Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 împotriva Statelor Unite au dus la invazia Afganistanului și la începutul unui „război etern”. Au însemnat oare costurile umane și financiare ale celui mai lung război din istoria Statelor Unite sfârșitul implicării Washingtonului în astfel de conflicte care par că nu se mai termină?
La scurt timp după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 împotriva Statelor Unite, secretarul de stat Colin Powell a dat asigurări că America va face față tragediei prin aducerea celor responsabili în fața justiției, protejând în același timp democrațiile lumii.
„Nu li se va permite niciodată să ucidă spiritul democrației”, a spus Powell. „Ei nu pot distruge societatea noastră. Ei nu pot distruge credința noastră în calea democratică”.
Președintele George W. Bush, care a ajuns la Casa Albă în 2000 după ce s-a prezentat drept candidat prudent în ceea ce privește implicarea trupelor americane în războaie externe, a făcut rapid din lupta împotriva terorismului global o politică prioritară și a început să creeze o „coaliție internațională a celor dispuși” să îndeplinească această misiune.
Invazia în Afganistan, condusă de SUA, a avut ca obiectiv principal pedepsirea rețelei teroriste Al-Qaida - cei din spatele atacului de la 11 septembrie - care se refugiase în acestă țară.
Odată ajuns pe teritoriul afgan, Washingtonul a înlăturat rapid de la putere regimul taliban acuzat că a adăpostit Al-Qaida.
O campanie costisitoare
Însă experiența SUA în Afganistan s-a soldat în cele din urmă cu un eșec și cu revenirea la putere a celor mai extremiști dintre talibani.
Războiul de aproape 20 de ani s-a încheiat cu costuri imense: atât vieți pierdute, cât și bani pe apa sâmbetei. Mai mult, acest război a făcut ca publicul american și politicienii din întreg spectrul politic de la Washington să fie reticenți în a se implica în astfel de „războaie veșnice” care nu pot fi câștigate.
„Mai mult de 2.000 de miliarde de dolari cheltuiți în Afganistan”, a declarat președintele american Joe Biden pe 31 august 2021, când a anunțat încheierea oficială a celui mai lung război din istoria SUA. „20.744 de militari americani răniți și pierderea a 2.461 de membri ai personalului american”.
Atunci când a vorbit publicului american și a spus că „nu va prelungi acest război veșnic”, Biden nu a menționat cei aproximativ 70.000 de morți din rândul forțelor de securitate afgane, peste 46.000 de morți din rândul civililor afgani și moartea a peste 4.000 de soldați aliați și contractori americani.
Retragerea sub conducerea lui Biden a devenit un laitmotiv în dezbateri înaintea alegerilor prezidențiale americane din 5 noiembrie.
Candidatul republican și fostul președinte Donald Trump i-a criticat pe Biden și pe vicepreședintele Kamala Harris, care candidează împotriva lui Trump, pentru „umilința din Afganistan”, o mare parte a criticilor concentrându-se pe ultimele zile haotice ale retragerii, când 13 soldați americani și 170 de civili afgani au murit într-un bombardament al grupării extremiste Stat Islamic-Khorasan.
Între timp, campania lui Harris a subliniat rolul lui Trump în calitate de președinte în semnarea acordului din 2020 cu talibanii, care a deschis calea pentru retragere și a stabilit un termen limită „practic imposibil”.
Experții cu care au discutat jurnaliștii RFE/RL, însă, au subliniat faptul că mai multe administrații americane, începând cu cea a președintelui democrat Barack Obama, din 2009 până în 2017, și-au dat seama că ceea ce a început ca o luptă împotriva terorismului a devenit un efort excesiv de costisitor și potențial „etern”.
„A fost un război extrem de costisitor într-un loc care era probabil cel mai puțin important pentru Statele Unite”, spune Vali Nasr, profesor de afaceri internaționale și studii privind Orientul Mijlociu la Universitatea Johns Hopkins.
„A fost un război pe care Statele Unite l-au început pentru a distruge Al-Qaeda, ceea ce au făcut foarte repede, apoi pentru a-i alunga pe talibani din Afganistan, ceea ce au și făcut, iar apoi a devenit ceva mult mai important: stabilirea unei democrații și a unui guvern funcțional în Afganistan și susținerea acestuia.”
Întrebarea pusă de Obama, care a inițiat o strategie de exit prin reducerea numărului de trupe americane din Afganistan, și mai târziu de Trump, a fost dacă există un motiv imperios pentru a rămâne.
