, într-adevăr, conform cutumei, ar trebui ca Macron să invite un policitian din cel mai mare grup să ocupe această funcție.
Actualul premier, Gabriel Attal, a declarat că își va da demisia, dar a precizat că poate conduce guvernul în perioada Jocurilor Olimpice de Vară de la Paris, care încep pe 26 iulie.
Probabil că Macron va analiza toate opțiunile înainte de a nominaliza un prim-ministru de la coaliția de stânga.
O variantă ar fi să încerce să împartă alianța de stânga, care e fracturată și s-a unit numai după ce Macron a anunțat alegerile anticipate.
Noul Front Popular unește stânga divizată – socialiștii, verzii, comuniștii și extrema stângă La France Insoumise – într-o singură tabără.
O altă variantă ar fi un „guvern de tehnocrați”, fără legătură cu partidele politice. Oricum, acesta ar avea nevoie de sprijinul majorității în Camera Deputaților.
Rupnik crede că stânga nu ar fi în favoarea unui guvern de experți și că va insista că a câștigat alegerile și e gata să-și pună programul în practică.
„Programul stângii este complet de nepus în practică, pentru că promite atât de multe lucruri încât nu are nici cea mai mică șansă să-l implementeze. Visteria e goală”, adaugă Rupnik.
În timp ce pierderea suferită de extrema dreaptă e privită ca o ușurare de către investitori, tot ei sunt, probabil, îngrijorați de planurile stângii, care ar putea anula multe dintre reformele economice ale lui Macron.
„Macron e slăbit, dar nu a ieșit din joc”
Macron va participa la summitul NATO care începe marți, 9 iulie, la Washington, ca un lider slăbit, iar Franța a rămas fără majoritate politică cu mai puțin de trei săptămâni de începerea Jocurilor Olimpice de la Paris.
„Aș spune că Marcon e slăbit, dar nu a ieșit din joc”, afirmă Rupnik, care spune că, în ciuda instabilității interne, politica externă trebuie să rămână stabilă.
Sunt și niște limitări în cazul în care alianța de stânga va fi parte a guvernului. Mai precis, NFP e divizat în privința unor chestiuni de politică externă; de pildă, partidul lui Melenchon a refuzat să numească Hamas „organizație teroristă”.
Sfârșitul Uniunii Naționale (RN)?
Le Pen, care intenționează să candideze, pentru a patra oară, la președinția Republicii, în 2027, spune că „valul crește” și că victoria RN a fost doar „amânată”.
După cum prevede Constituția Franței, dacă niciun partid nu e capabil să formeze un guvern viabil, se pot organiza alegeri anticipate din nou, peste un an.
RN, cel mai important grup de opoziție din parlament, s-ar putea folosi de deruta politică pentru a-și fortifica sprijinul în vederea următoarelor alegeri.
Iar dacă vine vorba de prezidențialele din 2027 – Macron nu va mai putea intra în cursă și nici nu și-a pregătit vreun urmaș. Prin urmare, întrebarea ei cine se va putea confrunta cu Marine Le Pen.
„Acum, am răsuflat ușurați. Dar problema nu dispare”, spune Rupnik.
Europa Liberă România este pe Google News. Abonați-vă AICI.
