Luni 10 aprilie 1989
Soarele răsare la 6.45 și apune la 19.50. Vremea va fi caldă cu cer variabil în sud și sud-est și temporar noros în celelalte regiuni. Vor cădea ploi sub formă de averse cu descărcări electrice în ves, centru și nord, izolat în rest. În nord-vest va fi ploaie (sau burniță). Temperaturi maxime între 20 și 25 de grade, minime nocturne între șase și nouă grade.
În emisiunile Vocii Americii şi France International se dau informaţii despre scrisoarea celor şapte intelectuali români care i-au luat apărarea lui Mircea Dinescu. Victor Felea consemnează în Jurnalul său: „Șapte personalități ale scrisului nostru i-au adresat președintelui Uniunii scriitorilor o scrisoare în care iau apărarea lui Mircea Dinescu, rămas fără serviciu și mereu șicanat de autorități în urma interviului său (cu inflexiuni pamfletare) publicat în străinătate. E o manifestare expresă de simpatie față de poetul recalcitrant. Semnatarii se numesc Geo Bogza, Șt. Aug.Doinaș, Dan Hăulică, Oct. Paler, Andrei Pleșu, Al. Paleologu și Mihai Șora.”
Radio Europa Liberă difuzează următoarea declaraţie: „Noi, mai jos semnaţii scriitori români exilaţi şi originari din România, ne exprimăm deplina solidaritate cu poeţii Mircea Dinescu şi Dan Deşliu, persecutaţi de către autorităţi pentru vina de a-şi fi făcut datoria de cetăţeni şi de scriitori, exprimându-şi public opinia asupra treburilor cetăţii. De asemenea, protestăm cu vigoare împotriva persecuţiilor poliţieneşti la care sunt supuşi scriitorii Dan Petrescu şi Liviu Cangeopol, împotriva surghiunirii din Bucureşti a eseistului şi filosofului Andrei Pleşu, împotriva punerii la index a unor scriitori precum Ana Blandiana şi Aurel Dragoş Munteanu, acesta din urmă pentru că a luat atitudine publică în legătură cu sistematizarea satelor, distrugerea patrimoniului naţional, discriminările etnice şi lipsa de libertate religioasă. Aceşti scriitori-cetăţeni apără în România demnitatea omului şi a cuvântului. Suntem alături de ei. Semnează: Wolf von Aichelburg, Sorin Alexandrescu, Dan Alexe, Ioana Andreescu, Leonid Arcade, Nicolae Balotă, Daniel Boc, Andrei Brezianu, Nina Cassian, Theodor Cazaban, Matei Călinescu, Andrei Codrescu, Ilie Constantin, Antonia Constantinescu, Dan Cristea, Şerban Cristovici, Dan Culcer, Ioan Petru Culianu, Virgil Duda, Roxana Eminescu, Constantin Eretescu, Dinu Flămând, Helmut Frauendorfer, Victor Frunză, Sanda Golopenţia, Paul Goma, Vintilă Horia, Emil Hurezeanu, Virgil Ierunca, Marie-France Ionesco, Gelu Ionescu, Rodica Iulian, Adina Kenereş, Miron Kiropol, Sonia Larian, Monica Lovinescu, Maria Mailat, Cella Minarth, Herta Müller, Damian Necula, Bujor Nedelcovici, Ion Negoiţescu, Virgil Nemoianu, Oana Orlea, Alexandru Papilian, Alain Paruit, Mihai Pupăzan, Lucian Raicu, Petru Romoşan, Horia Stamatu, Victor Stoichiţă, Sanda Stolojan, Mariana Şora, Marin Tarangul, Alexandra Târziu, William Totok, Dorin Tudoran, Andrei Ujică,Mihai Ursachi, Ion Vianu, Richard Wagner.”
