28 martie 1989
Vremea va fi frumoasă dar rece dimineața și pe parcursul nopții. Cerul, variabil în nord-estul țării, mai mult senin în rest. Vântul va sufla slab până la moderat cu unele intensificări zonele estice și la munte.Temperaturi maxime în sud de 17 grade; minime de două grade. În centru (Brașov) minimele ajuns la minus două grade. Maximă ceva mai scăzută în nord-est (la Iași e de 14 grade) și nord (la Cluj,15 grade) minime mai scăzute în nord (La Satu Mare, minus trei).
E ziua cea mare: se împlinesc cincisprezece ani de când Ceaușescu a fost întronizat președinte al Republicii. Radu Cârneci dă frâu extazului liric în fața liderului națiunii în versuri care capăt pe alocuri tonuri psaltice: „Slăvit să fie-n cânturi și-n poeme/El, Ceaușescu, Marele Bărbat!/ Slăvit să fie! și să ducă țara/precum un demiurg, spre culmi de vis,/ să-i fie-n suflet veșnic primăvară/ spre nemurire drumul lui deschis!” E un poem de pe prima pagină a României libere, în ziua marcată cu roșu în calendarul religios comunist, ziua în care toți politrucii sărbătoresc alegerea lui Ceaușescu în funcția de președinte al RSR. Radu Cârneci nu e singurul prins de fiorul mistic al iubirii față de Șef. Prin paginile presei din acea zi se perindă diverși versificatori și lupta pe metafore și întorsături de stil e crâncenă. Violeta Zamfirescu, nelipsită la toate mesele festive date de partid, scrie pe ton tremurat de emoție: „El este Omul dăruit menirii, /Erou ales al unui timp de aur/ Scris în istoria contemporană, faur/ Slăvit de țară în durata omenirii.//Destinul lui ne este astăzi destin și sens, / Mulți ani în fruntea țării să rămână/ Are puterea națiunii lui română / Nepieritoare-n orizontul ei imens.” Iar Alexandru Andrițoiu, alt bard infatigabil al clanului Ceaușescu, scrie ca pentru o iubită nemuritoare: „E Omul - Ceaușescu Nicolae- / Iubit ca steagul nostru tricolor, / Ca steagul roșu, limpede văpaie, / În zborul liber către viitor. //(...) Conducător iubit, doream să vii, / Chemat de țară și chemat de vreme,/ În fruntea scumpei noastre Românii/ Cu soarele în fruntea unei steme.// (...) Căci tuturor ne ești în veci mândria/ Și conștiința trează, luminând/ Partidul, Ceaușescu, România/ E tot ce-avem mai scump pe-acest pământ.” Iar longevivul Victor Tulbure îl plasează acolo unde-l puneau toate hagiografiile de partid și de stat: „Vine el din osul Horii, din a lui Ștefan suflare,/ Din lumină de Bălcescu și din gând de Cantemir,/ Vis din vis de Eminescu ori de alt Mihai, cel care / Și-a voit pe-o vatră neamul, sub etern, înalt nadir.” Vasile Băran are și el vorbele la el când evocă momentul în care, cu 15 ani mai înainte, Marea Adunare Națională i-a dat lui Ceaușescu bastonul de președinte, milioane de oamenii ascultând cu sufletul la gură să audă desfășurarea evenimentului, vorbele de iubire pe care le adresa Ceaușescu întregii țări. „ A fost atunci, în acel moment istoric prilejuit de înalta învestitură, o sărbătoare la care participa suflarea unei țări întregi, precum ar zice poetul tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul... mândră, atașată și profund dăruită binelui și gloriei patriei. O sărbătoare de veacuri iluminată, trecută prin versul eminescian , traducând o atitudine sacră a pământenilor de la Carpați, Dunăre și Mare, de solidaritate cu personalitățile care s-au identificat cu aspirațiile de neatârnare și progres...” „Pentru noi toți, opera și viața secretarului general al partidului, președintele Republicii, tovarășul Nicolae Ceaușescu, ne sunt viu și înălțător exemplu și simbol al iubirii de țară și neam,” scrie și doctorul M. Bocșe, cercetător la Muzeul Transilvaniei, Cluj-Napoca. Ceaușescu este cel care a dovedit „că mai presus de orice trebuie să fie așezate, ca valori perene patriotismul, interesele vitale ale poporului și patriei.” Congresul IX a însemnat cotitura care a repus în drepturile lor aceste valori. „S-a renunțat la cosmopolitism, la ploconirea în fața a ceea ce era străin, ni s-a redat sentimentul demnității naționale, ni s-au restituit adevărurile istoriei, ,poporului căruia îi aparținem.” Desigur, totul la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu, ne destăinuie doctorul de la Muzeul Transilvaniei. „Niciodată în România nu s-au făcut atâtea investiții, nu s-au depus atâtea eforturi pentru ca poporul să-și exprime în libertate și demnitate atașamentul neclintit față de propria identitate, făurindu-și cu abnegație și devotament destinul comunist” iar maestrul iubirii de patriei și al educației comuniste a fost Ceaușescu care ne-a arătat că „iubirea de patrie înseamnă a munci, a lupta pentru binele ei, a-i asigura un viitor luminos.” Iar M. Moga, ceapist la Cezieni, județul Olt, spune că n-ar mai fi fost ei de patru ori Eroi ai Noii Revoluții Agrare fără Ceaușescu. Cooperativa lor nu are un leu datorie, ceapiștii au câștigat tot mai bine, depășesc planul și mai câștigă una-alta și de pe loturile pe care le au în folosință. „Răspunsul nostru revoluționar comunist la această statornică grijă pentru pământul țării este de a obține în acest an (...) cele mai mari recolte din istoria României” în semn de omagiu pentru evenimentele istorice din 1989.” Și, pentru că trăiesc demni într-o țară liberă, își exprimă