Luni dimineața, pe 26 august, după răfuielile din weekend - presărate cu „viespi”, „ciuci”, „impostori” - toate menite să ia ochii electoratului despre care se presupune că își dorește scandal, cele două partide și-au reluat colaborarea. Au făcut-o cu aceleași argumente pe care le invocă mereu ca să justifice o alianță atipică, între stânga și dreapta - stabilitatea și dezvoltarea, pacea și liniștea.
Întoarcerea la 180 de grade era previzibilă. De unde au răsărit atunci atacurile?
Printre experții politici din România circulă ideea - ea a avut la un moment dat și baze statistice și are și baze teoretice - că două partide/ doi candidați vor obține mai multe voturi dacă își duc bătăliile electorale pe cont propriu, decât dacă intră în campanie în coaliție/aliați. Aritmetic vorbind, mai bine să se alieze cu voturile la purtător, adică abia după scrutin, nu înainte, cum este Coaliția PSD-PNL acum. Separat, ar câștiga mai multe mandate și, prin urmare, o mai mare forță guvernamentală (citește acces la resurse publice).
Problema e că „axioma” de mai sus are nevoie și de anumite condiții ca să fie valabilă, și de protagoniști cu un anumit profil. Sunt foarte importante și prioritățile electoratului la momentul dat, dar și gradul de atenție pe care vrea sau poate să îl acorde „jocurilor” și/sau „loviturilor” electorale.
Astfel, marea majoritate PDL-PSD, cu care și-a încheiat primul mandat Traian Băsescu avea în Parlament o majoritate de circa 80%, una fără precedent în istoria post-decembristă. Primul guvern Boc - cu miniștri PSD pe care PDL tocmai îi combătuse în campania pentru parlamentarele din noimebrie 2008 - s-a rupt însă cu numai două luni înainte de Prezidențialele din noiembrie 2009.
De ce? Partidele se puteau ataca, prejudecățile cu privire la politicieni sunt imense în România, au fost sădite în 40 de ani de propagandă comunistă, plus câteva decenii de tranziție problematică. Dar candidații Traian Băsescu și Mircea Geoană aveau nevoie să se atace nestingheriți, așa că cabinetul Boc a căzut în septembrie, iar țara a avut doar Guvern interimar în campania electorală prelungită, chit că lumea tocmai traversa criza financiară globală din 2008-2009.
Revenind însă la alegerile din 2024, semnele reale de criză între cele două partide de guvernământ par încă departe. Iar când vin firesc, rupturile se produc numai când apar măcar contururile unei alternative.
În plus, Traian Băsescu/ Emil Boc (PDL) și Mircea Geoană (PSD) și-au permis să țină România fără Guvern aproape trei luni în plină criză globală (2008-2009) și amânând orice măsuri până la tăierile salariale drastice, de 25% din mai-iunie 2010.
Își vor permite o criză guvernamentală similară premierul - candidat la Prezidențiale, Marcel Ciolacu (PSD), respectiv Klaus Iohannis/ gen. Nicolae Ciucă (PNL) cu războiul Rusiei contra Ucrainei la frontiere și perspective globale nu tocmai optimiste?
Europa Liberă a contactat câțiva liberali de la vârful partidului pentru a-i întreba dacă PNL rupe Coaliția și pleacă din Executiv, imediat după congresul PSD marcat de atacurile social-democraților la adresa partenerilor de coaliție. Sub protecția anonimatului, răspunsul liberalilor a fost tranșant și scurt: „Nu!”.
Singurul care a ieșit public cu solicitarea ca PNL să rupă Coaliția a fost Adrian Cozma, vicepreședinte și deputat PNL, un cunoscut și declarat adversar al coaliției dintre cele două partide.
Nu ar fi singurul care are această părere, dar nici nu s-a conturat o majoritate în favoarea ideii ca PNL să reușească prin el însuși, cum își propuseseră liderii într-o ședință lărgită din noiembrie anul trecut, propunere dată între timp uitării.
Nici în tabăra PSD contrele fără precedent nu au avut ecouri. Luni, președintele partidului și purtătorul de cuvânt s-au comportat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
„ Acest guvern va funcţiona până la alegerile din decembrie” , a spus ferm Marcel Ciolacu și a continuat:
„La cum au arătat lucrurile (...) eu nu văd altă coaliţie de guvernare decât cu Partidul Naţional Liberal.”
Atât de convins este președintele PSD că cele două partide pot continua, încât a negat evenimentele din weekend: „Nu s-a înjurat nimeni.”
Și a deturnat discuția: „Aduceţi-vă aminte cum miniştrii USR (Uniunea Salvați România) nu veneau la serviciu, cum refuzau, ce scandaluri erau, cum s-a format acel guvern, s-a tras din fes. Liderul PNL de atunci a spus că au pus portofoliile într-un fes şi le-au tras. Eu cred că e o diferenţă imensă între actualul guvern şi guvernul de dreapta.”