Ceferiștii sunt, în continuare, pe primele locuri în sufletul gazetarilor și în paginile ziarelor. G. Hurezean de la Scânteia tineretului vrea să afle mai multe despre entuziasmul lor revoluționar și de aceea face o vizită la uzina construită pe locul fostelor Ateliere de reparații CFR din Buzău. În 1881, pe când se inaugura prima cale ferată proiectată în întregime de români între Buzău și Mărășești, așa-numitele „ateliere” erau doar „câteva barăci pierdute printre buruienile și ciulinii care dădeau pitorescul acestui hotar de Bărăgan.” Mai apoi, de aici au pornit (în 1946) echipele care vor repara podurile, tunelele și viaductele distruse de război pe linia Câmpulung Moldovenesc- Vatra Dornei - Ilva Mică. În 20 august 1947 „o mână criminală a provocat la Atelierele centrale din Buzău un incendiu pustiitor.” Dimineața nu mai rămăsese nimic din ateliere. „Asta însă nu ne-a împiedicat să participăm cu toată însuflețirea la manifestația de 23 august,” spune un supraviețuitor. Apoi directorul i-a convins pe angajați să renunțe la concedii, să lucreze 14 ore pe zi ca să reconstruiască atelierele. Au lucrat din zori până în seară. „După numai un an, la 11 iunie 1948, prin actul naționalizării, eroicii muncitori deveneau proprietarii de drept ai roadelor propriului lor efort.” Atelierele s-au transformat cu vremea în secțiile Întreprinderii de utilaj tehnologic. Și-au schimbat profilul, dar au rămas aceiași eroi revoluționari în străfundul sufletului: din 1973 până în 1989 (cu o singură excepție) angajații uzinelor au fost an de an pe locul I pe județ la muncă patriotică. „Acest fapt se datorează, în primul rând, ne explică lăcătușul Georgică Dascălu, emulației din interior, întrecerii neobosite dintre secții, echipe, formații de lucru. Fiecare vrea să fie cel mai bun și a fi cel mai bun înseamnă a fi disciplinat, a munci impecabil, deci a exclude rebuturile, a economisi energie, materiale și materie primă, a da o cantitate mare de produse peste plan.” Au fost și greutăți, nu e vorbă. În 1986, de pildă, presiunea gazelor a fost foarte scăzută. Cuptoarele abia mai funcționau. Noroc că presiunea gazelor scăzuse în toate întreprinderile și locuințele, cum mai câștigau ei locul întâi la muncă patriotică? Oricum, muncitorii de la ÎUT s-au descurcat: au inventat un nou tip de cuptor, mult mai economicos, „făcut numai din materiale refolosibile”. Apa caldă rezultată ca subprodus a fost folosită în vestiare. În toate vremurile angajații fostelor Ateliere centrale au găsit o soluție de avarie și s-au salvat. Și-așa s-a călit oțelul. Ideea principală e că poți să nu ai bani, gaze, materiale de construcție și susținere, dacă ai entuziasm și suflet revoluționar poți depăși planul cincinal indiferent de condiții.
De ce merg lucrurile greșit în zootehnie ne spune Victor Dinu, de la România liberă, care s-a dus în inspecție la ferma CAP Răcari, județ Dâmbovița. Acolo producția medie de lapte pe cap de vită furajată a scăzut de la aproape trei mii de litri în 1985 la puțin peste o mie o sută de litri în 1988. Aceste „rezultate nesatisfăcătoare se datoresc unor factori strict subiectivi și anume slaba preocupare a specialiștilor - ingineri zootehniști și medici veterinari - a tehnicienilor, a cadrelor de conducere din unitate și de la nivelul consiliului unic agroindustrial, a unor îngrijitori pentru asigurarea bazei furajere, creșterea susținută a efectivelor de animale și a producției, întărirea ordinii și disciplinei și generalizarea experienței valoroase a unităților fruntașe.” Gazetarul vrea să stopeze scăderea producției de lapte și, în cruciada lui, are sprijinul consiliului popular Răcari și al Direcției județene agricole. De altfel, la