Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 20 martie 1989


Marii boși comuniști printre care Petru Groza, Dej, Teohari Georgescu, Chivu Stoica și Vasile Luca, la adoptarea primului plan cincinal (14 decembrie 1950) Fototeca online a comunismului românesc, cota: 148(112)/1950

Luni 20 martie 1989

Soarele răsare la ora 6.19 și apune la ora 18.27. Meteorologii spun că vremea va continua să se răcească ușor, mai ales în sud. Cerul se va însenina treptat în vestul și în centrul țării, dar va fi temporar noros în celelalte regiuni. Vor cădea precipitații slabe, pe alocuri sub formă de ploaie. Izolat, lapoviță și ninsoare, în zona de nord-est. La munte, precipitațiile vor fi mai ales lapoviță și ninsoare. Dimineața pe alocuri în vestul și centrul țării dar și la munte sunt condiții de ceață. Temperaturile maxime sunt cuprinse între șase și 16 grade iar cele minime de peste noapte între minus două și opt grade.

Ce mai reclamă oamenii simpli la gazetă? În Pitești, pe strada Nicolae Bălcescu, constructorii care au reparat canalul rețelei termice de lângă blocul lui Dumitru Niculescu au lăsat după terminarea lucrării un dezastru. Nu a contat că locuitorii blocului H1 s-au plâns la primărie, autoritățile nu au făcut nimic vreme de jumătate de an. Doar scrisoarea trimisă României libere a făcut ca lucrurile să se pună în mișcare. De! puterea cuvântului. Muncitorii s-au întors și au acoperit terenul lăsat decopertat cu plăci și cu pământ vegetal. Pentru neglijență și pentru că i-a făcut de rușine în presă, șefii l-au sancționat pe maistrul care a coordonat lucrarea. Ion Dumitrache din Brăila a cumpărat o electropompă, dar a descoperit că în pachet nu se aflau accesorii esențiale prin urmare mașinăria era inutilizabilă. Cooperativa Electrobobinaj din București pretinde că le-a pus la pachet dar, în cele din urmă, tot de frică să nu intre în gura presei, i-a trimis clientului restul de piese, e drept cu întârziere, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Ion Primaru din comuna Plătărești, județul Călărași, este sfătuit de Const. Sârbu, gazetarul care se ocupă de reclamații, să organizeze paza obștească potrivit Decretului pentru apărarea avutului obștesc și a bunurilor proprietate personală care stabilește că paza se organizează la sat pe baza propunerii adunării locuitorilor, de către birourile executive ale consiliilor populare. „Paza se execută pe timpul nopții, prin rotație, de către cetățenii care domiciliază în localitate, bărbați între 18-65 de ani, cunoscuți ca persoane corecte și cu o bună conduită cetățenească.” Cei care nu pot sau nu vor să facă de pază pot plăti o sumă de bani stabilită de consiliul popular drept contravaloare. Dumitru Vlase a vrut să se ducă pe 18 decembrie la film cu familia. Biletele la filmul „Alerg după o stea” i-au fost vândute la pachet cu tichete pentru o tombolă la un concurs organizat de Consiliul județean de cultură Galați. Și poate nu faptul că i-au fost băgate niște bilete suplimentare pe gât l-a supărat pe gălățean ci că acestea erau expirate: biletele i-au fost vândute pe 18 decembrie, dar ar fi trebuit depuse până pe 15 decembrie, deci erau inutilizabile. Cel puțin așa scria pe ele. Cu toate acestea, se pare că valabilitatea lor fusese prelungită de Consiliul de cultură județean însă fără a-i anunța pe cumpărători. Tehnic atunci când fusese obligat să le cumpere, tichetele încă mai erau valabile. Dumitru Vlase a trebuit să se mulțumească cu scuzele și i s-a recomandat să se intereseze data viitoare care este termenul real de valabilitate al produselor luate cu anasâna la pachet.

