Zona era foarte tranzitată, fiind înaintea sărbătorii Ferragosto (15 august). În jurul orei 11:35 dimineața, furtuna a dus la prăbușirea unei secțiuni de 200 de metri a podului. Multe dintre victime erau tineri participanți la trafic, care călătoreau pentru vacanță.
Întreaga țară, care se afla în mijlocul vacanței de vară și se pregătea de sărbătoare, a rămas încremenită, lipită de televizoare. Șocul tragediei naționale a scăzut, într-un fel, volumul unei Italii gălăgioase.
Italia, o țară care se mândrea cu infrastructura sa - în special construcțiile de beton precum podul Morandi, inaugurat în 1967 - a rămas cu mândria rănită. Podul, înalt de 45 de metri, trecea peste râul Polcevera și valea sa, un depou al căilor ferate, câteva fabrici și peste o zonă rezidențială dens populată. Concluzia oficială este că o parte din cablurile din piciorul al nouălea s-au corodat de-a lungul timpului și au cedat.
Podul probabil ar fi rezistat, dacă ar fi fost supus nivelului de trafic din anii ‘60 - însă a fost mult prea circulat în ultimii ani, ceea ce ar fi putut fi una dintre cauzele colapsului. Unii arhitecți detectaseră urme de coroziune încă din anii ‘90 - până și arhitectul Riccardo Morandi, care a creat structura, era conștient și îngrijorat de problema aceasta la doar 10 ani după inaugurarea podului.
Tragedia din Genova a pus întrebări serioase în Italia legate de siguranța infrastructurii naționale. Compania națională care administra podul, Autostrade per l’Italia, erau conștienți de coroziune și au adăugat, în 1992, cabluri noi în jurul celor deja existente, în loc să le înlocuiască.
Neglijența - nu corupția sau mafia - este cauza degradării, timp de câteva decenii, a podului. Compania Autostrade, care a fost privatizată și este deținută majoritar de familia Benetton, a fost în mijlocul investigațiilor. Aceștia au fost acuzați de falsificarea raporturilor de siguranță și de încercarea de a reduce costurile de mentenanță.
Autoritățile genoveze au arestat, în noiembrie 2020, trei manageri de top responsabili pentru pod și pentru neglijarea altor porțiuni de autostradă din jurul Genovei. Raportul consilierilor tehnici, publicat în decembrie 2020, a menționat că printre cauzele colapsului se află problemele de design și de execuție - dar că este „surprinzător” cât de puține inspecții s-au efectuat după 1993 pe cei doi stâlpi ai podului.
În aprilie anul acesta, procurorii italieni au pregătit acuzațiile împotriva a câteva zeci de angajați ai companiei Autostrade, precum și împotriva câtorva oficiali de la ministerul transporturilor.
„Structura aceasta de beton nu va avea nevoie de mentenanță”, se lăudau italienii acum 50 de ani. Italia nu își permitea, în anii de după război, oțelul necesar pentru a face un astfel de pod pe modelul american - de aceea, structura rezistentă de beton era o realizare inginerească importantă.
Podul Morandi a fost una dintre numeroasele structuri de beton care au umplut Italia în anii 60-70. Până în ziua de astăzi, Italia rămâne un producător important de ciment.
În 2020, a fost inaugurat un nou pod în locul celui prăbușit, creat de arhitectul Renzo Piano, care provine din Genova și a creat clădirile The Shard și Centre Pompidou. „Pe de o parte, sunt mândru, însă acest pod este născut dintr-o tragedie”, a menționat arhitectul. Noul pod conține senzori care detectează traficul și orice slăbiciune structurală care ar putea afecta integritatea podului și a fost construit într-un timp-record.