concluziile acestea nu a ajuns de unul singur, ci cu ajutorul primarului, Joița Necula, și al lui Valeriu Petrescu, medic veterinar. Ceva receptivitate la conducerea CAP-ului au găsit: de pildă, vițeii sunt crescuți acum în cușete individuale, însă îngrijitorii îi lasă liberi prin grajduri, în loc să stea în cuști. unde e cald și bine, hrană și curățenie. De asemenea, femelele pentru reproducere sunt ținute în două grajduri însă acestea nu sunt amenajate corespunzător „pentru a asigura animalelor o zonă de odihnă pe așternut permanent, cu un spațiu de mișcare așa cum prevede tehnologia.” De aceea, ferma are 40% natalitate, când rata de natalitate la bovine „trebuie să fie de cel puțin 85%” după cum socotește, priceput, gazetarul. Pentru asta ar fi nevoie de personal de specialitate. Acesta există pe ștatele de plată, dar lipsește pe teren. Singurii care se ocupă de reproducere sunt doi operatori pentru însămânțări artificiale, „dar ei sunt tineri și au puțină experiență.” Când fată, vacile ar trebui vegheate 24 de ore din 24. Ar trebui zootehniști pentru zeci de vaci în două schimburi însă nu poate fi prezent decât tehnicianul veterinar căci șeful fermei, inginerul zootehnist Ortansa Fleancu, în loc să stea la căpătâiul lăuzelor, face naveta la Pitești unde are casa, ceea ce explică multe dintre disfuncțiile CAP-ului. Tot ea ar fi de vină și că, de la jumătatea lunii martie, vitele au rămas fără furaje. Fostul șef al CAP-ului, inginerul Adrian Panait a fost dat afară din exact acest motiv, „în schimb, șefa de fermă nu a fost nici măcar avertizată.” Cineva o protejează sau e doar norocoasă.
Ion Butnaru de la România liberă participă la controale prin spitale și policlinici. Dacă ai ochiul antrenat și legea controlului oamenilor muncii (Legea 6/1972 și Decretul 384/1977) de partea ta, poți descoperi pete și în Soare. La Policlinica Pajura de pildă, avizierele nu conțin toate informațiile, spune gazetarul, și oamenii trebuie să stea la coadă pentru o simplă îndrumare. Apoi în sala de așteptare (mare și, e drept, curată) a policlinicii nu prea sunt oameni cu excepția celor veniți la oftalmologie și ginecologie. O explicație ar fi că pacienții sunt preponderent femei. De asemenea, aglomerația la unele cabinete ORL sau de reumatologie se explică prin faptul că aceste boli ar fi de sezon. Sau din pricina dezorganizării. „Nu se practică o limitare a consultațiilor, ni se spune, adică nu se amână, nu se decalează bolnavii de la o tură la alta sau de pe o zi pe alta, la nevoie medicul prelungindu-și consultațiile și după program.” Dar nici nu se dau numere de ordine, urgențele sunt prioritare, iar ceilalți pacienți sunt chemați în cabinet după placul medicului, care își știe pacienții și vede fișa omului. Nu e de mirare că unii pacienți sunt supărați și cred că și la cabinetul medical se intră tot pe pile. În fine, toate bune și frumoase la Policlinica Pajura. La Centrul de stomatologie din cartierul Pajura, însă, lucrurile nu sunt așa roz și există „aspecte care, așa cum s-a și recomandat (...) trebuie remediate neîntârziate.” Problema este aglomerația pricinuită (își dă cu presupusul gazetarul) de faptul că personalul medical este inegal distribuit în cele două ture. De asemenea, pentru urgențe funcționează un singur cabinet iar pacienții sunt preluați la voia întâmplării sau după bunăvoința medicilor cu pricina. Sunt și puncte luminoase (echipamente de calitate, „practica riguroasă în sterilizare, o sugestivă și estetică propagandă de educație sanitară”), dar curățenia este deficitară „pe alocuri, și îndeosebi în cabinetul de radiologie, în compartimentul atelierelor pentru protetică dentară, în grupurile sanitare”... adică mai peste tot.
