Candidații partidelor de la Putere, mai exact din Coaliția de guvernare a României, Marcel Ciolacu (PSD) și Nicolae Ciucă (PNL) au obținut scoruri mult sub așteptările partidelor la alegerile prezidențiale.
Ambii și-au anunțat luni, 25 noiembrie, demisiile de la conducerea partidelor, cu doar câteva zile înainte de alegerile parlamentare de duminică, 1 decembrie.
Nu e ceva surprinzător. Liderii celor două partide sunt principalii responsabili de eșecul de la prezidențiale, în condițiile în care PSD și PNL guvernează de trei ani România, spune conferențiarul universitar Gheorghe Fârte, de la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
„Partidele au lăsat impresia că doresc mai curând să împartă beneficiile puterii decât să promoveze reformele așteptate de opinia publică”, spune el.
Clasa politică de la Putere „s-a axat în această campanie mai degrabă asupra unor atacuri reciproce directe decât asupra problemelor efective ale populației”, menționează și analistul Emanuel Cernat.
La provocările economice – care au scăzut voturile Puterii și la alegerile din multe alte țări – s-a adăugat și profilul lamentabil al celor doi candidați, completează profesorul Gabriel Bădescu, de la Facultatea de Științe Politice din UBB Cluj.
Premierul Marcel Ciolacu a obținut doar 19,15% în turul I al alegerilor prezidențiale și a ratat turul al II-lea. A fost întrecut, cu câteva mii de voturi, de candidata USR, Elena Lasconi și devansat la mare distanță de câștigătorul-surpriză Călin Georgescu, independent.
Este pentru prima dată, după 1990, când candidatul PSD la prezidențiale nu se califică în turul al II-lea. La rândul său, fostul premier Nicolae Ciucă a stabilit un record negativ.
Este primul candidat PNL la prezidențiale care obține un scor cu o singură cifră: 8.79%. În anul 2000, când în turul al II-lea au intrat Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor, candidatul PNL, Theodor Stolojan, obținuse de asemenea un scor modest, dar totuși peste 10%: 11,98% mai exact.
Scoruri sub așteptări au obținut la alegerile de duminică și Mircea Geoană, care după estimările optimiste de la începutul campaniei, s-a „prăbușit” la 6,32%, dar și AUR, al cărui candidat, George Simion, a obținut sub 14 procente.
În turul al II-lea s-au calificat doi candidați cu un discurs anti-establishment, chiar dacă diametral opus, ideologic: independentul Călin Georgescu, câștigătorul turului I – cu un discurs suveranist, pigmentat cu afirmații pro-rusești și Elena Lasconi, candidata USR – exponenta discursului deopotrivă pro-european și progresist.
Analist: Marile perdante sunt partidele mainstream
Au fost programele PSD și PNL neconvingătoare, comunicarea cu alegătorii deficitară, sau de vină pentru scorurile modeste au fost controversele care s-au întețit asupra lui Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, inclusiv contrele lor pe tema acestora?
„A fost de fapt o combinație a tuturor acestor factori. Votul din 24 noiembrie ar putea fi definit ca un vot al deziluziei, o deziluzie a alegătorilor români față de actuala clasă politică”, explică la rândul său analistul Emanuel Cernat.
A fost el însuși întrebat „mai mult ca niciodată”, de cunoștințe, prieteni, „până la urmă eu cu cine votez?”
Profilul celor doi candidați, PSD și PNL a fost total neconvingător, „lucru impardonabil pentru două partide aflate de peste trei decenii la conducerea țării”, spune Gheorghe Fârte, întărind: „Votanții întâlnesc la locul de muncă și în viața cotidiană zeci de persoane mai bine educate, mai bine pregătite profesional și mai carismatice decât Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă.”
Profesorul Gabriel Bădescu spune că un rol în eșecul candidaților Puterii l-au avut și provocările economice, cu inflație persistentă, cum s-a întâmplat și la alegerile din SUA, dar și din Marea Britanie, Franța, Austria sau Polonia.
„În România, rezultatelor economice modeste li se adaugă calitatea lamentabilă a candidaților partidelor aflate la putere și lipsa unor teme credibile”, afirmă el.
Chiar dacă și candidatul AUR, și Mircea Geoană au obținut și ei rezulate sub așteptări, marile perdante sunt, fără discuție, partidele Puterii, spun analiștii.
„PSD nu are pentru prima dată candidat în turul doi, iar PNL obține cel mai slab rezultat al său din istoria post-decembristă, e evident”, subliniază Emanuel Cernat.
Gheorghe Fârte adaugă o nuanță, mai exact că „marele perdant pare să fie golemul (ființă creată artificial, n.r,) PNL + PSD, pe care l-a moșit, în numele stabilității, președintele Klaus Iohannis și pe care l-a susținut mult prea fățiș media mainstream.”
„Vom vedea duminică dacă reușesc să reducă din pierderi la parlamentare”, spune Gabriel Bădescu, care se așteaptă la rezultate modeste și la alegerile de duminică, 1 decembrie.
Chiar dacă și candidatul AUR, George Simion și Mircea Geoană au obținut procente (mult) sub cele estimate, eșecul nu este atât de răsunător, consideră analiștii.
În cazul lui George Simion moderarea discursului s-a întors, paradoxal, în defavoarea lui, din perspectiva electoratului, spune Gheorghe Fârte și în beneficiul lui Călin Georgescu. De altfel AUR ar putea atrage la parlamentare o parte din bazinul electoral al lui Georgescu, completează Emanuel Cernat.
