Joi 11 mai 1989

Soarele răsare la ora 5.53 și apune la ora 20.31. Meteorologii spun că vremea va fi predominant frumoasă. Se va încălzi ușor iar cerul va fi mai mult senind în jumătatea sudică a țării. Plouă cu averse către seară și în cursul nopții pe alocuri în nord-vestul și nordul țării. Maxime termice se situează între 22 și 28 de grade în sud și între 18 și 24 de grade în restul țării. Minimele termice se încadrează între șase și 14 grade (ușor mai scăzută în jumătatea de nord).

Pe lacul Glina s-au încheiat, în cinstea sărbătorilor de la începutul lunii mai, lucrările de amenajare în zona portului Glina. Nu, nu e un port la oceanul de gunoi de acolo, ci la canalul care leagă Bucureștiul de Dunăre și, mai apoi, de mare. Marius Georgescu de la România liberă s-a dus în inspecție, însoțit de inginerul Petre Marinescu. În aval de podul Vitan s-au încheiat lucrările de amenajare a albiei râului. Ruta din subteran a apelor uzate are aproape opt kilometri lungime și a ajuns la locul viitoarei stații de epurare Glina. A fost betonată și noua albie de apă curată care are în acea zonă o lățime de 50 de metri. În zona Glina au fost construite și două poduri: unul rutier cu patru benzi de circulație și altul feroviar. Portul Glina are o suprafață de circa opt hectare luciu de apă și o adâncime de 3,5 m. Inginerul Marinescu spune că lucrările au fost începute în luna august 1988. Au lucrat constructorii din Antrepriza Dâmbovița 3. Numai în zona portului Glina au excavat vreun milion de metri cubi de pământ. Cheiul din beton din zona portului are aproximativ 18 m adâncime la bază și o lungime de 400 de metri. „Trebuie să remarcăm că și în acest fierbinte punct de lucru, harnicii noștri constructori și-au onorat și de această dată angajamentul luat în fața secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, predând lucrarea la termenul stabilit,” remarcă zelos gazetarul. De la Glina la Tânganu se amenajează o nouă albie, cu o lățime de 70 m și o adâncime de 3,5 m. Canalul urma să ajungă la confluența cu Argeșul. Pentru a spori debitul, în zonă au început și lucrările de amenajare a râului Colentina pe o lungime de doi kilometri, de la lacul Cernica la confluența cu Dâmbovița. Constructorii mai fac un angajament ca până la aniversarea lui 23 August să încheie și lucrările între portul Glina, nodul hidrotehnic Tânganu și râul Colentina. Se lucrează noapte și zi, indiferent de vreme. La fel și la amenajarea lacului Văcărești al cărui contur măsoară 5300 de metri. Umpluturile în diguri au fost terminate în proporție de 90% iar drenul perimetral (care colectează apele provenite din pânza freatică și pe cele meteorice și le evacuează în canalizare sau în puțuri colectoare) e și el realizat în proporție de 80%. Cota finală a săpăturilor în adâncime este de zece metri și buldozerele și excavatoarele lucrează nonstop. Dacă totul va merge conform planurilor, în 1990 către vară Bucureștiul va avea legătură nautică cu marea.