Cristina Balint de la Scânteia tineretului acroșează pe stradă o fetiță foarte comunicativă. Aceasta, pe nume Corina, murmura un nume (Cristian Doru) care ar fi fost, zicea ea, numele fratelui ei, abia venit pe lume. Din vorbă în vorbă, fetița îi spune: Nu vrei să vii să-l vezi? și Cristina Balint, ca o femeie matură și responsabilă, acceptă s-o însoțească pe fetiță la ea acasă, etajul patru, apartamentul 50. Ceea ce a început ca un thriller cu psihopați se dovedește însă o telenovelă: acasă era o mămică dornică de musafiri și de vorbă. De aceea, nu e deloc supărată că fiica ei i-a adus un străin în casă. „O casă curată în care fiecare lucru se află la locul lui, o casă primitoare, zâmbindu-ne din albul imaculat al perdelelor și din petalele lalelelor din vază. Păpușile, elefanții, maimuțica și celelalte jucării mi-o prezintă pe Corina, până acum câteva zile mezina familiei.” Mai mari ca ea, o soră și un frate, citesc Cutezătorii, rezolvă din Gheba și Țiu, merg la școală, în fine, sunt elevi model. Acum, de câteva zile cei trei au un frate care „doarme în scutecele albe vegheat cu grijă de păpușa cea mare a Corinei.” Mama celor patru a lucrat la IREMOAS unde și-a cunoscut de foarte tânără ursitul. Ea voia mulți copii, eventual zece. „(...) o familie fără copii este o familie fără viață, o căsnicie pustie fără bucurii și împliniri. Copiii sunt cheia de boltă a unei case,” filosofează mama-eroină iar ziarista îndrăznește s-o întrebe dacă-i e greu. E greu, desigur, de când au atâția copii cei doi pe care doar moartea îi va despărți lucrează în schimburi diferite „pentru ca în permanență să fie unul dintre noi acasă.” Se mai ajută cu copiii pe care-i pune să trebăluiască prin casă. Chiar și așa, nemaivăzându-se pe lumină de zi, cei doi spun că ziua în care și-au spus Da a fost cu noroc pentru că a fost începutul unei căsnicii fericite. „Fericită datorită încrederii pe care amândoi au avut-o unul în celălalt și în reușita drumului pe careu au pornit împreună. Fericită, mai ales, (...) datorită copiilor care, de fiecare dată, au adus cu ei un nou strop de lumină, au deschis o nouă fereastră, au întărit cheia de boltă a casei lor.”
Marin Ioniță de la România liberă merge prin magazinele de specialitate din județul Argeș să vadă dacă oamenii găsesc materiale (de construcție, răsaduri, semințe, unelte...) pentru lucrările de primăvară. Se găsesc var, ciment, ipsos în cantități suficiente, îi dă asigurări Constantin Popescu vicepreședinte la centrala agricolă Argeș. Să tot văruiești garduri, borduri, ziduri și pomi. Ar fi chiar și vopsele, însă nu nuanțe deschise „care se caută mai mult în asemenea sezon.” Dar semințe aveți? e curios reporterul. Avem, raportează vicepreședintele, „am și comunicat la cooperative că se pot prezenta în orice zi de aici înainte. Avem, de asemenea, la toate unitățile din teritoriu sămânță la plicuri garantată de laboratorul de specialitate, de varză, dovleci și alte specii.” Nu au însă răsaduri iar gazetarul este nemulțumit: tocmai acestea lipsesc deși „scurtează perioada de vegetație cam cu o lună de zile, lucru foarte important mai ales pentru zona colinară și cea subalpină...” De asemenea, deși sunt în vânzare puieți de meri și pruni, oamenii nu au simțit nevoia să cumpere arbuști fructiferi cum ar fi coacăz, afin, zmeur sau mur. Nu există cerere, i se spune la Institutul de pomicultură, nu au primit nicio comandă, așadar nu se vor livra. Pentru că nu s-a mulțumit cu spusele funcționarilor din birouri, gazetarul a plecat apoi să vadă în magazinele Metalo-chimica, ce și cum se vinde. Află că, de fapt, nimic nu se vinde în cantități mici. Numai pentru cei care au lucrări faraonice. Doar cu sacii de cincizeci de kilograme. Vrei să dai cu var pe doi pomi, îți trebuie o mână de ciment sau de ipsos „n-ai decât să cumperi câte un sac din fiecare să-ți faci rost de un taximetru sau să-i duci pe umăr pe puțin doi kilometri până la prima stație de autobuz.” Nu se găsesc găleți și stropitori și nici cozi pentru unelte care sunt, astfel, inutilizabile. Vânzătorii spun că gospodarii se descurcă, le improvizează din lemnele de prin gospodărie. De asemenea, în unele localități lipsește cu totul materialul săditor și oamenii se descurcă cum pot: „seamănă zarzavaturi și așteaptă săptămâni de zile să crească, plantează corcoduși și pomi nealtoiți și înfig în pământ bețe de viță de vie...” Încropesc. O primăvară șchioapă.
