După cum v-ar putea spune orice cetățean al Belarusului mai predispus către opoziție, alegerile prezidențiale din 26 ianuarie nu sunt alegeri reale.
Presa independentă a fost eliminată sau forțată să plece în străinătate, nu există candidați credibili ai opoziției, iar votul este doar un exercițiu de consolidare a puterii lui Lukașenko. Duminică va fi orice -- mai puțin alegeri libere sau corecte.
După candidaturile a doi politicieni au fost respinse, au mai rămas în cursă cinci candidați – Lukașenko (care e la putere din 1994) și încă patru.
Trei dintre aceștia sunt reprezentanții partidelor pro-guvernamentale și unul, Hanna Kanapackaya, este teoretic independentă, dar a fost acuzată în repetate rânduri că este o marionetă a regimului.
Și opoziția din Belarus?
La ultimele alegeri prezidențiale, cele din 2020, s-a petrecut ceva ce nu mai fusese văzut de ani de zile. După ce mai mulți lideri ai opoziției au fost închiși dinaintea campaniei electorale, a apărut un alt lider, Sviatlana Țihanuskaia. Care, într-un joc echitabil, se presupunea că are o șansă decentă să câștige.
Într-un final, într-un scrutin descris de comunitatea internațională ca fraudulos, Sviatlana Țihanuskaia a pierdut. Dar campania ei a câștigat tracțiune și a revitalizat mult-atacata opoziție belarusă – mai mult, a determinat zeci de mii de oameni să iasă pe străzi pentru a contesta rezultatul alegerilor.
Protestele au fost înăbușite violent. Mii de oameni au fost arestați de forțele de securitate – mulți dintre ei au afirmat că au fost maltratați sau torturați în timpul detenției. Țihanuskaia a fost forțată să plece și să-și continue munca din Lituania.
Acum, dacă se întoarce în Belarus, Țihanuskaia va fi sigur arestată. Așa că are mâinile legate. Ea a îndemnat cetățenii să se abțină de la proteste, temându-se că se va repeta represiunea. Pe de altă parte, a făcut apel la belaruși să voteze „Împotriva tuturor” pe buletinele de vot sau să se abțină complet.
Lunga umbră a represiunii brutale
Represiunea a avut un efect descurajant asupra opoziției belaruse, înnăbușind chiar și cele mai slabe speranțe de liberalizare a țării.
Mulți dintre protestatarii din opoziție au fugit în afară sau au fost încarcerați. Presa independentă – inclusiv RFE/RL – a fost fie închisă, blocată sau forțată să lucreze din străinătate. Conform monitorizării făcute de organizația de supraveghere Lawtrend din Belarus, 1.161 de ONG-uri au fost forțate să se închidă începând cu 2020.
În Belarus sunt acum în jur de 1.300 de deținuți politici – printre ei, activistul câștigător al Premiului Nobel pentru Pace Ales Bialiațski și trei jurnaliști care au lucrat pentru Serviciul Belarus al Radio Free Europe/Radio Liberty.
Toți sunt ținuți în condiții deplorabile, tuturor li se refuză accesul la îngrijire medicală și contactele cu familiile lor.
Presiunea asupra opoziției a crescut înaintea alegerilor. În noiembrie 2024, autoritățile au făcut peste 100 de raiduri legate de Consiliul de coordonare al opoziției. Douăzeci de profesori universitari, jurnaliști și activiști au făst găsiți vinovați de așa zise legături cu Țihanuskaia și condamnați in absentia.
Guvernul e agitat
Guvernul este, fără îndoială, îngrijorat de o posibilă repetare a protestelor din 2020 și, în mesajele lui, promovează ideea că alegerile sunt un fapt împlinit, mai degrabă decât un referendum cu mize mari privind popularitatea lui Lukașenko.
În loc de politică, presa de stat și conturile social-media pro-guvernamentale vorbesc adesea despre presupusele calități de om obișnuit ale lui Lukașenko, difuzând imagini cu președintele jucând hochei pe gheață sau tăind lemne.
Nici măcar Lukașenko nu pare să creadă că alegerile prezidențiale sunt atât de importante.
Într-un videoclip pro-guvernamental de pe TikTok – unde regimul încearcă cu prudență să implice tinerii – el menționează alegerile, dar spune tranșant: „Nu este nevoie să ne implicăm”.
Totuși, autoritățile își iau măsuri de precauție și difuzează la televiziunea de stat programe despre măsurile de securitate extinse instituite pentru vot, în încercarea de a ține tinerii protestatari acasă.
În cazul unor proteste în masă, Lukașenko a amenințat, de asemenea, cu închiderea internetului, iar autoritățile le-au interzis oamenilor să fotografieze buletinele de vot completate. Acestea au fost utilizate pe scară largă în 2020 de către cetățeni pentru a evidenția frauda.
Anul acesta, nu vor fi secții de votare în străinătate – ceea ce arată ca o încercare a reduce la tăcere a diasporei profund anti-Lukașenko.
Ce poate face Vestul?
Pe 17 ianuarie, secretarul american de stat de la acel moment, Antony Blinken, a spus că „mediul represiv” din Belarus împiedică un proces electoral democratic. Iar pe 22 ianuarie, Parlamentul European a adoptat o rezoluție care numește scrutinul o farsă.
Totuși, acest gen de declarații, nu sunt de natură să schimbe lucrurile în Belarus și nu prea contează pentru Lukașenko.
În ultimele decenii, liderul belarus a făcut ocazional deschideri către Occident, iar diplomații și experții au vorbit periodic despre ruperea legăturilor Belarusului cu principalul său aliat, Rusia, și despre „venirea dinspre rece”.
Acele timpuri s-au dus demult. Din 2020 încoace, Minskul a întărit legăturile cu Moscova, mai ales în zona militară, iar Belarusul i-a pus Rusiei la dispoziție teritoriul său pentru atacurile rusești asupra Ucrainei și pentru exerciții militare comune.
În timp ce atât UE, cât și SUA au impus sancțiuni Belarusului, inclusiv înghețarea activelor, interdicții de călătorie și restricții comerciale, economia belarusă a trecut peste furtună, ajutată de Rusia: gaze ieftine, reducerea datoriilor și acces prioritar la piața rusă.
Este Lukașenko pe picior de plecare?
Wild card-ul este chiar Lukașenko. Politicianul în vârstă de 70 de ani, despre a cărui stare de sănătate tot apar zvonuri că ar fi proastă, a vorbit în ultimele luni despre necesitatea unei schimbări de generație în politica de la Minsk, ceea ce a condus la presupunerea că acesta ar putea fi ultimul său mandat prezidențial.
Întrebarea este cine - sau ce - urmează. S-a speculat că unul dintre fiii lui Lukașenko va prelua frâiele, în special cel mai tânăr, Nikolai, care are doar 20 de ani.
De asemenea, s-a vorbit despre posibilitatea ca Lukașenko să acorde mai multă putere Consiliului de Securitate sau Adunării Populare a întregii Belarus, un organism consultativ prezidat de el, care a fost ridicat în 2022 la rang de organism constituțional.
Indiferent care ar fi aranjamentul, dacă nu va fi o schimbare majoră a conducerii în Rusia, Minskul va continua probabil să își adâncească legăturile cu Moscova, un aranjament unilateral care ar putea face ca Belarusul să devină din ce în ce mai mult doar un vasal al statului rus.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.