Moldova organizează pe 20 octombrie alegeri prezidențiale și un referendum care ar putea ajuta la asigurarea viitorului țării în UE.
România a interzis recent unui agitator pro-Kremlin să candideze la alegerile prezidențiale din noiembrie.
Iar partidul pro-Kremlin, de extremă dreapta, Renașterea din Bulgaria este așteptat să câștige o prezență semnificativă în parlament după alegerile viitoare.
Ce strategii folosesc Kremlinul și aliații săi regionali populiști pentru a influența voturile?
Nu fi prea pretențios cu cine colaborezi
Planul A, conform lui Anton Shekhovtsov, un om de știință politic ucrainean și expert în privința extremei drepte, „a fost întotdeauna să colaboreze cu forțele principale” și apoi să le corupă pentru a se alinia cu interesele politicii externe ruse.
În unele țări, acest plan a funcționat, Kremlinul menținând relații bune cu politicieni precum prim-ministrul ungar Viktor Orban, președintele sârb Aleksandar Vucic și prim-ministrul slovac Robert Fico.
„Problema pentru Moscova, spune Shekhovtsov, este că forțele principale sunt mai puțin susceptibile decât populistii să coopereze cu Rusia, mai ales după 2014 (anexarea peninsulei Crimeea) și chiar mai mult după februarie 2022 (invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia).”
Aceasta a însemnat o revenire tot mai frecventă la Planul B.
„Rusia tinde să se alinieze cu partidele de extremă dreaptă,” spune Mitchell Orenstein, profesor de studii ruse și est-europene la Universitatea din Pennsylvania, „dar va forma și alianțe cu partidele de extremă stângă și chiar va susține partidele centrist într-o anumită măsură.”
Acționând pragmatic și colaborând cu extremele politice poate adesea da roade.
Timp de ani de zile, liderul partidului bulgar Renașterea, Kostadin Kostadinov, a operat în cercuri extremiste, referindu-se odată la romi ca „paraziți” și criticând cu venin migranții.
Acum, partidul său, care s-a opus reformelor democratice și a pledat pentru retragerea Bulgariei din NATO, este considerat să aibă șanse la locul doi în alegerile parlamentare din 27 octombrie.
Fii atent la pungile cu bani
Autoritățile din Moldova — care s-au luptat să scape de influența Kremlinului și au încă peste 1.000 de soldați ruși staționați în regiunea separatistă Transnistria — au anunțat recent că au descoperit un plan condus de Ilan Șor, un fugar pro-rus acuzat de cea mai mare fraudă bancară din istoria țării.
Planul lui Șor consta în cumpărarea de voturi și difuzarea de informații false despre Uniunea Europeană, iar peste 130.000 de moldoveni au primit echivalentul în ruble a peste 15 milioane de dolari doar în septembrie.
Astfel de scheme sunt însă rareori descoperite — și adesea foarte greu de dovedit, sprijinul financiar fiind mascat prin companii fantomă și conturi offshore.
Iar pentru Kremlin, finanțarea directă este o tactică riscantă. „Sunt foarte, foarte prudenți”, spune Shekhovtsov, deoarece „vorbim despre activitate criminală aici pentru că nu există taxe [iar partidele] primesc bani de la o putere străină.”
Un potop de dezinformare
Pentru Kremlin, o modalitate mai ieftină și mai eficientă de a-și sprijini aliații din Europa de Est este să inunde piața cu dezinformare.
În plus față de canalele media rusești precum RT, Rusia „are site-uri web în diferite limbi europene care promovează mesaje benefice pentru forțele populiste anti-establishment”, spune Shekhovtsov. „Aceasta compensează lipsa influenței media a populistilor în propriile lor țări.”
Gigantul tehnologic american Meta a declarat pe 11 octombrie că a șters o rețea de conturi destinate moldovenilor vorbitori de rusă, care răspândeau conținut pro-rus și administrau pagini deghizate ca fiind surse independente de știri.
Astfel de operațiuni fac adesea parte din rețele mai mari, uneori cunoscute sub numele de „site-uri ciupercă”, care sunt create în masă, sunt ieftin de făcut și monetizează răspândirea dezinformării.
Mobilizare prin frică
Dacă crezi în dezinformare, migranții vin pentru locurile tale de muncă, comunitatea LGBT vine pentru sufletele copiilor tăi, ONG-urile finanțate din străinătate complotează să răstoarne guvernele și doar Rusia poate restabili pacea în Ucraina fascistă.
Igor Dodon, fostul președinte al Moldovei susținut de Moscova, a avertizat recent, fără nicio dovadă, despre „cotele LGBT” în instituțiile statului dacă președintele pro-UE Maia Sandu câștigă realegerea.
Și în Bulgaria, Renașterea promovează o lege în stil rusesc privind agenții străini, care ar viza ONG-urile occidentale. „Vei fi următorul!” le-a spus liderul partidului Kostadinov celor de la America for Bulgaria Foundation, cel mai mare donator străin al țării.
În societățile conservatoare, cu oameni deziluzionați față de democrație și afectati economic — mult din cauza pandemiei Covid — astfel de narațiuni emoționale adeseori rezonează puternic.
Prin incitarea fricii legate de amenințările la adresa stilurilor tradiționale de viață și la adresa suveranității, Rusia se poziționează — nu pentru prima dată — ca potențial salvator al regiunii.
Personalizează mesajul
O parte cheie a strategiei Kremlinului este localizarea mesajelor sale.
„Rusia caută orice posibil punct comun între abordarea lor și partidele pe care le susține”, spune Mitchell Orenstein, profesor de studii ruse și est-europene.
„Într-o țară ar putea apela la panslavism; într-alta la legături religioase ortodoxe; iar într-o altă țară la sentimentul antiucrainean”, adaugă el.
De exemplu, în Bulgaria, partidele pro-ruse joacă pe cartea nostalgiei sovietice și narațiunile bine stabilite despre Rusia ca eliberator al dominației otomane.
În Ungaria și Slovacia, partidele pro-Kremlin exploatează temerile legate de migranți și percepția că UE subminează suveranitatea națională.
În Moldova, Irina Vlah, o fostă guvernatoare pro-Moscova, a afirmat că numărul mare de cetățeni moldoveni cu pașapoarte românești este dovada unui sinistru complot românesc pentru a înghiți vecinul său mai mic și mai sărman.
Care este scopul final al Kremlinului?
Pe termen lung, obiectivul Kremlinului este să submineze UE și NATO și să tragă țările din Europa de Est înapoi în orbita Rusiei.
Pe termen scurt, totul se concentrează pe Ucraina. Pentru Kremlin aceasta înseamnă distrugerea consensului fragil european că guvernul de la Kiev merită sprijin militar și economic.
Ceea ce îi pasionează cel mai mult pe cei din Kremlin este „orientarea politicii externe” a partidelor pe care le susțin în Europa de Est — pentru a asigura susținerea lor pe probleme precum sancțiunile sau statutul Crimeei.
„Ai unele partide care [când] au început să primească sprijin rus au schimbat efectiv multe dintre pozițiile lor privind politica externă pentru a le orienta către Rusia”, spune Orenstein.
Cu toate acestea, un element crucial este că Rusia nu are neapărat nevoie de sprijin explicit pentru a reuși. Uneori, semănând discordie și polarizând populațiile, poate, de asemenea, să distrugă democrațiile și societățile civile de care se teme cu disperare.
Serviciile moldovenești și bulgare ale RFE/RL au contribuit la acest raport.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.