Analiza AMASP privind Raportul MCV al Comisiei Europene 

Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor constată, într-o analiză pentru Europa Liberă, că principalele disfuncționalități evidențiate în Raportul MCV vizează

• -incoerența legislativă,
• -incapacitatea instituțiilor de a implementa măsurile necesare încetării monitorizării,
• -lipsa cooperării și consultărilor între actorii din sistemul de justiție,
• -inexistența unor măsuri strategice privind dezvoltarea și garantarea independenței sistemului judiciar.

Comisia Europeană evidențiază lipsa de voință a statului român în implementarea recomandărilor formulate cu un an în urmă.

Respectarea recomandărilor din noiembrie 2018 de către România ar fi dus la evitarea redeschiderii monitorizării pentru două capitole considerate încheiate în ianuarie 2017, și anume independența sistemului judiciar și lupta împotriva corupției.

Statul român a eșuat într-o proporție covârșitoare în a duce la îndeplinire cele 20 de recomandări, dintre care 8 adăugate cu un an în urmă, principalele probleme identificate fiind următoarele:

• Legiuitorul nu a renunțat la modificarea legilor justiției și nici nu a încercat alinierea legilor, modificate și intrate în vigoare, cu recomandarile GRECO și Comisiei de la Veneția. Dimpotrivă, nu mai puțin de cinci Ordonanțe de Urgență au determinat modificări legislative necorelate și haotice, acestea fiind susceptibile de a fi instituite în beneficiul anumitor persoane.

Considerăm că este necesară analizarea tuturor modificărilor și în funcție de natura acestora abrogarea sau modificarea lor, o abrogare integrală în acest moment nefiind de natură să repună în vigoare formele anterioare ale legilor justiției.

În ceea ce privește rolul CSM în acest proces este imperios necesar ca poziția sistemului judiciar să fie cea exprimată în adunările generale ale judecătorilor și procurorilor, cu asigurarea unui termen rezonabil pentru formularea de propuneri și a consultărilor tuturor parchetelor și instanțelor, nu doar a conducătorilor acestora sau a instanțelor și parchetelor de grad superior.

Deși în acest moment modificările legislative privind Codul penal, Codul de procedură penală și legislația privind combaterea corupției nu mai sunt iminente este important, în primul rând, identificarea numeroaselor propuneri și inițiative legislative aflate în diferite stadii de adoptare, având în vedere pericolul adoptării unor măsuri contradictorii sau care afectează în mod grav capacitatea de combatere a infracționalității.

De asemenea, astfel de modificări ar trebui să fie inițiate doar după o evaluare atentă a impactului lor și a consecințelor pe care le pot avea, cu consultarea serioasă a corpului magistraților, fără ca aceste modificări să fie intuitu personae sau să aibă ca factor determinant situații izolate iar redactarea lor să fie riguroasă și să respecte atât normele de tehnică legislativă cât și corelarea cu dispozițiile de drept material și procesual în vigoare.

• Lipsa unei proceduri clare privind numirea procurorilor de rang înalt care a dus lamenținerea pe perioadă nedeterminată a interimatului în funcțiile de conducere a parchetelor de grad înalt, prin respingerea discreționară a candidaților la funcția de Procuror General de către fostul ministru al justiției, Tudorel Toader, cu toate că pregătirea profesională a acestora era evidentă.

De asemenea, persoana desemnată pentru șefia DNA, de către același ministru a fost respinsă succesiv de către Președintele României.

Recomandările privind numirea procurorilor în funcții de conducere în cadrul PICCJ, DNA, DIICOT ar fi putut și pot fi aduse la îndeplinire prin crearea unor criterii obiective, clare și transparente de selecție, prin stabilirea profilului candidatului la aceste funcții de conducere astfel încât să garanteze un management eficient și prin consolidarea legislativă a rolului secției de procurori din cadrul CSM în procesul de selecție, eventual prin instituirea avizului conform în aceste numiri. Considerăm că în vederea implementării unor criterii clare Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să ia măsurile necesare pentru consultarea sistemului judiciar, prin intermediul adunărilor generale.

