Scriitor și regizor de film și televiziune, Armando Iannucci este cunoscut pentru satira sa politică, cele mai populare producții ale sale fiind serialul de succes-„Veep și The Thick Of It” și filmul „In The Loop”.
Comedia sa neagră din 2017, „Moartea lui Stalin”, care dezvăluie luptele pentru putere, intrigile și înjunghierea în spate după moartea dictatorului sovietic Iosif Stalin în 1953, a fost interzisă de Ministerul Culturii din Rusia.
Iannucci a călătorit recent la Tbilisi pentru a participa timp de trei zile la festivalul ZEG. În timpul șederii sale în capitala Georgiei, Iannucci a acordat un interviu jurnalistului Vazha Tavberidze de la Serviciul Georgian al Europei Libere.
Iannucci spune că Rusia de astăzi seamănă mult cu cea descrisă în „Moartea lui Stalin", pentru că cei din jurul președintelui rus Vladimir Putin sunt dornici să îi facă pe plac, evitând adevărurile incomode, la fel ca lingăii care îl înconjurau pe dictatorul sovietic. Dacă ar trebui să distribuie pe cineva în rolul lui Putin, spune Iannucci, ar fi un copil de 12 ani „în costum".
Europa Liberă: Permiteți-mi să scot imediat artileria grea: Moartea lui Stalin. Așteptați cu nerăbdare să faceți o continuare a acestui film? Știți, cu actualul dictator în funcție?
Iannucci: Pentru a realiza „Moartea lui Putin”, la care mi-am imaginat că vă referiți, va trebui să ne gândim că evenimentele ar trebui să ia un anumit curs care nu s-a produs încă. Cred că o mare parte din cariera mea este dedicată să răspund la moartea adevărului, într-adevăr - acesta este lucrul care mă îngrijorează.
Putin este parțial responsabil, acest fel de asalt asupra limbajului, faptul că, chiar și în Rusia, dacă îl numești război, poți fi arestat pentru că nu este un război. Este o „operațiune militară specială" care se va încheia în câteva săptămâni, și de ce vă faceți griji? Știți, chiar dacă țineți în mână o hârtie pe care nu scrie nimic, puteți fi dus la închisoare, pentru că este văzut ca un semn de opoziție.
Europa Liberă: Presupunând că stelele se aliniază, și da, în orice realitate va fi, dacă va exista un film de genul „Mortea lui Putin”, este greu de imaginat scene la fel de absurde la înmormântarea lui Putin? Ar trebui să se schimbe decorul, costumele, dar aș avea dreptate să bănuiesc că majoritatea dialogurilor nu ar arăta deplasat?
Iannucci: Există deja zvonuri despre faptul că oamenii îi pot spune lui Putin doar ceea ce vrea să audă. Așadar, ei, militarii, i-au prezentat în avans acest caz, că războiul va fi un lucru foarte rapid, că oamenii din Ucraina se vor ridica.... Și asta se întâmplă când răspândești frica și teroarea, despre asta este vorba de fapt în „Moartea lui Stalin”.
Acest individ îi teroriza pe toți cei din jurul său și și-a cauzat singur moartea - s-a prăbușit după un atac cerebral în mijlocul nopții - dar oamenii erau prea speriați să deschidă ușa pentru a vedea dacă era bine. Oamenii erau prea speriați să sune după un doctor înainte de a consulta întregul comitet. Erau speriați ce doctor să sune, așa că acesta a fost cineva care a insuflat teroare peste tot, iar asta a fost cauza propriei sale morți.
Cred că aceasta este situația cu care se confruntă Putin și că acum este alimentat cu aceste „fapte” care nu sunt fapte, dar sunt doar inventate. Sunt doar cele mai pozitive lucruri pe care oamenii i le pot spune fără a fi arestați. Și așa trăiește în această bulă pe care a creat-o el însuși, care este o bulă a irealității; le va primi până la urmă.
