Liderii occidentali nu s-au ferit de epitete care mai de care mai dure când au caracterizat invazia ordonată de Putin în Ucraina, însă în retorica „crimelor de război” și a „criminalului de război” Putin au intrat abia în ultimele zile.
Gheața a fost spartă la cel mai înalt nivel de SUA. Vladimir Putin a fost numit „criminal de război” de către președintele Joe Biden după ce acesta, ezitant în primă fază, a răspuns întrebării unui jurnalist.
Realitatea dură din Ucraina, unde rușii au bombardat acum câteva zile o maternitate și miercuri seară un teatru în care se adăposteau civili din Mariupol, a contribuit la verbalizarea oficială a ceea ce pare o situație de fapt: în Ucraina se comit crime de război.
Senatul american votase anterior o rezoluție în care l-a etichetat „criminal de război” pe Vladimir Putin.
„Toți cei din această cameră ne-am alăturat, împreună cu democrații și republicanii, pentru a spune că Vladimir Putin nu poate scăpa de responsabilitatea pentru atrocitățile comise împotriva poporului ucrainean”, a spus liderul majorității democraților din Senat, Chuck Schumer, într-un discurs dinaintea votului.
Pedepsirea propriu-zisă a lui Vladimir Putin, dacă acesta va fi vreodată trimis în judecată pentru atrocitățile din Ucraina, nu este un proces care să se întâmple de pe o zi pe alta.
Până să se ajungă la inculparea de către Curtea Penală Internațională – a cărei jurisdicție Rusia nu o recunoaște – sau de către o altă curte special înființată - e cale lungă. Iar ceea ce lipsește în unele orașe, precum Mariupol, unde jurnaliștii și organizațiile internațională reclamă atacuri asupra civililor, e exact timpul.
Cât de greu se pedepsește un „criminal de război”
Standardele stabilite pentru dovedirea crimelor internaționale sunt mai descurajante decât pentru crimele interne, arată Shelley Inglis, directorul Centrului pentru Drepturile Omului de la Universitatea Dayton/SUA, într-un articol publicat în The Conversation.
„Este și mai greu să dovedești responsabilitatea de comandă a unui șef de stat, cum ar fi Putin, mai ales atunci când nu există nicio cooperare între Curtea Penală Internațională și țara acuzatului. Cazurile de succes sunt puține și au avut loc numai după căderea de la putere a unui lider și numai dacă instanța are cooperare cu țara”, menționează Inglis.
Puțini sunt liderii internaționali care au fost aduși în fața justiției pentru crime de război.
Un exemplu de succes al justiției internaționale împotriva unui criminal de război de cel mai înalt rang este Slobodan Miloșevici, condamnat de un tribunal internațional al Organizației Națiunilor Unite, în 1999, pentru crime împotriva umanității. Fostul lider liberian Charles Taylor a fost și el condamnat la 50 de ani de închisoare de către Tribunalul Special pentru Sierra Leone în 2012.
Au fost și sunt însă și alte cazuri de lideri de stat acuzați de crime de război, crime împotriva umanității sau genocid ce nu au fost trași la răspundere. Un exemplu este Bashar al-Assad, al cărui regim din Siria este acuzat că a comis nenumărate atrocități împotriva propriei populații, însă care nu a fost tras la răspundere.
Stephen Rapp, fostul ambasador american pentru crime de război a spus, pentru CBS News, că dacă Putin va fi și incriminat oficial pentru crime de război, asta l-ar tranformat într-un „paria internațional”.
El nu ar putea fi arestat în Rusia, însă ar fi încarcerat în orice stat care recunoaște jurisdicția Curții Internaționale de Justiție în care ar călători. Asta ar însemna izolarea totală a Rusiei pe plan internațional.
Rusia nu este la primele acuzații de acest fel
Acțiunile Rusiei înseși au mai fost încadrate în trecut în spectrul crimelor de război sau împotriva umanității. În războiul dintre 1999 și 2000 din Cecenia, Rusia a fost acuzată că a bombardat în capitala Groznîi, inclusiv zone rezidențiale. Zeci de mii de civili au fost uciși, iar orașul a fost distrus aproape în totalitate.