Statele Unite „s-au angajat într-un război veșnic sau într-o prezență veșnică de miliarde de dolari pe an și zeci de mii de soldați, în condițiile în care amenințarea din Afganistan a scăzut și valoarea strategică a țării a scăzut”, afirmă Nasr.
Iar economia și societatea civilă stabilite sub protecția armatei americane, spune el, nu au fost ceva ce Afganistanul ar putea susține pe cont propriu.
„Ceea ce au creat Statele Unite e ca un fel copac căruia nu i-au crescut niciodată rădăcini”, declară Nasr. „Așa că, la un moment dat, ajungi să îți spui: «Nu-l mai ud și nu mai încerc să-l țin în picioare cu forța»”.
Niciun rezultat bun
Rajan Menon, profesor emerit de relații internaționale la City College din New York și director al Programului de Mari Strategii de la Defense Priorities, crede că „indiferent de cât timp ar fi rămas [SUA], nu văd care ar fi putut fi un final bun”.
Cel mai bun rezultat minim, spune Menon, ar fi fost „o țară stabilă cu un guvern care poate că nu ar fi fost democratic, dar pe care se putea conta că nu va servi drept platformă pentru terorism și care ar fi avut o relație pozitivă cu Statele Unite”.
Dar, în încercarea de a realiza acest obiectiv, ceea ce „încerci să faci în esență este să te implici în construirea națiunii”, afirmă Menon.
Chiar și o „mașinărie militară foarte, foarte puternică” precum Statele Unite are dificultăți în a realiza acest lucru, a spus el. „Nu există exit-uri frumoase”.
Pentru a evita tipul haotic de retragere precum cea din Afganistan, Menon spune că „trebuiau construite instituții, de natură politică și militară și civică”. Fără aceasta, „odată ce pleci și îndepărtezi protecția militară, instituțiile vor începe să se destrame, și exact asta s-a întâmplat”.
Războaiele și eforturile de consolidare a democrației ale SUA nu au fost izolate în Afganistan în timpul campaniei sale de aproape 20 de ani din această țară. Au existat și altele - mai ales războiul costisitor din Irak, din 2003 până în 2011 - despre care fostul secretar de stat Powell a susținut că a fost necesar din cauza unui presupus program irakian de fabricare a armelor de distrugere în masă, care s-a dovedit ulterior a fi inexistent.
Înainte de moartea sa, în 2021, la doar șase săptămâni după retragerea SUA din Afganistan, Powell a declarat că argumentele sale în fața Consiliului de Securitate al ONU „au fost un mare eșec al serviciilor de informații”.
Bagdadul și Washingtonul, care au trimis trupe înapoi în Irak în 2014 pentru a ajuta la combaterea grupării extremiste Stat Islamic (SI), încearcă în continuare să-și repare relațiile.
Potrivit think tank-ului Soufan Center, cele două părți ar fi ajuns la un acord pentru a trece de la conducerea de către SUA a efortului împotriva SI la un parteneriat bilateral.
Finalul „eternelor”?
Așadar, a luat sfârșit epoca „războaielor veșnice” ale Statelor Unite?
Multe dintre circumstanțele unice care au însoțit invazia afgană - un atac direct pe teritoriul SUA, combaterea terorismului devenind un punct central al politicii SUA, și ideea că construirea națiunii este o soluție eficientă - este puțin probabil să se repete, spune Nasr.
Iar starea de spirit din SUA, în contextul unei campanii electorale extrem de disputate, ar putea indica faptul că viitorii lideri se vor gândi cel puțin de două ori.
Atât în cazul lui Donald Trump, cât și al Kamalei Harris, există „un pic de reacție împotriva așa-numitelor războaie veșnice... și cred că publicul american va fi probabil mult mai puțin favorabil implicării în acestea în viitor”, declară Menon.
Madiha Afzal, membru al programului de politică externă de la think thankul Brookings, spune că, deși „unele dintre lecțiile războiului din Afganistan” au început să fie discutate, în special în ultimii doi ani ai conflictului, „dezastrul retragerii a concentrat cu adevărat conversația din America despre Afganistan doar asupra retragerii”.
Discuția mai largă despre război „a fost complet eclipsată”, o mare parte a conversației devenind intens partizană, adaugă Azfal.
„Mă tem că lecțiile mai importante ale războiului de 20 de ani au fost pierdute pe parcurs”, trage concluzia Madiha Afzal.
Remember | 11 septembrie 2001, atacuri teroriste pe pământ american
Acest articol a fost publicat inițial pe rferl.org
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.