În privința lui Mircea Geoană, acesta a fost propulsat inițiat de notorietatea ca secretar-adjunct al NATO, dar în condițiile în care „alegerile au fost însă despre nemulțumirea față de guvern și sistemul politic actual”, el a fost tras în jos de faptul că are un trecut strâns legat de PSD, spune Gabriel Bădescu.
PSD și PNL, responsabile pentru ascensiunea lui Călin Georgescu
Pe fondul bulei de nehotărâre a alegătorilor și a ofertei neconvingătoare a candidaților PSD și PNL „și-a făcut apariția” un candidat de „sub radar”, Călin Georgescu, câștigător al alegerilor cu aproape 23% din voturi, spun analiștii.
Mediatizarea excesivă a candidaților Puterii, s-a dovedit un atu pentru acesta, el fiind ferit de atacuri sau dezvăluiri la adresa sa, spre deosebire de cele de care au avut parte Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă. Aceștia - actual și fost premier al Coaliției PSD-PNL - au fost tot timpul în centrul atenției publice, este de părere Emanuel Cernat.
Cei doi lideri ai partidelor puterii și staff-urile lor de campanie sunt însă responsabili pentru că au ignorat „România tăcută”, „cu care pare că nu vrea să vorbească niciunul dintre politicieni”, adaugă el.
Totodată, chiar dacă nu explică în totalitate ascensiunea fulminantă de la vot, succesul de pe TikTok al postărilor lui Georgescu „a fost un element pe care ceilalți candidați și celelalte echipe de campanii, consultații lor, nu au știut să îl valorifice.”
PSD și PNL sunt responsabile de ascensiunea lui Călin Georgescu, alături de președintele Klaus Iohannis, care a susținut „marea Coaliție pentru stabilitate PSD + PNL”, spune Gheorghe Fârte.
„Guvernând în regim de mare coaliție, PSD și PNL s-au anihilat ideologic. Ele nu au promovat politici publice specifice ideologiei profesate și nici nu s-au folosit de supermajoritatea parlamentară creată pentru a întreprinde mari reforme”, explică profesorul.
Partidele de la guvernare „au creat premisele unui vot de protest masiv prin politici economice și sociale neconvingătoare”, este de părere, la rândul său, Gabriel Bădescu.
El aduce aminte de decizia Curții Constituționale de interzicere a candidaturii Dianei Șoșoacă, percepută ca o urmare a presiunii politice din partea PSD, dar și că „prestația președintelui Iohannis a tras în jos PNL.”
„S-a creat percepția că Nicolae Ciucă este «omul lui Iohannis, cu atât mai mult cu cât acesta nu s-a delimitat de nicio acțiune (sau inacțiune) a președintelui României”, spune și Gheorghe Fârte.
Totodată și contextul internațional, al anxietății provocate de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, la care se adaugă reținerile de a continua susținerea Ucrainei din partea președintelui ales, Donald Trump, au creat un teren fertil pentru un „taifun” politic, valorificat de Călin Georgescu, explică Gabriel Bădescu.
Candidatul independent a promovat în campania sa discursul păcii, menit să liniștească anxietățile românilor legate de o posibilă escaladare a războiului din Ucraina, spune și Emanuel Cernat.
Astfel de narative, convenabile Rusiei, au fost întâlnite și la alegerile din Republica Moldova, Ungaria, sau la cele din SUA, întărește el.
„Dacă vii cu un astfel de mesaj, care știm că este mesajul perfid al Moscovei privind acea pacea, în orice condiții, atunci este normal ca acest narativ să alimenteze sau să să liniștească exact aceste temeri. Creșterea lui a venit de la sine, s-a creat un bulgăre care a luat forma unei avalanșe, care a măturat clasa politică”, subliniază analistul.
Candidații puterii ar fi trebuit să adreseze tema războiului și a temerilor populației punctual, prin dezbateri, ascultând și explicând și nu prin a se rezuma la generalități, sau la reiterearea sprijinului pentru Ucraina, adaugă specialistul.
Votul anti-establishment
Slaba performanță a candidaților puterii a făcut ca în turul al II-lea al prezidențialelor să intre doi candidați anti-establishment (n.r. establishment = status quo = cei aflați în pozițiile de frunte ale sistemului politic și social) , pe poziții ideologice total diferite.
„Cei doi candidați au ajuns în finală tocmai pentru că au convins că sunt anti-establishment. Distanța ideologică ridicată le-a dat acces la bazine electorale importante, cu suprapuneri reduse”, subliniază Gabriel Bădescu.
Situația e paradoxală, întrucât, de regulă, „atunci când un candidat anti-establishment ajunge în finală, el se confruntă cu candidatul unui partid mainstream”, spune Gheorghe Fârte. (Unde mainstream înseamnă culoar principal, cei deja consacrați și dominanți n.r.).
Oferă exemplul alegerilor prezidențiale din Franța, din 2017, când în turul al doilea al alegerilor lidera Frontului Național, Marine Le Pen, s-a confruntat cu candidatul mainstream Emmanuel Macron, și nu cu cel populist de stânga Jean-Luc Mélenchon.
„Se pare că PSD și PNL s-au șubrezit atât de mult încât nu mai sunt în stare să acopere «centrul» scenei politice românești. Și acest lucru este foarte grav”, menționează el.
Analistul Gheorghe Fârte subliniază că în aceste condiții, cu atât mai mult „se impune scăderea pragului electoral pentru a facilita emergența mai multor partide de centru-stânga și centru-dreapta, ca alternative la PSD și PNL.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