Cum pot acționa organele Frontului Democrației și Unității Socialiste (FDUS) din Cluj pentru formarea unei înalte conștiințe civice? Vrea să afle Virgil Lazăr de la România liberă. Pentru aceasta a stat de vorbă cu Traian Bradea, secretarul Comisiei județene de răspândire a cunoștințelor științifice, care i-a spus că în întreprinderi, unități agricole, școli, așezăminte culturale au fost organizate manifestări pentru cunoașterea și însușirea politicii interne și externe a partidului și statului nostru, a gândirii social-politice, filosofice și economice a secretarului general al partidului, a momentelor fundamentale din istoria glorioasă a patriei și, în acest context, a înfăptuirilor socialiste, mărețele ctitorii ale Epocii Nicolae Ceaușescu.” Au acordat cu toții atenție eficienței acestor acțiuni ținându-se seama de „nivelul de pregătire al oamenilor și de cerințele actuale față de cunoștințele științifice despre viață, natură, societate, univers, materie etc.” În județ funcționează 80 de universități cultural-științifice și toate au organizat cursuri de educație permanentă potrivite cu unitățile în care se desfășoară. Din cele peste șase sute de cursuri, 337 sunt pe teme științifice, 128 cu profil tehnic și 147 de istorie, cultură și civilizație românească. S-au format 200 de brigăzi științifice mobile care umblă prin județ pentru răspândirea cunoștințelor științifice. Ecaterina Albu, secretara Consiliului Municipal Cluj-Napoca FDUS spune și ea că „o componentă importantă a educației comuniste o constituie profilul moral-cetățenesc al oamenilor de toate vârstele” care nu poate fi însă obținut decât „pe fundamentul însușirii principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor, pe promovarea regulilor morale și civice de conviețuire specifice societății noastre socialiste...” Astfel că, pentru a le forma înalta conștiință civică a oamenilor, FDUS a organizat cursuri de cunoaștere a legislației din economie, apărarea și dezvoltarea proprietății socialiste etc. În paralel, s-a organizat mai bine învățământul politico-ideologic al fiecărei organizații, la ora respectivă cuprinzând peste 156800 de participanți la nivel de județ. Acolo s-au dezbătut teme ca „Păstrarea secretului de stat”, „Necesitatea dezvoltării conștiinței juridice socialiste”; „Drepturile și îndatoririle inventatorilor și inovatorilor” și altele. Asociația juriștilor le dă salariaților consultări juridice și se întâlnesc periodic cu oameni ai muncii pentru a dezbate diferite aspecte ale legilor. În 1988, de pildă, au fost organizate peste 5300 de asemenea întâlniri „cu un profund caracter educativ.” Pentru elevi și studenți au fost organizate alte forme de predare a legislației socialiste: „Micii juriști”, „Prietenii juriștilor”, „Tribuna juridică” etc. Secretara municipală FDUS spune că pentru viitor intenționează să îmbunătățească aceste cursuri, să le facă mai eficiente și mai accesibile „să aibă un caracter permanent, astfel încât valorile lor politico-educative să fie de înaltă ținută și, deci, eficiență.”

Eficiență vor și activiștii politici de la cadrele de conducere și de aceea, „mai mult ca oricând, cursurile învățământului politico-ideologic trebuie să răspundă, prin organizare și desfășurare unor exigențe sporite.” Cadrele trebuie să cunoască în profunzime documentele programatice ale partidului, expunerile și cuvântările lui Ceaușescu, principiile socialismului științific și multe altele, după cum precizează Stelian Chiper, de la Scânteia, stând de vorbă cu membri ai Comitetului Județean Buzău al PCR pentru a afla ce acțiuni și măsuri au adoptat pentru a contribui „la ridicarea nivelului de pregătire politico-ideologică și economică al cadrelor de conducere”. În primul rând, îi spune Ion Ispas, directorul Cabinetului județean pentru activitatea ideologică și politico-educativă, au adoptat o tematică de dezbatere pentru a le da posibilitatea cursanților să înțeleagă fenomenele și procesele politice, economice și sociale, să poată adopta „un stil de muncă dinamic, revoluționar pentru a se înlătura din activitatea lor fenomenele de rutină, închistare, inerție.” Pentru a afla cum se desfășoară cursurile, gazetarul face un popas la Întreprinderea de Utilaj Tehnologic și asistă la cursurile de învățământ unde propagandiști sunt directorul, inginerul Alexandru Preda, și secretarul comitetului de partid, maistrul Valeriu Plângeanu. Întreprinderea avusese probleme cu un an înainte și comitetul de partid a decis măsuri politico-organizatorice pentru revigorarea activității de perfecționare politico-ideologică a cadrelor. „O atenție deosebită a fost acordată atribuțiilor cadrelor de conducre în coordonarea unitară a activității productive”, spune directorul. „Însușirea tezelor ideilor și orientărilor din Expunerea tov. Nicolae Ceaușesc din noiembrie 1988, activitatea pentru materializarea lor constituie în continuare o preocupare de maximă importanță.” Iar după ce a sporit eficiența acțiunilor politico-ideologice organizate de comitetul de partid, a început și unitatea să-și îndeplinească și depășească sarcinile de plan la principalii indicatori. Însă nu sunt încă mulțumiți, spune Vasile Plângeanu. „Mai avem cadre de conducere care nu înțeleg încă faptul că de felul în care se preocupă de perfecționarea pregătirii lor depind în bună măsură modul și măsura în care își îndeplinesc sarcinile la locul de muncă.” Este ce i-au spus și cursanții cu care a stat de vorbă gazetarul: ei i-au vorbit despre „necesitatea obiectivă a asigurării unității organice dintre activitatea economico-organizatorică și cea politico-educativă.” Organizația de partid se străduiește din greu să-i școlească în ale socialismului științific și cu toții știu că „perfecționarea învățământului politico-ideologic pentru cadrele de conducere reprezintă o cerință obiectivă, o sarcină aflată în permanență la ordinea zilei.”