Europa Liberă: În ceea ce privește ceea ce poți să-i spui lui Putin, dar și ceea ce poți spune despre Putin, acesta, la fel ca majoritatea dictatorilor din lume, este cunoscut ca fiind alergic la comedie și umor. Care credeți că este motivul pentru asta?
Iannucci: Când cercetam Moartea lui Stalin, oamenii care au crescut sub Stalin ne-au spus că există cărți de glume; glume despre șeful poliției secrete Lavrenty Beria și Stalin, și gulaguri și împușcături. Și ai puteai fi arestat și împușcat dacă ai fi fost auzit spunând aceste glume, dar oamenii au spus: „Dar trebuia să spunem glume, pentru că situația era atât de absurdă”. Poți fie să râzi de asta, fie să țipi. Și uneori, comedia este singura ieșire pe care o ai pentru a da un fel de sens a ceea ce pare absurd.
Dar, de asemenea, oamenii au spus: „Ar putea să mă închidă, ar putea să-mi ia afacerea, ar putea să-mi ia familia, dar tot pot face o glumă despre el și atunci nu mi-a închis mintea". Și de aceea autocrații și dictatorii urăsc glumele și sunt suspicioși față de orice artă pentru că nu au control asupra răspunsului. Dacă faci o glumă, chiar dacă e de prost gust, dacă râzi, e ceva la care nu te poți ajuta. Este un fel de răspuns visceral al corpului. Și asta nu le place. Nu le place faptul că nu pot controla cum ai răspunde la o glumă.
Europa Liberă: Având asta în minte, în lumea modernă, nu numai în Rusia, cât de important este dreptul de face glume și de a ridiculiza?
Iannucci: Este atât de important pentru că dacă nu poți accepta o glumă împotriva ta, e ceva în neregulă. Există paranoia și frica care nu rezistă ridicolului ușor. Pe tot parcursul președinției lui Donald Trump, acesta a scris pe Twitter după Saturday Night Live despre cât de groaznic a fost. Impresia lui era îngrozitoare, umorul era prost. Ei nu spun: „Nu vreau să faci o glumă despre mine”.
Ceea ce vor spune este: „Sunt atât de bun la comedie, încât pot să-ți spun că glumele pe care le faci despre mine nu sunt foarte bune și nu sunt foarte amuzante”. Așa ocolesc ei. Dar este această înțepătură. Este atunci când își arată prima vulnerabilitate, când nu le place să li se spună o glumă despre ei înșiși, atunci armura este crăpată.
Europa Liberă: Și apoi poți să ucizi dragonul.
Iannucci: Da. Nu știu despre calea mai violentă. (râde)
Europa Liberă: Cel puțin bate acolo.
Iannucci: Da.
Europa Liberă:L: Când și dacă ar fi să-l satirizezi pe Putin într-una dintre producțiile dumneavostră viitoare, care ar fi punctul slab pe care l-ați alege? Care ar fi călcâiul lui Ahile?
Iannucci: Este izolarea lui, cred... Adică, simbolul iconic este acea masă masivă și lungă la care se întâlnește cu oamenii, lungă de șase metri , știi, mai mare decât Capela Sixtină. E asta. Și mi-l imaginez într-o lume în care oamenii, oamenii obișnuiți, sunt din ce în ce mai departe de el. Și tot ce-i mai rămâne este el însuși și umbra lui. Și atunci poate că îi este frică de umbra și de reflexia lui. Și ele se reduc treptat. Arată ca o siluetă foarte singuratică, într-adevăr.
Europa Liberă: El are în minte, de obicei, marii țari.
Iannucci: Yes. And that's his perpetual complaint, isn't it, that the West is laughing at Russia, the world is laughing. They're not laughing now. It's this very human, I think, very vulnerable sense of vulnerability of being attacked.
