Urnele s-au deschis în dimineața de duminică. Seara, străzile din Erevan s-ar putea umple de protestatari, în funcție de rezultatul alegerilor.
La alegeri iau parte 26 de partide și alianțe, dar lupta adevărată se dă între partidul Premierului Nikol Pașinian, Contractul Civil, și fostul președinte Robert Kocharian.
Popularitatea lui Pașinian a scăzut extrem de mult după ce a semnat un acord de încetare a focului în Nagorno-Karbakh sub auspicii rusești: de la 60% înaintea războiului, la 24% acum. Acordul a oprit armana armeană și a redat controlul azerilor asupra regiunii, pentru prima dată după 30 de ani în care zona se afla sub controlul forțelor armene. Pașinian a recunoscut că acordul era un dezastru, dar a menționat că a încercat să prevină alte pierderi.
Alianța Armenia, partidul lui Kocharian, a ajuns de la 7% la 24% în preferințele armenilor, în doar câteva luni. Kocharian ș-a numit pe Pașinian „laș” pentru pierderea războiului.
Contractul Civil și Alianța Armenia nu vor avea, cel mai probabil, o majoritate în Parlament. Soarta alegerilor, potrivit analiștilor, stă în mâna partidelor care vor trece de pragul de 5%.
În cazul în care niciunul dintre partidele din frunte nu va câștiga o majoritate, fiecare dintre ele va avea la dispoziție șase zile pentru a crea o coaliție. Dacă nu se va forma o coaliție, primele două partide vor intra într-un al doilea tur de vot - câștigătorul în această situație ar ocupa automat 54% din Parlament.
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a trimis o misiune de obervatori în Armenia pentru a urmări și analiza alegerile. Amestecul de apatie și emoție intensă care marchează aceste alegeri poate fi un butoi cu pulbere.
O campanie electorală toxică
Comentatorii politici au descris campania electorală drept „toxică”. Pașinian și Kocharian s-au acuzat unul pe celălalt de a fi „trădătorul” care este de vină pentru pierderile Armeniei pe front. Chiar și OSCE, în raportul preliminar al alegerilor, menționează „nivelul ridicat de retorică intolerantă, inflamatoare sau discriminatorie” dinaintea campaniei.
„Armenia este consumată de criza politică internă care a urmat capitulării”, conform Grupului Internațional de Criză. „Nagorno-Karabakh este tema dominantă din campanie, iar politicienii dau vina unii pe ceilalți pentru pierderile din război și fac promisiuni pentru viitor”.
Pașinian a prezentat mândru un ciocan la mitingurile electorale. Kocharian a declarat că este pregătit să lupte într-un duel cu Pașinian dacă acesta va influența votul.
Alți doi președinți post-sovietici ai Armeniei sunt și ei în cursă. Cu toții dau vina pe Pașinian pentru pierderea războiului și își doresc relații mai strânse cu Rusia.
„Este un concurs politic à la Jurassic Park, e întoarcerea dinozaurilor”, conform analistului Rickard Giragosian de la Centrul de Studii Regionale din Erevan.
Levon Ter-Petrosian, liderul partidului Congresul Național Armean, probabil nu va trece de pragul de 5%. Ter-Petrosian a fost primul președinte al Armeniei după căderea Uniunii Sovietice. Acesta consideră că Pașinian ar fi trebuit să rezolve conflictul din Nagorno-Karabakh pașnic, în condiții diferite de cele supervizate de Rusia.
„Societatea armeană înțelege că Pașinian nu a avut de ales decât să accepte condițiile rusești”, explică analistul Richard Giragosian. „Într-adevăr, acesta nu și-a asumat complet resonsabilitatea, însă opoziția nu a reușit să explice ce ar fi făcut ei diferit. Opoziția nu a reușit să prezinte o alternativă credibilă.”
Serzh Sarkisian nu se află pe lista candidaților, dar a fost implicat în campanie - Revoluția de Catifea din 2018 l-a împiedicat din a încălca limita de două mandate prezidențiale. Acesta fost un susținător vocal al candidatului Artur Vanetsian de la Alianța Am Onoare.
Armenia Prosperă, partidul condus de afaceristul Gagik Tsarukian, va intra probabil în Parlament. Tsarukian a fost, în trecut, un aliat și opozant atât al lui Sarkisian cât și al lui Pașinian. Este posibil ca partidul să intre într-o alianță cu Kocharian.
Alianța Democrată Șirinian-Babajanian, un grup pro-vestic și pro-european, se va alia cu Pașinian dacă va intra în Parlament. Alianțele trebuie să depășească un prag de 7%.