Pentru ca lucrurile să meargă ca unse, în Moinești, ca și în alte locuri din țară, a fost înființată Tribuna democrației unde oamenii se pot duce să-și spună păsurile, opinii și propunerile constructive, în speranța că partidul și organizațiile-satelit ca FDUS, de pildă, sau UGSR, vor clinti ceva în acea direcție. Vasile Ailincăi, președintele Consiliului orășenesc FDUS din Moinești, îi explică lui Const. Azoiții cum funcționează acest „forum cetățenesc”, „o veritabilă școală de educație cetățenească”, instituție a democrației populare unde politrucii orașului se întâlnesc cu cetățenii pentru a vedea cum gândesc. În cadrul acestei „tribune”, oamenii dialoghează nemijlocit cu puternicii comunității și, se presupune, își spun cu sinceritate opiniile, criticile, opțiunile, învățând astfel „ să gândească gospodărește”, să își manifeste spiritul de inițiativă. Se întâlnesc în ultima zi de vineri din fiecare lună iar „oamenii s-au obișnuit și se îndreaptă în această zi spre sala mare a consiliului popular, chiar dacă nu sunt anunțați anume.” Dacă la început era doar un loc în care fiecare își dădea cu părerea despre probleme personale, mai târziu s-a ajuns la un grad de generalitate care făcea ca propunerile discutate să se refere la întreaga comunitate. De pildă, s-a discutat despre transformarea „Parcului cu pini” într-un loc de recreere și odihnă pentru populația orașului și, la doar câteva zile după această ședință, zeci de oameni au venit cu topoare și cazmale în cârcă, dorind „să participe efectiv la executarea lucrărilor inițiate în acest sens.” Nu altfel au stat lucrurile în cartierul Albotești unde mulți cetățeni participă la „acțiunile de înfrumusețare și bună gospodărire”, după ce acestea au fost decise în cadrul Tribunei democrației. Nu toate lucrurile se rezolvă așa ușor, mai ales cele care depind de autorități. Un exemplu este amenajarea albiei râului Gâz din Parcul cu ape minerale. „Sub pretextul că pentru executarea unora dintre lucrări sunt necesare fonduri de investiții, au fost amânate și celelalte lucrări care se puteau realiza cu posibilități locale: curățirea albiei, taluzarea malurilor, plantarea de arbori și arbuști ornamentali.” Nu altfel au stat lucrurile și când a fost vorba să fie materializată propunerea de amenajare și întreținere a ștrandului orașului. Lucrările au stagnat din prima zi. Primăria orașului și conducerea FDUS promit să-i pedepsească pe cei vinovați.

Dragomir Horomnea scrie pe prima pagină a Scânteii de ce șefii finanțelor României socialiste au fost concediați deși, cel puțin pe hârtie, economiei îi mergea bine. El spune că, deși „avuția națională acumulată s-a ridicat la 5177,5 miliarde de lei, cu 4,4% mai mare ca în 1987, din care fonduri fixe reprezintă 3367,7 miliarde”, aceste rezultate nu se ridică la nivelul prevederilor din planul cincinal „creșterea produsului social și a venitului național fiind încă mică în raport cu posibilitățile de care dispune economia națională” prin urmare trebuie să se spetească cu toții mai mult, „să acționeze cu mai multă fermitate, garanție sigură a obținerii unor rezultate superioare” ca să atingă, ba chiar să depășească, obiectivele din prognoza economică cincinală. Ceea ce contează, spune ideologul Scânteii, este rentabilitatea unităților economice care să aducă beneficii reale „după eliminarea factorilor perturbanți din raporturile economice, implicit a dobânzilor bancare și a penalizărilor pentru creditele nerambursate la scadență, nu odată foarte ridicate prin cumulare.” Factori perturbanți... Cu două zile înainte Nicolae Ceaușescu i-a eliberat prin decret prezidențial din funcție pe Neculai Ibănescu (viceprim-ministru), Gheorghe Paraschiv (ministru al Finanțelor), Florea Dumitrescu (guvernator al Băncii Naționale a RSR) și Nicolae Eremia (președinte al Băncii pentru Agricultură și Industrie Alimentară) și a decis, cu aprobarea unanimă și entuziastă a CPEx-ului, ștergerea a 80 de miliarde de lei datorii acumulate în ani de CAP-uri, cu tot cu penalități pentru întârziere sau neplata creditelor. Era una dintre cele mai mari operațiuni de spălare/deturnare de bani la nivelul sistemului comunist, din categoria stabilizării monetare din 1947 sau a celei din 1952. Cei patru vor fi fost considerați țapii ispășitori ai falimentului cooperativelor agricole chiar în acel an, al patruzecilea de la declanșarea cooperativizării, an în care se sărbătorea cu torțe Noua Revoluție Agrară. Sunt mulți cei care-și îndeplinesc planul în domeniul industrial, spune Dragomir Horomnea, „din păcate, nu pretutindeni s-a acționat în acest spirit, nu în toate unitățile și nu în toate colectivele s-au pus în valoare adecvată generoasele condiții existente, pentru a se asigura eficiența economică scontată.” „Factorii umani perturbatori” ai economiei au acționat „fie în diverse verigi de bază, fie la nivelul unor centrale sau ministere” unde încă persistă „o anumită neîncredere în propriile posibilități de a atinge cote sporite de eficiență”. Unii titulari de plan și coordonatori de balanță nu-și îndeplinesc atribuțiile iar unitățile economice, domeniile și sectoarele nu colaborează suficient. „Unele programe de organizare și modernizare se mențin în sfera formalismului, demonstrând persistența unei orientări de factură preponderent birocratică în practica celor care le-au întocmit (subl. D.H.)” Se fabrică în continuare produse nerentabile și sortimente nevandabile „care îngroașă stocurile supranormative și îngreunează situația financiară a producătorului.” Pe de altă parte, mai sunt și neajunsurile „subiective” rezultate din faptul că „nu toate unitățile bancare își îndeplinesc cu răspunderea cuvenită rolul complex pe care îl au” așadar nu sunt suficient de flexibile pentru a permite curbarea spațiului economic pentru a șterge datoriile sau a le reeșalona într-un mod în care să nu afecteze imaginea de ansamblu a unei economii în creștere. Aceste acuzații sunt cumva comice într-un lung articol intitulat chiar „Înaltă răspundere, ordine și disciplină în întreaga activitate economico-financiară.”