Ce e și la ce e bună practica productivă? se întreabă retoric Cristi Oprescu în paginile Scânteii tineretului. De fapt, nimeni nu mai pune la îndoială, spune el, faptul că în acea etapă de dezvoltare a economiei naționale, învățământul este subordonat cerințelor producției. „Disciplinele de specialitate care se înmulțesc, practica productivă cu importanța sa crescândă, permanentul contact al școlii cu interesele producției, toate acestea contribuie la grăbirea procesului de integrare a absolvenților la viitoarele locuri de muncă.” Pentru ca integrarea să se facă mai repede și mai bine, întreprinderii și organizației revoluționare a tineretului le revine un rol hotărâtor. Gazetarul a mers pe teren să afle cum decurge acest proces și ce cred „beneficiarii” viitorilor nou încadrați. Primul popas l-a făcut la Întreprinderea Mecanică Câmpina. Aici lucrează vreo mie patru sute de tineri și cei mai mulți sunt absolvenții liceului de specialitate. Anual sunt angajați acolo peste o sută de absolvenți de liceu și școală profesională. A purtat o discuție cu Ștefan Iancu, director adjunct cu probleme educative ale Liceului industrial 2. Ei îi spune că în primii doi ani elevii se familiarizează cu producția în atelierele școală iar elevii treptei a doua de liceu „precum și cei din profesională merg direct în întreprindere, respectându-se firește concordanța cu profilul clasei respective (lăcătușerie și prelucrare prin așchiere).” În liceu erau zece ateliere în care lucrau câte 200 de elevi pe schimb și 60 de la școala profesională. Aveau un plan economic propriu depășit în 1988 cu 10 % pentru că întrecerea socialistă începea de pe băncile școlii. „Calitatea acestor produse demonstrează, pe lângă priceperea și îndemânarea celor care le confecționează, și încrederea acordată nouă de întreprinderea tutelară în realizarea lor.” Printre strunguri îl întâlnesc pe Sebastian Trandafir, membru al Biroului Comitetului Județean UTC. E îmbrăcat cu salopetă și dă la pilă. „Am ținut să cunosc, în primul rând, în calitatea pe care o am, de secretar al Comitetului UTC pe liceu, activitatea și preocuparea organizației UTC din întreprindere pentru a iniția și menține o bună colaborare” spune el. Și-a făcut mulți camarazi de care s-a atașat „în special de responsabilii cu activitatea profesional-științifică. Comisia pe acest domeniu de pe lângă comitetul UTC ne-a ajutat foarte mult în rezolvarea unor probleme cu care ne confruntăm în atelier.” Dar elevii „se pregătesc pentru noul statut al biografiei lor sociale ” nu doar la bancul de lucru din atelier ci și în campaniile agricole de vară și toamnă. Elevii sunt la fel de harnici în atelier pe cât sunt la recoltarea strugurilor. Aceasta e școala vieții comuniste: sarcina educării elevilor „e preluată cu responsabilitate de întreprindere, de organizația de tineret.” Sunt repartizați pe lângă fruntași în producție, „adevărați părinți ai meseriei și nu numai... Pentru că tinerii, odată intrați pe poarta întreprinderii intră, de fapt, într-o mare familie.”