Partidul Republica al fostului premier Aram Sarkisian (care nu e înrudit cu Serzh Sarkisian) este o altă grupare pro-europeană care i s-ar alătura lui Pașinian într-o alianță.
Partidul Armenia Luminoasă, condus de fostul aliat pro-european al lui Pașinian, Edmon Marukian, a declarat că nu îl va susține nici pe Pașinian, nici pe Kocharian ca Prim-Ministru. Marukian dorește ca toate partidele care au intrat în Parlament să formeze un guvern de tehnocrați împreună.
Amenințări violente
Retorica acestei campanii, extrem de încărcată emoțional, îngrijorează observatorii externi, care cred că este posibil să erupă violențele politice după alegeri.
Ambasada Statelor Unite a emis un avertisment către cetățenii americani pe tema posibilelor violențe în următoarele două săptămâni.
Conform analistului politic Benyamin Poghosian, dacă partidul lui Pașinian va câștiga detașat alegerile și va forma singur un guvern, „cel puțin o parte din opoziție nu va recunoaște rezultatul alegerilor”.
„După aceea, ce se va întâmpla este imprevizibil”, recunoaște Poghosian. „Cel mai probabil, vor fi confruntări în stradă”.
Kocharian a avertizat la sfârșitul lui mai că alianța sa va participa la proteste dacă vor considera că rezultatele sunt suspicioase.
Contractul Civil, partidul lui Pașinian, a programat deja patru zile consecutive pentru demonstrații în cele mai mari piețe din Erevan. Opoziția crede că Pașinian se pregătește pentru o posibilă înfrângere, caz în care susținătorii săi ar pune presiune pe Comisia Electorală sau ar intra în confruntări cu opoziția pentru a contesta rezultatele.
Analistul politic Armen Baghdasarian consideră că „mesajul principal al celor două forțe politice este că vor să se distrugă reciproc. Înaintea unei lupte inevitabile, fiecare parte își pregătește echipa. Niciunii nu doresc să dea înapoi.”
Factorul Rusia
Rusia joacă un rol important în aceste alegeri, conform Institutului pentru Raportarea Războiului și Păcii. Rusia dorește să staționeze trupe la granița dintre Armenia și Azerbaidjan.
Opinia publică din Armenia este din ce în ce mai orientată spre vest, însă pacea din noiembrie a creat noi legături de dependență față de Rusia. „Cu sistemele sale de securitate la pământ în urma conflictului, Armenia nu are de ales decât să își îndrepte privirea spre Moscova”, scriu cei de la Institut.
Rusia ajută Armenia să își reconstruiască armata și arsenalul.
Pașinian dorește să aprofundeze relațiile cu Rusia. Kocharian, un apropiat al lui Vkadimir Putin, este de acord cu această politcă externă. Armenia Prosperă, partidul lui Tsarukian, susține de asemenea apropierea de Rusia. Până și Armenia Luminoasă, care până de curând susținea retragerea Armeniei din Uniunea Economică Euroasiatică, cere acum construirea unei noi baze militare rusești.
Aram Sarkisian, de la Partidul Republica, consideră că „Rusia profită de vulnerabilitatea Armeniei pentru a-și servi propriile interese geopolitice. Rusia nu este în stare să protejeze Armenia”. Mulți armeni și-au pierdut încrederea în Rusia după ce s-a aflat că rușii au vândut arme azerilor.
„Dorim alegeri cu succes aliatului și partenerului nostru apropiat”, a declarat Dmitry Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului.
Conflictul din Nagorno-Karabakh
Regiunea Nagorno-Karabakh, cunoscută de armeni sub numele de Artsakh, este populată de armeni. În timpul Uniunii Sovietice, această regiune a fost un oblast autonom - însă tensiunile etnice au crescut după căderea Uniunii Sovietice.
Armenia și Azerbaidjan au început un război, care s-a încheiat în 1994 cu un armistițiu conform căruia regiunea face parte din Azerbaidjan. În regiunea controlată de forțele separatiste armene, conflictul s-a reaprins de mai multe ori după 1994.
Conflictul a început din nou pe 27 septembrie 2020. Cele două țări, în care armata este obligatorie pentru bărbații peste 18 ani, s-au mobilizat rapid la graniță.
Armenia le-a interzis bărbaților să iasă din țară. Azerbaidjan a cenzurat internetul pentru a preveni discuțiile publice. Conflictul a fost marcat de propagandă, război cibernetic, drone, rachete și artilerie grea.
Cel puțin 6.500 de persoane și-au pierdut viața în urma conflictului, majoritatea soldați, dar și câteva sute de civili. Infrastructura și monumentele de patrimoniu au fost distruse. Majoritatea locuitorilor din Stepanakert, capitala regiunii, au fugit de conflict.