Acuzații similare imputate Rusiei au fost și în timpul ocupației din Osetia/Georgia, din 2008, în timpul anexării ilegale a Crimeii sau în timpul conflictelor din estul Ucrainei din 2014. Iar lista poate continua cu Siria, acolo unde Rusia l-a sprijinit pe președintele Bashar al-Assad cu avioane pentru a bombarda Alep.
Nici pentru Cecenia, nici pentru Georgia și nici pentru acțiunile din Siria Rusia sau vreun reprezentant al ei nu a fost acuzat de crime de război.
Shelley Inglis crede că acțiunile pe care le întreprinde Rusia în prezent în Ucraina încalcă legile internaționale și că sunt dovezi suficiente de puternice că în Ucraina au loc crime de război.
„Deși posibilitatea de a-i trage la răspundere pe comandanții ruși, și chiar și pe președintele Vladimir Putin, și de a-i pedepsi pentru crime internaționale este mai probabilă decât în trecut, calea este lungă și dificilă. Mai mult, nu se știe ce efect, dacă este cazul, va avea spectrul urmăririi penale asupra cursului războiului.”
Ce se poate face acum
Istoricul român Dorin Dobrincu e de părere că, pe lângă brutalitatea războiului din Ucraina are loc și un război economic și comunicațional între Rusia și Ucraina, respectiv Occident. Iar etichetarea lui Vladimir Putin drept „criminal de război”, în acest context, nu este una întâmplătoare.
„Etichetarea lui Vladimir Putin de către americani - în speță de către Joe Biden - drept 'criminal de război' arată o escaladare a războiului. Este vorba și de o atenționare - 'Vezi că s-a trecut un prag!', dar și de o delegitimare a adversarului - „Vezi că faptele tale nu vor rămâne nepedepsite!”, spune Dobrincu pentru Europa Liberă.
Miercuri, Curtea Internațională de Justiție de la Haga a ordonat Rusiei să înceteze imediat focul în Ucraina. Curtea a precizat că nu a găsit dovezi privind pretinsele acte de genocid asupra populației ruse în estul Ucrainei, invocate de Kremlin.
Joi, prin vocea purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Rusia a respins solicitarea Curții de la Haga. Dmitri Peskov a declarat reporterilor pe 17 martie că Rusia „nu poate lua ține cont de această decizie”, spunând că ambele părți trebuie să convină să pună capăt ostilităților pentru ca decizia să fie pusă în aplicare.
Eticheta „crimelor de război” lipită zilele acestea Rusiei va pune presiune însă pe forțele occidentale, care sunt obligate, conform unei rezoluții ONU din 2005, să intervină atunci când undeva în lume au loc atrocități.
E vorba de „responsabilitatea de a proteja”, principiu pe care comunitatea internațională și l-a asumat și care a mai fost folosit, în trecut, în războiul civil din Libia, împotriva dictatorului Muammar Gaddafi.
O eventuală intervenție militară sub egida ONU, una cu avizul Consiliului de Securitate cel puțin, este puțin probabilă din cauza opoziției Rusiei, membru permanent al Consiliului.
Însă pot fi alte metode prin care ONU și comunitatea internațională să pună presiune pe Rusia pentru a opri războiul.
Savita Pawnday, Directorul Centrului Global pentru R2P, organizație care pledează pentru „responsabilitatea de a proteja” a comunității internaționale, spune într-un interviu acordat Europei Libere că numai un răspuns concertat și puternic din partea tuturor părților Națiunilor Unite va avea un impact direct asupra situației de pe teren.
„Câteva acțiuni concrete pe care le-ar putea lua organele ONU în plus față de măsurile deja luate: Adunarea Generală ar trebui să suspende Rusia de la scaunul său din HRC (Human Rights Council) pentru încălcarea responsabilităților sale fundamentale ca membru.”
„Consiliul de Securitate trebuie să lucreze la un acord care să asigure trecerea în siguranță și livrarea ajutorului umanitar în zonele afectate de conflict. Părțile în conflict ar trebui să reînceapă discuțiile de încetare a focului și să adere la pauzele umanitare convenite, susținute și asistate de Secretariatul ONU”, spune Pawnday.
Peste 1.000 de civili ucraineni au fost uciși sau răniți de la începerea războiului ordonat de Vladimir Putin