S-a încheiat turneul internațional de box Centura de aur. Medalii de aur pentru românii Petrică Parschiv (semimuscă); Marcelică Tudoriu (pană); Francisc Vastag (semimijlocie); Rudel Obreja (mijlocie-mică). Tudor Stănică, vicepreședintele Federației Române de Box, spunea după finale că prezența românilor în zece finale e un semn de bun augur pentru campionatele europene care se apropiau.
Steaua este, în continuare, lidera clasamentului la fotbal, urmată de Dinamo, Victoria, Flacăra și Inter Sibiu. Sportul e pe locul șapte, Rapid pe 15.
Se fac încadrări și angajări: „Întreprindere de Microproducție și Lucrări experimentale de construcții, cu sediul în București, Șos. Pantelimon (...) încadrează urgent conform legii nr.12/1971, automacaragiu”; „ICL- Universal, cu sediul în București, Pasaj N. Șelari încadrează gestionari cu calificare și vechime în comerț pentru grupele de confecții, încălțăminte, casieri unități operative, vânzători cu calificare pentru comerț”; „Căutăm femeie pentru îngrijire copil 4 ani, la domiciliul nostru”
De vânzare: „familii albine, inventar apicol, remorcă Salonta, cabană scândură, televizor”; „Coliere: perle naturale, jad, malachit, podoabe, îmbrăcăminte 44 damă (deosebită), bibliotecă”; „mașină tricotat Veritas 360 180 ace, și Basarabeanca 180 ace, butelie voiaj 7 ltr”; „scurtă blană enot nouă, mărime 46-48. Relații căsuța agenției nr. 1657”; „Mobilă bucătărie Bonanza, ceas mână oțel Paul Garnier, Universal Geneve, Windsor, Nelson, covor Shiraz, Kozak, lampă gaz alarmă, lampă alabastru cu bronzuri, masă rotundă mahon dimensiune 50 cm, masă pliantă bridge, vază Bohemia, sfeșnice bronz, birou florentin, 4 scaune florentine”; „canapea extensibilă, blană vulpe, ceas electronic, amortizoare Dacia folosite, radio Vef”; „Volkswagen 1200 perfectă stare, butelie, dublu casetofon performanțe, casete video și audio, schiuri 201, clăpari Lange 43”
Se cumpără „aspirator auto, canistră metal, huse Oltcit, pompă picior auto”; „covoare persane manuale mici, vechi, stare bună, măsuțe deosebite, lustre bronz mici, vechi”; „derulator ambele sensuri și video (Hi-Fi) cu audiodubbing numai noi. Vând casete înregistrate calitate.”
La televizor programul începe la ora 19 cu Telejurnal. 1 Mai raport muncitoresc și continuă, la 19.25 cu Industria- programe prioritare. La 19.45, Știința pentru toți (color) iar la 20.10 Ctitorii ale Epocii de Aur (color). O nouă premieră. La 20.30, Tezaur folcloric (color). La ora 21.00, Democrația muncitorească-revoluționară în acțiune (color). Controlul oamenilor muncii - în folosul oamenilor muncii. La 21.20, Din lumea capitalului (color). Documentar. La 21.35, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie! Versuri patriotice, revoluționare (color). La 21.50, Telejurnal. Programul se închide la ora 22.