Comitetul orășenesc Dorohoi al UTC a organizat simpozionul „Activitatea revoluționară a secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, înalt exemplu de muncă și dăruire patriotică.” La Centrul de creație și cultură socialistă Cântarea României pentru tineret din Slatina s-a deschis expoziția filatelică cu tema „Tineretul României în Epoca Nicolae Ceaușescu.”

Lui Virgil Brădățeanu recenta montare a piesei Moștenirea de Titus Popovici i se pare unul dintre marile momente ale Naționalului, similar cu cele înscrise prin „Despot Vodă” sau „ Vlaicu Vodă”, prin „O scrisoare pierdută” sau prin „Apus de soare”. Criticul spune că piesa lui Titus Popovici face parte din acea specie „cardinală și definitorie pentru dramaturgia națională, în care s-au înscris capodopere literar-dramatice, perene prin densitatea substanței, noblețea mesajului și originalitatea modalității de expresie.” Pe scurt, o operă „excepțională, un act de penetranță în elementele de structură ale neamului” descriind oameni excepționali sau de rând a căror menire era „ să împlinească destine, să-și apere legea ființei împotriva vitregiilor de tot soiul.” Pe scurt, e vorba despre Mircea, eroul, Mircea cel Mare (cum a ordonat Ceaușescu să i se spună), „omul-simbol al românului conducător și frate al celorlalți fii ai țării.” Este un erou absolut care face totul pentru binele gliei, „înfruntând răul cu toate mijloacele, de la actele de vitejie, la cele de jertfă cerută tuturor și lui însuși spre a-și asigura viețuirea în vreme și nu oricum, ci în libertate, independență și demnitate.” Nici secția de propagandă a partidului nu ar fi putut s-o spună mai bine. Această dorință de libertate, momentele sale de profundă cugetare, „calmul înțelept al hotărârilor grave” sunt „moștenirea pe care o hărăzește țării. Pe Mircea, Basarabul „dătător de legi și datini” îl joacă „cu firească măreție” un alt nemuritor, Gheorghe Cozorici, parcă predestinat unor astfel de roluri. „Este o compoziție monumentală prin adevărul cu care-și trăiește sincer, își afirmă hotărât și își apără vitejește „moștenirea” pe care preluând-o de la înaintați o lasă viitorimii.” E un om modest și la vorbă și la port, „nu are vorbe mari, dar are nesfârșită înțelepciun, nici gesturi destinate să impresioneze” cu toate acestea domină sultanii și împărații și ducii „creștini împăunați, împovărați și slăbiți de zadarnice orgolii.” E un adevărat conducător de țară, de popor, în fine, „un rol dificil, un personaj cu bogate semnificații”. La reușita educativ-ideologică a piesei au mai contribuit mulți alți actori (Radu Beligan, Traian Stănescu, Ilinca Tomoroveanu etc.) și regizorii Horea Popescu și Mihai Manolescu. „Pentru un asemenea spectacol merită felicitat teatrul. El contribuie prin asemenea spectacole la formarea patriotică și cetățenească a unui larg public, la ridicarea conștiinței maselor, la formarea omului noi, înaintat, cu înalte trăsături morale, constructor conștient al destinului socialist al României.”

Mircea Zaciu povestește în Jurnal cum l-a întâlnit la sediul Uniunii scriitorilor pe Dan Deșliu „proaspăt întors din State, unde se zvonise că a rămas. A dat, înainte de întoarcere, un interviu la Vocea Americii destul de dur. Intră la Dere (D.R. Popescu, președintele Uniunii Scriitorilor) cu aplomb, îmi amintește un actor american di filmele despre epoca prohibiției, poate unul care-l interpreta pe Al Capone, eleganță americănească, nițel desuetă, pantofi cu scârț, culoare stridentă, bot foarte ascuțit, genul mitocan. Ochelarii negri îi măresc aerul interlop, foarte cinematografic. Pare că deține mari secrete și astfel sfidează, prin întoarcerea în țară orice zvonuri, lăsând să se înțeleagă că s-a întors fiindcă aici nu mai poate dura mult actuala situație și că e preferabil să fie acasă, pentru atunci. Or tocmai această speculație și combinațiile ce s-ar putea ghici sub ea, îi scoate din sărite pe oficiali. Mai mult, el irită prin simpla lui întoarcere prezență, ei ar fi preferat să-l știe „dincolo”, căci exilul, fiind departe, e preferabil unei prezențe incomode.”

