Prezentat de beneficiarul investiției, compania de stat Hidroelectrica, ca un proiect necesar pentru România, amenajarea barajului Surduc de pe râul Bâsca Mare – care curge în munții din județele Buzău și Covasna – este contestat vehement de activiști de mediu.
În zona de munte a județului Covasna ar urma să fie finalizată amenajarea unui baraj în albia râului Bâsca Mare – o apă curgătoare cu debit și așa modest.
De la Barajul Surduc, printr-o aducție de peste 16 kilometri, care include captarea altor două râuri, apa ar urma să curgă până la o nouă hidrocentrală: Nehoiașu II, de pe teritoriul orașului Nehoiu.
O investiție despre care Hidroelectrica spune că ar urma să crească producția de energie electrică a României.
Activiștii de mediu atrag atenție că proiectul ar urma să aibă un impact negativ asupra climei și peisajului din satele traversate, dar și asupra sitului Natura 2000 Penteleu, din vecinătate.
Investiția, începută în comunism și continuată treptat, de Hidrolectrica, după 1990, parcurge în prezent etapele premergătoare emiterii sau respingerii acordului de mediu.
Dacă acordul va fi obținut și proiectul se va concretiza „râul Bâsca Mare, în jurul căruia s-au format mai multe sate, comune din zonă, va seca practic, pe aproape 40 de kilometri”, explică pentru Europa Liberă biologul Călin Dejeu.
Pe 5 și 6 martie, locuitorii din zonele afectate își pot spune cuvântul, la dezbaterile publice în care coordonatorul investiției, Hidroelectrica, va prezenta studiile de impact asupra mediului și a corpurilor de apă pe care le implică investiția.
Miercuri 5 martie, de la ora 14:00, va avea loc o primă dezbatere publică la casa de cultură George Băiculescu din orașul Nehoiu (județul Buzău) – pe teritoriul căreia se află viitoarea hidrocentrală.
Joi, 6 martie, tot de la ora 14:00, va avea loc a doua dezbatere în comuna Zagon (județul Covasna) - pe teritoriul căreia se află barajul Surduc.
Dezbaterile publice fac parte din procesul de evaluare a impactului de mediu, coordonat de Ministerul Mediului, care și organizează consultările publice.
Chiar dacă dezbaterile nu au loc în satele cele mai afectate – Bâsca Rozilei, Păltiniș, Furtunești, Nemertea, Gura Teghii sau Varlaam – iar prezentările ar putea fi foarte tehnice, este esențial ca localnicii să ia parte la acestea, spune Dejeu.
„E important ca oamenii să meargă, să întrebe și să li se răspundă, pe înțelesul lor. Altfel, se vor trezi în fața faptului împlinit, că râul Bâsca Mare, în jurul căruia s-au format acele așezări, va rămâne cel mult un firicel de apă, simbolic. Chiar dacă în studiile comandate de beneficiar se menționează păstrarea unui debit ecologic, va fi o nimica toată”, spune biologul.
În Raportul de impact asupra mediului, asocierea de firme de specialitate care a realizat documentul, la comanda Hidroelectrica, admite impactul pe care investiția hidroenergetică îl are în special asupra peștilor.
Autorii raportului subliniază că asigurarea unor debite ecologice minime pe râu, în aval de captările de apă, poate atenua efectele și poate contribui la protejarea speciilor acvatice.
Este propusă asigurarea unui debit minim - de 0,4 metri cubi / secundă, adaptat însă sezonier, la 1/2 din debitul normal din amonte, iar adâncimea apei să nu fie mai mic de 10 centimetri. Debitul ecologic și cel salubru ar urma să fie monitorizate în permanență, cu aparatură modernă de detectare și alarmare, se mai arată în document.
Îngrijorări cu privire la afectarea puternică a râului Bâsca Mare și a ambientului din satele pe care le traversează, inclusiv prin cursul inferior – Bâsca Roziliei – au fost exprimate și de diverse ONG-uri.