Da. Și aceasta este plângerea lui perpetuă, nu-i așa, că Occidentul râde de Rusia, lumea râde. Nu râd acum. Estefoarte uman acest sentiment de vulnerabilitate, de foarte mare vulnerabilitate chiar, vulnerabilitatea de a fi atacat.
Europa Liberă: Nesiguranță?
Iannucci: Există o nesiguranță care poate fi procesată doar de aceste declarații ca foarte macho, „Avem rachete, sunt lucruri și mai rele pe care le putem face”. Amenințările. Acesta este semnul unui bătăuș. Așa procedează un bătăuș. Dar el este un bătăuş pe scena mondială.
Europa Liberă: În ceea ce privește hărțuirea și, de asemenea, subiectul cererii de respect și a nu-l obține, ați creat unul dintre cele mai ireverențiale și mai proaste personaje care să împodobească vreodată ecranele noastre, și acesta este Malcolm Tucker (n.r. un agent politic britanic în The Thick Of It și In The Loop). Ce i-ar spune Malcolm lui Putin dacă ar avea o șansă?
Iannucci: Oh, cerule, cred că nu ar spune nimic, cred ar merge doar după picioare și ar încerca să-l dea la pământ ca la rugby ... Am creat Tucker ca o indicație a ceea ce este în neregulă cu politica în Regatul Unit; el este un bătăuş, de asemenea. El nu ar exista acum în politica britanică, ar fi raportat. Și pe bună dreptate. Ar trebui să meargă și să fie învățat să practice mindfulness și orice altceva. Mi-ar plăcea să aud o casetă de mindfulness povestită de Malcolm: Cum să scapi de stres. How Dar da, cred că ar fi pură violență fizică.
Europa Liberă: Pe acest subiect de, batjocură sau umor, cum vindeci o țară în care umorul a devenit un pericol pentru sănătate?
Iannucci: Este o întrebare interesantă. Nu cred ca e treaba mea sa fac asta... Particip la festivalul ZEG aici, la Tbilisi, care este despre povestire și poveste. Este important să spunem aceste povești, fie că este un jurnalist povestind faptele care se întâmplă, fie că un scriitor care spune povești despre ceea ce se întâmplă... Afectează libertatea și democrația și libertatea de exprimare și siguranța personală și trebuie să ripostezi, dar sunt lupte individuale. Nu e ca și cum ai putea avea o armată de scriitori. Dar, cel puțin, mai ales împotriva amenințării AI (n.r.inteligenței artificiale), unde amenințarea este falsă. Cel mai bun mod în care putem lupta împotriva acestui lucru este făcând ceea ce facem, spunând glume, spunând povești, pentru că AI nu poate replica asta. Încă nu poate veni cu o glumă foarte bună. L-am încercat și nu au fost foarte bune. Pentru că ceea ce facem este că suntem originari; AI se hrănește cu ceea ce este deja acolo.
Europa Liberă: Îi lipsește scânteia originală a creației.
Iannucci: Da. Așadar, ceea ce trebuie să facem este să ne amintim că suntem mai buni decât asta pentru că putem genera noi idei și putem genera noi povești, noi drame, noi lumi, noi argumente. Asta e treaba noastră, să nu ne predăm slujba unui computer.
Europa Liberă: Am discutat la început o posibilă continuare, oarecum în glumă, dar cred că e corect să presupunem că atunci când totul se va termina și războiul se va termina, se vor face filme, nu?
Iannucci: Da.
Europa Liberă: Nu vor pierde acea oportunitate. Fie și din partea rusă, etc. Lasă-mă să intru în tabloul complet aici și să te întreb asta: Fie că ești sau nu la cârmă, dacă ai fi directorul de casting și ai avea de ales, cine ai alege alegi să-l portretizezi pe Putin? Nu există restricții asupra fondurilor etc., printre actorii în viață, presupun.
Iannucci: Presupun că aș alege un copil de 12 ani.
Europa Liberă: Doar un copil de 12 ani? Unul foarte răsfățat?