În stația de cale ferată Ulmeni din județul Maramureș a fost descoperită o macara. Era o macara abandonată pe o linie moartă. Zăcea așa de multă vreme. Fusese trimisă pe adresa Secției de prefabricate din localitate. Anul de fabricație era 1971 (adică era posibil să stea acolo, trasă pe linia moartă de 17 ani) și avea o capacitatea de cinci tone. Prețul estimativ, un milion de lei, spune Radu Piciu într-o pastilă reportericească publicată în România liberă. Gazetarului i se pare de două ori curioasă această descoperire: în primul rând abandonarea totală a instalației de atâta amar de vreme și în al doilea rând faptul că „cei în inventarul cărora se află – întreprinderea de produse ceramice Zalău, care tutelează secția din Ulmeni, nu numai că o privesc de atâta vreme cu indiferență dar mai și plătesc taxe de magazinaj ce se ridică anual la 10 mii de lei.” Nu se știe însă când a fost comandată dar beneficiarii nu au considerat-o utilă și au abandonat-o în gară.

Ștefan Andrei, vice prim-ministru al guvernului, l-a primit pe Majid Ghassemi, guvernatorul Băncii Centrale din Republica Islamică Iran. În cadrul întrevederii au fost discutată cooperarea economică între cele două țări. La primire a participat și Decebal Udrea, guvernatorul Băncii Național a Republicii Socialiste România. A fost de față și ambasadorul Iranului la București, Mohammad J. Gohari.

La Turneul internațional de box de la Komarno (Cehoslovacia) pugiliștii români au fost clasați pe primul loc la șase categorii. La semiușoară, câștigător a fost Daniel Dumitrescu, numit și cel mai tehnic box al turneului. La categoria mijlocie-mică, Rudel Obreja a câștigat prin KO în prima repriză în fața iugoslavului Raznatovici. La categoria muscă învingător a fost Petrică Paraschiv, Adrian Mărcuț (cocoș), Giani Gogol a câștigat la categoria ușoară și Francisc Vaștag la categoria semimijlocie.

De vânzare: „Barcă fibră, peridoc, motor Neptun, schiuri nautice. Aștept provincia”; „Fotoaparat Praktica și blue-jeans nr.52”; „Acordeon cu cameră de rezonanță Weltmeister, Contus IV, 120 bași”; „Porțelanuri China, pătură chinezească, carpete și cuvertură, covor manual tip București”; „Pat dublu de mijloc, pilotă puf, șifonier 4 uși, două noptiere, toate panel nuc, dormeză două persoane, televizor Opera H2”; „Dormitor Renaissance, stare perfectă, fotoliu sclptat, fotoliu pat”; „Aparat filmat Quartz, serviciu ceai, mileuri brodate, sacou piele, pantaloni, frac, tricotaje, pantofi reptilă, albie aramă”

Se cumpără: „Stofă neagră palton damă și perucă sau confecționat perucă”; „Dantelă, brocart, paiete, lame”; „Ceas cronograf de mână sau buzunar marcă deosebită, boxe audio 8 ohmi minim 40 w, numai gabarit mic”; „Aparat Mâini îndemânatice, prelucrări lemn

La televizor programul începe la ora 19.00 cu Telejurnalul. La 19.25, Industria- programe prioritare. La 19.45, Idei în acțiune. Spiritul gospodăresc în examen cotidian. La 20.05, Laureați ai Festivalului Național Cântarea României (color). La 20.40, Tinerețe – educație – spirit revoluționar (color). Învățământul – un drept suprem, o datorie revoluționară. La 21.00 Film serial. (color) Cei care nu dispar. Producție a Televiziunii bulgare. Ep. 2. La ora 21.50, Telejurnal. Programul se închide la ora 22.00