Balkan Rivers Defence – un ONG care promovează activități de aventură în paralel cu cele de protejare a râurilor sălbatice din Europa – a atras atenția, în 2019, asupra efectelor resuscitării investiției de pe râul Bâsca Mare. Organizația a realizat atunci și un clip video dedicat protejării râului.
„Bâsca Mare este unul dintre puținele râuri de munte care au supraviețuit în Carpații Românești. Adăpostește zece specii de pești și păstrează intact un sector sălbatic, în inima pădurilor ce se întind între Buzău și Covasna”, sublinia și asociația Declic, într-o petiție inițiată în 2021.
Asociația mai arăta că și Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) a inclus realizarea barajului ca exemplu negativ, în ghidul privind conectivitatea ecologică, atestând impactul negativ al secării Bâscei Mari.
În 2022, Declic a obținut, de altfel, la Tribunalul Cluj, anularea uneia din autorizațiile de construire, emisă în 2015 de Consiliul Județean Covasna, pentru continuarea lucrărilor la baraj. Decizia a fost confirmată de o hotărâre definitivă a Curții de Apel Cluj în același an.
Instanțele au acceptat atunci excepția de nelegalitate a vechiului acord de mediu.
Pentru investiție a mai fost eliberată o autorizație de construire, de către Consiliul Județean Bazău, pentru lucrările de pe teritoriul acestui județ, unde este prevăzută hidrocentrala Nehoiașu II.
Acum, întreg proiectul – din ambele județe – parcurge din nou etapele de evaluare de mediu.
De precizat că hotărârea Curții de Apel sublinia impactul pe care finalizarea barajului, început în anii comunismului, l-ar avea asupra sitului Natura 2000 Penteleu – arie protejată de interes comunitar – citând chiar Planul de Management al sitului.
„Nu-mi amintesc să mai fi văzut o hotărâre definitivă în care instanța să recunoască impactul semnificativ asupra unui sit Natura 2000”, spune Călin Dejeu.
În premieră, pe rolul instanței se află și o acțiune, inițiată tot de Declic, de demolare a barajului, adaugă el.
De mulți ani, biologul luptă, alături de alți activiști de mediu și ONG-uri, pentru protejarea mai multor râuri și arii protejate, unde autoritățile au încercat, în special în ultimii ani, să resusciteze investiții hidroenergetice începute în comunism.
Răstolița, județul Mureș, Bumbești-Livezeni (Defileul Jiului), în județele Gorj și Hunedoara dar și pădurea Zamostea, din Suceava, sunt locuri unde proiectele de finalizare a unor lacuri de acumulare, baraje cu aducțiuni și hidrocentrale – derulate de companii sau instituții de stat – au stârnit deja furia activiștilor.
Asta întrucât, subliniază aceștia, investițiile sunt realizate în arii protejate – parcuri naționale și situri Natura 2000 – or în apropierea a acestora și, vor afecta, inevitabil, peisajele naturale din jurul râurilor și ecosistemele de arbori, vietăți și plante formate în zeci de ani sau chiar secole.
Potențialul turistic, inclusiv legat de activități pe râu, precum raftingul, va fi redus semnificativ, mai spun ei.
Ce prevede investiția hidroenergetică de pe râul Bâsca Mare
În zona investiției de pe râul Bâsca Mare funcționează deja, din perioada comunistă, hidrocentrala Nehoiașu I, care este deservită de barajul cu lac de acumulare de la Siriu.
Și hidrocentrala Nehoiașu II, cu baraj la Surduc, a fost în planurile regimului Ceaușescu – ca parte a unui complex hidroenergetic – dar lucrările au fost abandonate.
Au fost reluate, în ritm lent, după 1994, de către Hidroelectrica, iar proiectul este acum la un grad de finalizare de aproximativ 80%, potrivit companiei de stat.