Iannucci: Nu, un copil de 12 ani, dar în costum și făcând totul. Și i-am vedea pe toți militarii și toți oamenii adresându-i-se ca și cum ar fi un bătrân de 60 sau 70 de ani.
Europa Liberă: S-ar putea să vrei să ai drepturi de autor pentru asta, e fantastic. Dar i-am dedicat prea mult timp lui Putin. Vreau să vă întreb despre fenomenul Zelenski: cum un comic care a început să spună glume a devenit practic purtătorul de steag al adevărului în lume. Care este fenomenul?
Iannucci: Și el a fost un om de afaceri priceput, cu compania de producție pe care o conducea. Dar doar pentru că scrii glume nu înseamnă că ești un idiot, poți fi competent. Și de asemenea, prin umorul pe care îl făcea analiza foarte mult procesul politic. Deci, el este cineva care este foarte conștient de modul în care funcționează puterea politică și, de asemenea, este vorba despre modul în care transmiți un mesaj, cum spune povestea, fiecare glumă este o mică poveste. Este acea conexiune creativă cu lumea, într-adevăr.
Europa Liberă: În Rusia, și sunt destul de sigur că și în Marea Britanie, dacă numiți pe cineva clovn- ar putea fi o profesie respectabilă -are o conotație negativă.
Iannucci: Da.
Europa Liberă: Și așa l-au numit necontenit rușii în timpul președinției sale. Înainte de război, și pentru o vreme după începutul războiul, de asemenea. Acum, nu mai e așa demult. Ce este această transformare, metamorfoză din clovn într-un fel de figură de bufon de curte care spune adevărul lumii. Cum apare?
Iannucci: Presupun că ceea ce face este foarte curajos și onorabil, dar sunt, de asemenea, sigur că interpretul din el este suficient de conștient de ceea ce înseamnă și, prin urmare, cât de important este, cât de eficient este, că arată că este acolo. Este capabil să folosească rețelele de socializare, folosindu-și abilitatea de a transmite această idee a unui lider care nu a fugit, care este mereu acolo, unde se întâmplă cel mai rău, este mereu în vârf, dar iese în jurul lumii... și susținând tobe.
Europa Liberă: Nu se teme de umor, ci îl îmbrățișează.
Iannucci: Da, da. Deci e un lucru interesant. Dar întotdeauna am susținut că a trata un subiect în mod comic nu înseamnă a-l subjuga, ci a permite într-adevăr o cale surprinzătoare în acel subiect. Când făceam Moartea lui Stalin, m-am uitat la Marele dictator al lui Charlie Chaplin, care era o întreagă comedie despre antisemitism și brutalitate. Dar este drumul lui în ea, explicând ce se întâmpla în Germania unui public mai larg, mai întâi unui public american și apoi unui public internațional.
Europa Liberă: Ar putea fi un argument că nu mai există convingere (în mass-media și în social media)? Este vorba mai mult de exploatare.
Iannucci: Nu este convingător. Este limitarea daunelor în cazul în care imaginea lor a fost deteriorată. Dar, în principiu, este vorba despre menținerea propriei economii, a economiei companiei lor, indiferent de cost. Întreaga istorie a Facebook a fost întreaga istorie a lui Mark Zuckerberg care a spus: „Îmi pare rău, nu am înțeles bine. Ne vom descurca mai bine data viitoare”. Și a încercat să facă mai bine în ultimii 15 ani. Orice altă companie, orice politician ar fi plecat, orice altă companie ar fi închisă.
Europa Liberă: De-a lungul interviului, am râs mai ales de Rusia.
Iannucci: Asta din cauza liniei tale de întrebări, a fost în mare parte despre Rusia!
Europa Liberă: Pentru că ne aflăm în Georgia, unde Rusia aruncă o umbră atât de mare, trebuie să pui acele întrebări.