Nu s-a înjurat nimeni, spune Marcel Ciolacu. Are dreptate, ar spune unii. Oare? se întreabă alții. Să ne amintim declarațiile de sâmbătă, 24 august:
Sorin Grindeanu, prim-vicepreședinte PSD:
„(Liberalii, n.r.) sunt de fapt niște viespi care își fac cuibul în casele altora și încearcă să-i alunge pe locuitorii de drept. Așa-ziși ostași care vor să ne facă să credem că sunt providențiali, apostolici și scriitori de succes. În realitate, sunt doar niște impostori, specialiști în politici parazitare.”
Mihai Tudose, președintele Consiliului Național al PSD:
„Săptămâna trecută am aflat că trebuie să câștige ei, fiindcă trebuie să plece PSD de la guvernare pentru că PSD cheltuie banii poporului. Da, 8% la investiții, ei nu înțeleg chestia asta. Trebuia să fie vreo 10% la ei în cont, acum sunt 8% în investiții.”
Alfred Simonis, președinte ales al CJ Timiș:
„Vă rog doar să vă uitaţi la balerinul politicii româneşti pentru că ori de câte ori se întâmplă ceva bun în țara aceasta [...] face spume. Este extrem de supărat. Fiecare grimasă a feței lui transmite ciudă [...] Și, da, mă refer la balerinul Rareş (n.r., Rareş Bogdan).”
Lia Olguța Vasilescu, vicepreședinte PSD:
„Venirăm și noi de la Craiova, de la 240 de ciuci distanță, că așa se spune acum, de când ostașul s-a apucat să borneze toate autostrăzile și să scrie bestselleruri.”
Nicolae Ciucă, președintele PNL:
„Marcel Ciolacu încearcă din nou să aducă PSD la conducerea României, după 20 de ani. (...) Până la urmă, românii vor avea de făcut o alegere simplă: onoare, carieră, integritate, muncă neobosită și serviciu în slujba țării, pe de o parte, și minciună, impostură și populism, de cealaltă parte. (...) Un președinte care poate duce România mai departe, nu lideri de gașcă, cu mize de moment și sete de putere.”
Gigel Știrbu, vicepreședinte PNL:
„Asta e imaginea cea mai expresivă de la congresul PSD! Un cetățean care nu poate să explice cum și-a definitivat studiile, flancat de alt individ care a transformat stuful din Delta Dunării în pășune, luând milioane de euro din fondurile europene, și altul care a scos în stradă sute de mii de oameni când a încercat să-și salveze colegii de pușcărie prin OUG 13!”
Florin Roman, deputat PNL:
„O grămadă de fanfaroni ai adulației supreme s-au adunat să înjure pe toată lumea! Totul despre setea lor de putere, nimic despre oameni! Atacuri, jigniri, mizerii lansate de socialiștii de caviar, care își fac campanie cu avioane private!”
Chestionat de presă cât e confruntare reală, cât e joc de campanie, purtătorul de cuvânt al PSD, Lucian Romașcanu, aproape că a recunoscut că e doar o „poziționare electorală”.
„Nu este de imagine, este efectiv o poziţionare în prag de campanie electorală. Ideea este că noi mergem cu mesaje către electoratul propriu, fiecare dintre noi. După aceea politica te pune în faţa unor eventualităţi pe care, sigur trebuie să fii pregătit să le negociezi. (...) Noi, uitându-ne la peisajul politic, sigur că - aşa cum am declarat şi în primăvară - cea mai bună opţiune pentru un guvern şi pentru următoarea perioadă este împreună cu Partidul Naţional Liberal.”
Și tot luni, după ce au încasat loviturile din weekend și au dat replicile, liberalii au găsit resursele să ierte și să continue. Cu rugămintea către parteneri să fie mai blânzi.
„Eu sper ca cel puţin de acum înainte, partenerii unei coaliţii de guvernare să se abţină la a declanșa crize politice, şi, mai mult decât atât, sper că va exista cel puţin în ultima fază, un gram de înţelepciune şi decenţă să eviţi astfel de exprimări şi atacuri care nu au absolut nicio legătură cu stabilitatea la guvernare. Nu pot anticipa, am spus ce facem noi, suntem angajaţi în această coaliţie care asigură stabilitatea politică a acestei ţări şi ce decurge din ea, mă refer la stabilitate economic, la zona de securitate, extrem de importantă”, a spus purtătorul de cuvânt al PNL, Ionuț Stroe, luni dimineața, într-o declarație dată la sediul de partid.