În Tribuna României Pan Solcan scrie un text școlăresc și tezist despre cultura și civilizația satului românesc, „vatra de naștere a poporului român (...) Însuși faptul că limba pe care o vorbim a luat ființă aici, cu nestematele ei, rămâne o dovadă nepieritoare de putere a satului în geneza poporului nostru.” Modernizarea nu a schimbat nici cu o iotă structura internă a satului, susține propagandistul. Satul nu se teme de modernitate, nu e refractar la înnoiri „dar s-a sprijinit pe civilizația sa, a iubit-o și a cultivat-o, reușind să mențină de-a lungul veacurilor și să consolideze comunități puternice, unite, cu un rol primordial în dezvoltarea țării, a evenimentelor istorice (sic!)” Remarcă apoi intensul proces de urbanizare, dar spune că este firesc să intre cu fruntea sus în timpul prezent și să se afle acum „în plin proces de profesionalizare a țărănimii după reguli necunoscute în trecut, impuse de tehnica agriculturii moderne și de progresul economic general.” Și explică apoi urbanizarea satelor, să știe și românii din străinătate despre ce este vorba: „Nu transformarea tuturor satelor în orașe, ci transferarea în sat a elementelor de confort și civilizație urbane, ridicarea satului sub raport edilitaro-gospodăresc și cultural la nivelul orașului.” Iar sistematizarea rurală nu e distrugerea satului ci „urmărește, și în multe locuri a și izbutit s-o facă, înființarea unor centre civice cu dotări multiple, atragerea în perimetre stabilite pentru construcții a celor care își clădesc noi locuințe, pentru a se obține, în chip firesc și în timp, o regrupare utilă a locuințelor izolate, a satelor mici și răzlețe, pentru a se câștiga și pe această cale cât mai mult pământ pentru agricultură. Este o operă dificilă, care nu poate fi realizată de azi pe mâine, dar de a cărei necesitate nu se îndoiește nimeni.” Poate doar țăranii cărora le erau luate loturile de pământ cu japca și erau siliți să renunțe la acareturile și agoniseala lor și a părinților lor. Cooperativizarea continua cu sistematizarea.