O informare a conducerii Hidroelectrica din 2023 arăta însă că din valoarea totală a investiției, de 234 de milioane de euro, mai erau de realizat lucrări de 83 de milioane de euro, adică aproape 40% din valoare.
În 2024, reprezentanții companiei menționau că lucrările sunt la stadiu de finalizare de 85% și că aducțiunea de 16,6 kilometri, de la Surduc la Nehoiașu II reprezintă cea mai amplă lucrare hidrotehnică realizată în România, după Revoluție.
Activiștii subliniază însă că realizarea barajului Surduc, care preia și deviază apa din râul Bâsca Mare prin aducțiunea directă spre Nehoiașu I,I va lăsa albia naturală, ce traversează munții și mai multe sate din estul acesteia, fără apă.
Pe de altă parte, aducțiunea este prevăzută cu un debit de 40 de metri cubi pe secundă, mult prea optimist în opinia activiștilor și de aproximativ zece ori mai mare decât debitul mediu al Bâscei Mari, constatat în două puncte de măsurare.
„Un debit de 40 mc / secundă poate fi atins doar la viituri foarte mari”, subliniază Dejeu.
Hidrocentrala de la Surduc ar urma să aibă o putere instalată de 55 Megawați – în 2023 a fost lansată și licitația pentru achiziția echipamentelor – și o producție energetică de 150 de Gigawați anual, aproximativ a 350-a parte din producția anuală din România, de 56.000 de Gigawați anual.
Amenajarea hidroenergetică de la Surduc-Siriu, incluzând hidrocentrala Nehoiașu II, a fost inclusă, la fel ca cele de la Răstolița și Defileul Jiului în lista obiectivelor de interes major printr-o ordonanță a Guvernului din 2022.
Unsprezece obiective figureză, în total, în listă.
Atât ministrul Energiei, Sebastian Burduja, cât și ministrul Mediului, Mircea Fechet, au subliniat în repetate rânduri, în special în 2024, că toate amenajările hidroenergetice de pe listă trebuie finalizate.
„Aceste hidrocentrale sunt esențiale pentru securitatea energetică a țării, asigurând un sistem energetic sustenabil și stabil”, într-o postare din iulie 2024, în care promova finalizarea hidrocentralei de la Răstolița, în județul Mureș.
„Avem în vedere și alte proiecte similare, cum ar fi Bumbești Livezeni, Pașcani, Cornetu-Avrig, Cerna-Belareca, Bistra-Poiana Mărului și Surduc Siriu, care vor continua să întărească infrastructura energetică a României”, mai spunea atunci ministrul.
El a acuzat ulterior ONG-urile de rea intenție în blocarea sau încetinirea acestor proiecte, despre care a subliniat de fiecare dată că se află în faze avansate.
În replică la criticile activiștilor vizavi de investițiile de acest fel, Mircea Fechet a spus, în mai multe rânduri, pentru Europa Liberă, că orice avizare și eliberare a acordurilor de mediu – direct de către Minister, sau de către Agențiile din subordine – se va face cu respectarea legislației în domeniu.
Pe de altă parte, încadrarea investițiilor hidroenergetice în lista celor de importanță majoră/ națională le exceptează de la aplicarea strictă a legislației privind ariile protejate.
Amenajarea din județele Covasna și Buzău nu traversează situl protejat Natura 2000 Penteleu, dar îl va afecta inevitabil, spun activiștii.
Pe lângă reducerea substanțială a volumului de apă din albia naturală a râului Bâsca Mare, care este principalul curs de apă al sitului, specii de pești precum păstrăvii și lipani vor dispărea complet, atrag atenția reprezentanții Declic.
„Prevederile europene subliniază că siturile sunt amenințate nu doar de ceea ce se întâmplă în ele, ci și în vecinătate. Ecosistemul în sine este afectat, în plus, în acest caz, pentru oamenii din satele traversate de râu va fi pur și simplu dezolant ca apa să dispară”, conchide la rândul său, Călin Dejeu.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