Nu e etic, dar pentru acești politicieni nu contează, spun specialiștii în comunicare politică
Acestea fiind datele problemei, Europa Liberă a încercat să afle: 1. cât de etică și 2. cât de eficientă e strategia electorală a celor două partide de a se răfui public din calcul electoral, pentru ca apoi să culeagă roadele și avantajele politice ale unei guvernări împreună.
„Prea puțin se vorbește în spațiul public despre ce înseamnă o campanie electorală etică, bazată în primul rând pe dezbateri, pe proiecte și pe un plan concret (inclusiv de guvernare) pentru România. În epoca social media și a atenției de 20 de secunde, nu mai putem vorbi decât de cine reușește să țină agenda sus în interesul publicului. Iar astăzi, aici, acum, prin meciul de tenis dintre PSD și PNL, cele două partide asta fac”, spune Radu Delicote, consultant și analist, specializat în training de imagine și risc politic, profesor asociat la SNSPA.
Și Dumitru Borțun, specialist în comunicare, doctor în filosofie şi profesor universitar la SNSPA, crede că „nu e deloc etic”, dar spune că, pentru politicieni, etica și morala în politică nu contează.
„Liderii acestor partide nu s-au gândit niciodată că ei reprezintă interesele unor oameni care i-au ales, care i-au trimis în Parlament, care i-au votat să formeze guvernul. Nu interesează asta, ei sunt focusați pe propriile nevoi și interese, pe urmă pe interesele partidului și abia pe urmă pe interesele țării. Mai nou au apărut interese de grup în interiorul unui partid. E ca o încurcătură de mațe. Sunt bătălii intestine în partide, care nu le lasă să funcționeze cum trebuie.”
Nu numai că nu se gândesc, dar politicienii nici nu se simt obligați să acționeze etic, crede Dumitru Borțun, care apreciază că „cei mai ticăloși dintre politicieni spun că în politică nu e loc de morală. Adică încearcă să modifice concepția noastră despre politică în funcție de meschinăria lor sufletească”.
Etica și morala sunt înlocuite însă de marketing politic, punctează profesorul universitar.
„Marketingul înseamnă să depistezi niște nevoi de consum și să produci un bun material sau spiritual în funcție de acea nevoie pe care vrei s-o satisfaci. Exact asta fac ei când fac marketing politic și electoral: fac studii de piață, stabilesc agenda publică, adică ordinea de priorități a problemelor care-i preocupă pe cetățeni, alegători și își fac discursul în funcție de asta. Adică le dau ceea ce vor, ceea ce așteaptă. Sau, cum spun directorii de programe din televiziunile particulare, asta vrea publicul.”
Certurile dintre partide pun în pericol democrația
Marea problemă, deși nu e singura, atrage atenția Dumitru Borțun, este că marketingul politic ar trebui să se termine când încep buna guvernare și responsabilitatea față de bunăstarea poporului. Numai că, în realitate, guvernanții continuă să facă mai degrabă marketing și mai puțină guvernare în interesul cetățenilor. Iar atacul, ca instrument de marketing, trădează părerea pe care o au politicienii despre propriii lor alegători.
„Ei au o imagine foarte joasă, trivială despre publicul care alege”, iar acest lucru are consecințe grave care depășesc un partid sau altul, spune Borțun.
„Publicul le-a întors spatele în mod total sau parțial. Există un absenteism îngrijorător la alegeri în ultimii ani”, afirmă profesorul Borțun, care adaugă: „și vreau să vă spun că îl consider îngrijorător. Și încă nu e vorba doar de încrederea oamenilor într-un anumit politician sau în anumite partide. Este vorba de încrederea oamenilor în democrație. Or, asta este foarte periculos pentru orice țară, nu numai pentru România.”
Opinia privind pericolul asupra democrației este împărtășită și de George Jiglău, profesor universitar, director al Centrului pentru Studierea Democrației și membru al Departamentului de Științe Politice al Universității Babes-Bolyai din Cluj.
„Problema mai mare este că genul acesta de dialog purtat în public nu face decât să amplifice și mai tare nivelul foarte mare de neîncredere pe care oricum îl avem în partidele politice. Încrederea în partide este foarte scăzută, e la 6%, 10%. Pe ultimul loc la încredere sunt partidele și pe penultimul este Parlamentul, compus din partide.
Ar trebui să ne sperie foarte tare, pentru că trăim într-o democrație reprezentativă și democrație reprezentativă nu se poate decât cu partide și cu Parlament.”
Este extrem de nociv, subliniază George Jiglău, pentru că tipul acesta de discurs certăreț și acuzator înlătură categorii largi de electorat care practic refuză să se asocieze cu tipul acesta de politică și se retrage, nu mai merge la vot.