România liberă prin condeiul lui Traian Gânju serbează cu un text imnic patru decenii de la înființarea primei uniuni naționale a tinerilor comuniști. Nimic nu-i inspiră mai mult pe politrucii de la ziare decât carnea proaspătă a tinerilor care sunt o forță socială, „viitorul însuși al națiunii.” În textele lor se află mai toate poncifele pe care le descoperim și în retorica propagandistică de mai târziu referitoare la rolul tineretului în societatea românească. Vor fi fost prezenți tinerii în cele mai importante momentele ale construcției socialismului (adică la muncă forțată, pe șantiere, în echipe de brigadieri) încă din anii 1950, dar abia după Congresul al IX-lea „tineretul se bucură de cele mai bune condiții de afirmare și de împlinire, de pregătire pentru muncă și viață, având șansa unică de a-și valorifica pe deplin capacitățile creatoare și puterea de muncă, exprimându-și în libertate și demnitate virtuțile proprii vârstei.” Sunt prezenți peste tot, semn că înțeleg să răsplătească grija pe care le-o acordă partidul. „Prinosul muncii lor entuziaste se regăsește pretutindeni pe harta țării, în toate județele, pe marile platforme industriale, vastele șantiere ale muncii patriotice, în laboratoare, pe ogoarele roditoare ale patriei.” Au înfipt târnăcoape în canalul Dunăre-Marea Neagră, au cărat grohotiș la construcția Transfăgărășanului, și-au îngropat tinerețea și speranțele „la amenajarea complexă a râului Dâmbovița, pe șantierele de irigații, în marile bazine carbonifere.” Desigur cel care a determinat esențial activitatea tinerilor este tânărul ilegalist, conducătorul de mai târziu al PCR, Nicolae Ceaușescu, care a avut „o strălucită activitate” în UTC și apoi la conducerea acesteia, ilustrată de eminentele virtuți de organizator și conducător” etc. etc. de aceea tinerii se angajează să urmeze mereu „înflăcăratele chemări ce le sunt adresate de către tovarășul Nicolae Ceaușescu”, legitimându-se „în fața istoriei de ieri, de azi și de mâine ca participanți activi și conștienți la un glorios destin” făcând „totul pentru binele patriei și poporului cărora le aparțin cu întreaga lor ființă.”

În topul de muzică alcătuit de Andrei Partoș pentru revista Săptămâna la secția română conduce Angela Similea cu Ninsorile de flori. Urmează Mihai Pocorschi cu Niciodată nu voi ști să te uit urmat de Aura Urziceanu cu Mi-am amintit de mare. Apoi, pe locurile patru, cinci și șase, în ordine Gabriel Cotabiță (Stai lângă mine), Nicu Alifantis (Ce bine că ești) și Silvia Dumitrescu (Gândul meu curat). La secția străină conduce Phil Collins cu Two Hearts. Urmează Kylie Minogue&Jason Donovan cu Especially for You și U2 cu Angel of Harlem. Pe patru, cinci și șase, în ordine Rick Astley (Take Me to Your Heart), Pet Shop Boys (Left On My Own Devices) și Duran Duran (All She Wants). La secția de muzică populară conduce Dorel Moș cu Moațele de la Albac urmat de Soare, soare, frățioare cu Floarea Calotă și Eu te cânt, frumoasă țară cu Angela Stoican.

La televizor Telejurnalul începe la ora 19. La 19.25 emisiunea Industria- programe prioritare. Creșterea rentabilității și beneficiilor. La 19.45, Știința pentru toți (color). Cercetări fundamentale. Simularea zborului. Teledetecția. Prelucrarea imaginilor. La 20.10 Ctitorii ale Epocii de aur. Ansamblul urbanistic „Piața Victoriei.” (color) la 20.30 Tezaur folcloric (color). La 21.00, Democrația muncitorească-revoluționară în acțiune. Comisiile pe probleme-rol important în valorificarea gândirii colective. La 21.20 Confruntări de idei din lumea contemporană (color). Viitorul omenirii și optimismul istoric. La 21.35 Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie. La 21.50 Telejurnalul și la 22 se închide programul.

La Opera Națională are loc audiția comentată a Vecerniilor siciliene. La Teatrul de Operetă, se cântă Liliacul. La Teatrul Național (Sala Mare) Ucenicul vrăjitor. La Sala Amfiteatru conferința Leningradul-Arhitectură și artă, în prezentarea lui Victor Simion. La Teatrul Giulești are loc spectacolul-lectură organizat de Cenaclul de dramaturgie al revistei Teatrul cu piesa Raliul faraonilor de Dinu Grigorescu. La Teatrul Ion Creangă, Albă ca zăpada și cei șapte pitici și, apoi, Întâmplare din cartierul Soho. La Țăndărică, O fetiță mai cu moț pune-n căpcăun la colț (sala din Piața Cosmonauților) și Făt-Frumos din lacrimă la sala Victoria. La Ateneul Român Treptele afirmării artistice (Sala Studio) și Integrale camerale - Johann Sebastian Bach (Sala Mare).

19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
1989

Subscribe

Abonează-te
XS
SM
MD
LG