• Presiunile exercitate asupra Înaltei Curți de Casație și Justiție și afectarea siguranței raporturilor juridice prin reluarea unora dintre procesele soluționate de către completurile de cinci judecători, precum și de către cele de trei ”nespecializate” în judecarea infracțiunilor de corupție, urmare a două decizii ale Curții Constituționale

• Scăderea capacității de derulare a anchetelor penale de către DNA și atacurile cărora a fost supusă această structură, cu consecința diminuării eficienței în instrumentarea dosarelor de mare corupție

• Disfuncționalitățile din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și existența unor poziții asumate deseori doar în nume propriu de către președintele acestei instituții sau a unui număr limitat de membri, susceptibile de a induce în spațiul public impresia unei lipse de imparțialitate față de factorul politic.

Este îngrijorător ca nerespectarea competențelor, utilizarea neconformă a prerogativelor instituționale și aparența unei imixtiuni politice să fie atât de evidente încât să necesite o atenționare dură în cadrul raportului MCV. Pentru asigurarea funcționării optime a acestei instituții considerăm că trebuie stabilite clar competențele fiecărei secții și a plenului și sancționarea încălcării acestor competențe, eventual prin instituirea unor abateri disciplinare care vizează activitatea membrilor CSM.

De asemenea, în contextul în care această instituție întocmește ghiduri de comunicare cu presa și îndrumare privind comportamentul pe rețelele de socializare, este oportună stabilirea clară, prin regulament, a modului de comunicare a membrilor CSM, atât public cât și în relație cu alte instituții, în special crearea unor reguli transparente privind utilizarea numelui și siteului instituției pentru exprimarea opiniilor personale și necesitatea discuțiilor și votului în plen pentru pozițiile comunicate altor instituții.

În contextul în care raportul subliniază lipsa de reacție și comunicare a CSM, considerăm oportună crearea unei proceduri clare privind condițiile și modul în care sunt soluționate cererile privind apărarea independenței sistemului de justiție și apărarea reputației procurorilor și judecătorilor și modalitatea în care CSM alege să apere din oficiu independența justiției în mod nepărtinitor. Totodată, având în vedere rolul instituției considerăm oportună sancționarea unor comportamente sau decizii care sunt luate în vădită contradicție cu poziția adunărilor generale a parchetelor și instanțelor.

• Confirmarea temerilor exprimate anterior în rapoartele GRECO și recomandările Comisiei de la Veneția privind posibila transformare a Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție în instrument de presiune la adresa magistraților.

În acest sens, sunt exemplificate mai multe acțiuni ale acestei structuri, printre care dosarul deschis inclusiv membrilor Comisiei Europene, clasat pentru lipsă de probe, deși ab initio imunitatea acestor persoane ar fi trebuit să împiedice constituirea unui astfel de dosar, precum și dosarul deschis fostului procuror șef DNA, Laura Codruța Kovesi, într-o perioadă în care aceasta era implicată în procedurile de selecție la conducerea EPPO.

În loc să procedeze la desființarea acestei structuri, conform tuturor recomandărilor internaționale, puterea politică a ales să o consolideze prin mai multe măsuri controversate, la adoptarea cărora a lipsit din nou consultarea corpului profesional al magistraților.

Aspectele evidențiate în raportul MCV puteau fi evitate prin abrogarea dispozițiilor nou introduse, în oricare dintre OUG-urile adoptate în anul 2018 dar și prin acțiunile CSM în momentul în care a fost chemat să adopte regulamentele de concurs și să numească procurorii din cadrul acestei structuri, proceduri contestate atât public cât și în fața instanțelor de judecată. Având în vedere opiniile tuturor organismelor internaționale este necesară desființarea SIIJ și adoptarea unor norme care să impună partajarea competenței de soluționare a dosarelor vizând magistrații în mod similar celei existente până la modificarea legilor justiției și modalitatea în care cauzele vor fi transferate/declinate structurilor de parchet competente în momentul desființării Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

Solicitările AMASP

AMASP solicită pe această cale tuturor factorilor cu autoritate de decizie din interiorul si din afara sistemului judiciar, în funcție de competențele oferite de lege, să ia măsurile necesare pentru transpunerea imediata a recomandărilor din cadrul raportului MCV întocmit de experții Comisiei Europene și să consulte, în mod real și coerent, adunările generale ale magistraților atât în ceea ce privește modificările legislative care poartă asupra sistemului judiciar, cât și în ceea ce privește planurile strategice de dezvoltare a sistemului judiciar și a adoptării și implementării strategiilor naționale sau sectoriale.