Pe de altă parte, consultantul Radu Delicote spune că strategia atacului, deși poate părea rudimentară și poate deveni periculoasă, e veche „de când lumea și pământul” și va dăinui, find încurajată acum și de rețelele sociale. Așa că va avea mereu un public.
„Atacurile, defăimarea, miștourile - toate sunt tactici menite să păstreze atenția cetățenilor, atenția votanților, atenția oamenilor captată într-un anume unghi de vedere. Dacă ne uităm la rezultatele alegerilor locale în care PSD și PNL au câștigat aproximativ 70% din administrația locală a României, putem spune și că atacul electoral (mai) prinde. Cu atât mai mult cu cât, în epoca social media, în care comunicarea este preponderent acidă, atacul electoral este și mai des folosit.”
Cum se explică fascinația unei părți a publicului pentru acest tip de a face politică?
„Noi avem încă o o cultură politică la nivel de psihologie, nu la nivel de valori. Sunt mai multe straturi ale unei culturi. Una este la nivelul sentimentelor. Toți avem sentimente politice, avem antipatii sau simpatii pentru un anumit personaj politic. Ni le revărsăm pe rețelele sociale. Îi înjurăm, îi batjocorim când nu ne plac și le spunem «vă mulțumim» că existați când ne plac. Aceste atitudini de tip sentimental sunt firești”, completează Dumitru Borțun.
Cât e de eficientă e strategia atacului din perspectiva marketingului și a comunicării?
Radu Delicote, analist și consultant politic: „este eficientă pentru PSD și pentru PNL. Mimat sau nu, strategie sau doar tactică, meciul dintre reprezentanții celor două partide va da roade. Votantul ce vede? Doar două entități care își ridică mingea la fileu constant, celelalte partide încearcă să intre în acest joc, dar parcă prea puțin reușesc.
Trebuie să avem în vedere, constant, și contextul în care ne aflăm - alegerile prezidențiale din primul tur vor preconiza un rezultat pentru parlamentare care, la rândul său, va impulsiona un rezultat pentru turul doi.
Or, în acest moment, jocul pe care îl fac PSD și PNL cu PSD și PNL este unul care să ajute PSD și PNL să își ducă proprii candidați în turul 2 și să câștige o majoritate (cât de cât) confortabilă în Parlament”.
Delicote explică însă că strategia funcționează mai degrabă pe termen scurt.
„Am văzut cazurile alegerilor locale și europarlamentare în care aleși locali din PSD și PNL se războiau, în timp ce lista pentru PE era una comună. Deci, am asistat la un precedent electoral și de campanie. Plus că am mai observat o situație: ambele partide sunt la guvernare, dar când este vorba de a învinui pentru anumite situații, ambele partide comunică ca și când ar fi în opoziție. Asemenea tactici pot funcționa pe termen scurt, atunci când reușești să păstrezi miza electorală interesantă. Nu cred că vor putea funcționa pe termen mediu și lung, căci vom ieși în scurt timp din logica de campanie și vom intra într-o nouă logică de guvernare.”
Discursuri pentru activul de partid
George Jiglău subliniază că România nu e un caz singular. În toate statele europene partidele se atacă și apoi sunt nevoite să guverneze împreună. E un joc ce trebuie acceptat și un joc care nu are linii roșii.
„Nu cred neapărat că este un lucru rău dar, într-adevăr, arată un pic caraghios, după ce vezi genul ăsta de dialog, partidele să colaboreze. Nu cred că e imposibil de colaborat, indiferent ce se întâmplă acum. Până la urmă, politica noastră în ultimii 30 și de ani e plină de așa ceva”, spune profesorul de la UBB.
Argumentul suprem stă în matematica parlamentară. Dacă votul dictează ca majoritatea să fie asigurată de mai multe partide, oricât s-ar certa ele în campanie, vor fi nevoite apoi să se așeze la aceeași masă.
În plus, spune George Jiglău, atacurile la adresa altui partid, chiar și partener de guvernare, sunt pentru urechile membrilor de partid mai degrabă, nu musai pentru electorat. Singura problemă e că ele se desfășoară în spațiul public și le aude toată lumea.
„Venim după trei ani de zile în care cele două partide au fost împreună, au mers împreună în aproape tot ce au făcut în spațiul public și, după un sezon electoral de primăvară-vară în care au mers pe niște liste comune și au tras cu toți la aceeași căruță, acum, dintr-o dată, sunt pe liste separate, cu candidați separați.
Inevitabil trebuie să apară o disociere și cred că mesajele acestea sunt pentru organizații și transmit că e o competiție pe bune și că fiecare dintre partide trebuie să tragă cât mai tare pentru cât mai multe voturi, să nu se bazeze unii pe ceilalți, să nu se culce pe-o ureche.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