Iannucci: Da, absolut. Este o amenințare fundamentală la adresa existenței. După cum spunea aseară un jurnalist din Ucraina, nu este vorba doar despre Ucraina versus Rusia. Este vorba despre libertate și democrație împotriva autoritarismului și a guvernării militare. Este atât de important. Guvernelor autocratice din întreaga lume nu trebuie să li se dea semnul că pot scăpa de asta.
Europa Liberă: Pentru a remedia neajunsul de a pune prea multe întrebări despre Rusia, haideți să aruncăm o privire oarecum satirică asupra Occidentului. Aș dori să invoc un alt clasic al satirei politice pentru care știu că aveți un mare respect -Da Ministrul, serialul britanic - mai ales având în vedere că actualul președinte al Ucrainei a jucat în remake-ul acestuia.
Vreau să vă întreb despre un anumit citat din el care se referă la politica externă. Cele patru etape ale acesteia, conform secretarului permanent Sir Humphrey Appleby din acea serie sunt: „Etapa 1: spunem că nu se va întâmpla nimic. Etapa 2: spunem că s-ar putea să se întâmple ceva, dar nu ar trebui să facem nimic în privința asta. Etapa 3: Spunem că poate ar trebui să facem ceva în privința asta, dar nu putem face nimic. Etapa 4: Spunem că poate a fost ceva, dar acum este prea târziu”. De ce este la fel de relevant astăzi? În mare măsură, așa a fost și cu Ucraina, cel puțin până în 2022. Cu siguranță a fost cazul Georgiei.
Iannucci: Pentru că este doar un adevăr peren, ca toată politica a fost așa. Și totuși, din când în când, credem că nu s-ar mai întâmpla. Întregul șoc, cred, pentru sistem, cu invazia Ucrainei și războiul împotriva Ucrainei, a fost că mulți dintre noi, în special în democrațiile occidentale, credeam că lucrurile de acest fel au fost toate în trecut și să nu se vor mai întâmpla niciodată. Și chiar și cineva ca Putin, care a avut o istorie de a reprima opoziția și i-a ucis pe oponenții săi și așa mai departe, chiar și cineva ca el, pentru că este în secolul 21, nu ar face niciodată așa ceva.
Este această complezență pe care o avem, că am citit-o, o înțelegem și nu vom mai greși niciodată. Asta e marea greșeală. „Îmi pare rău, nu am înțeles bine. Promitem că vom face mai bine". Ei bine, nu putem continua să promitem că vom face mai bine data viitoare, pentru că vom rămâne fără data viitoare. Următorul lucru cel mai mare, chiar mai mare decât războiul, este criza climatică. Și, totuși, suntem în această mulțumire, poate putem veni cu ceva, poate tehnologia o va rezolva.
Europa Liberă: Cele patru etape ale crizei climatice.
Iannucci: Da, exact. Și se apropie. Dar acum este momentul în care genii precum Elon Musk (șeful Twitter și CEO al Tesla și SpaceX) și așa mai departe își pot pune mintea cap la cap și pot găsi ceva care să o rezolve. Și apoi îți dai seama: oh, nu, e prea târziu. Nu a făcut-o, s-a dus pe Marte. S-a dus pe Marte și a murit, pentru că asta se va întâmpla când vei merge pe Marte. Și tocmai ne-a lăsat aici în smog.
Europa Liberă: De ce continuăm să credem acele promisiuni? Este natura umană?
Iannucci: Este natura umană. Și este întotdeauna tentant să mergi cu un rezultat pozitiv, nu-i așa? Este o chestie de lepădare de sine. Și, de asemenea, suntem încurajați din ce în ce mai mult să ne retragem din lumea reală oricum, de ecranele noastre, 3D, lumea meta. Și cred că tot mai mulți dintre noi vor ajunge pur și simplu la concluzia că este prea deprimant să ne gândim la problemele de aici. Și ne vom petrece toate zilele în ochelarii noștri mici.
Acest interviu a fost editat pentru claritate și lungime.