omagiul cel mai fierbinte față de Ceaușescu, „asigurându-l că nimic nu ne va abate din calea pe care ne-am ales-o, vom păși ferm pe drumul glorios al recoltelor bogate” ca să înfăptuiască Programul partidului. Ileana Berlogea vorbește despre personalitatea demiurgică a lui Ceaușescu, care „a luptat cu totală dăruire pentru a face din țara noastră o pildă a bunăstării, un simbol al păcii, ridicând-o la un loc de frunte între țările lumii.” El a redat sentimentul mândriei și demnității naționale „în toată plenitudinea lui.” El a fost înțelegător și cu creatorii cărora le-a rezervat un loc de frunte. „Nicicând nobila misiune a artistului de a contribui activ, direct, nemijlocit la formarea spirituală, civică și patriotică a semenilor săi nu a fost atât de clar formulată ca în luările de cuvând ale tovarășului Nicolae Ceaușescu (...) Literatura, muzica, pictura, teatrul, cinematografia noastră de astăzi au la bază fundamentarea teoretică și practică dată de secretarul general” etc. care „a pus accentul întotdeauna pe necesitatea ca operele de artă să fie pătrunse de spirit revoluționar, să fie umaniste prin pledoaria pentru libertatea și demnitatea omnului (...)” Una dintre ideile de bază exprimate de Ceaușescu „cu genială clarviziune (...) este aceea de a se face totul ca omul societății socialiste să se bucure de bunurile materiale, dar și de cele spirituale și artistice.” Zis și făcut! Românul are acum acces nu doar la marile platforme industriale, ci și la școli, case de creație tehnico-științifică, centre de cultură și creație socialistă, biblioteci, muzee. „Accesibilitatea culturii românești nu este numai o problemă de mijloace de expresie și limbaj, ci și de condiții materiale concrete, ce înlesnesc tuturor oamenilor muncii să se bucure de frumosul operelor de artă.”
Dar Ceaușescu își extindea ceata de lăudători. Malik Meraj Khalid, președintele Adunării Naționale a Republicii Islamice Pakistan, le spunea gazetarilor, la finalul vizitei făcute în România, că Nicolae Ceaușescu este o personalitate de prestigiu mondial. „După cum se știe, Nicolae Ceaușescu manifestă o deosebită preocupare față de problemele oamenilor din întreaga lume și, în special, față de problemele țărilor lumii a treia, între care se număr și Pakistanul.” Îl felicită apoi că a reușit să plătească datoria externă, pentru că Pakistanul, la atâția ani de la declararea independenței continuă să fie afectat de datorii „și suntem la discreția celor care ne acordă credite de natură să ne înrobească.” Apoi Ceaușescu le-a vorbit despre necesitatea dezarmării și despre cum ar putea fi investiți banii de armament în folosul colectivității. „Acesta a fost punctul său de vedere și vorbea ca o personalitate de prestigiu mondial, nu numai ca lider al României, ci și ca o personalitate a întregii lumi. În acel moment am avut sentimentul (...) că domnia sa se identifică cu întreaga omenire și este o personalitate cu vederi foarte largi.” Au vorbit și despre conflictele la nivel mondial și „domnia sa a clarificat în mod strălucit problema respectivă.” Ceaușescu i-a spus și cum vede el soluționată problema afgană. „Cu toate că trupele sovietice s-au retras, trei milioane de refugiați se află în continuare de partea pakistaneză a frontierei și până când pacea nu va fi pe deplin restablită, nu credem că ei se vor întoarce.” Ceaușescu i-a încurajat și le-a spus că le acordă sprijinul „astfel încât această problemă să fie pe deplin soluționată în scurt timp.” Această declarație a liderului pakistanez a fost un bun cadou pentru aniversarea sa prezidențială.
Prin Decret prezidențial, Ion Pățan a fost numit în funcția de ministru al Finanțelor. Gheorghe Fulea a fost rechemat din funcția de ambasador în Republica Columbia și în locul lui a fost numit prin decret prezidențial Dumitru Gheorghișan în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al RSR.
La televizor, după Telejurnalul de la ora 19, la 19.30 documentarul Concepția secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, cu privire la dezvoltarea intensivă, otganiarea, și modernizare industriei pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii.(color) La 19.50, alt documentar, În fruntea partidului și a țării - un strălucit conducător, tovarășul Nicolae Ceaușescu (color) La 20.10 Cu țara într-un glas. Spectacol literar-muzical-coregrafic (color). La 20.50 Președintele României, tovarășul Nicolae Ceaușescu- Erou al păcii mondial. Documentar (color). La 21.10 Idei în acțiune. Angajarea muncitorească, revoluționară. Canalul Dunăre-Marea Neagră. Film documentar-artistic (color) O producție a Studioului de film TV. La 21.50 Telejurnalul și zece minute mai târziu, închiderea programului.
La Opera Română se cântă Aida. La Teatrul de Operetă: Suzana. Filarmonica George Enescu : Studioul tânărului muzician. Studenți ai Conservatorului Ciprian Porumbescu. Comentariul: Anca Andriescu. La Teatrul Național în Sala Mare, reprezentație cu Giselle. Spectacol prezentat de Teatrul Fantazio din Constanța. În Sala Amfiteatru, pe scenă Actorul. La Lucia Studza Bulandra în sala din Schitu Măgureanu, se joacă Noțiunea de fericire iar la Sala Grădina Icoanei, Uriașii munților. La Teatrul Mic, Cameristele, iar la Teatrul Foarte Mic, Joc ciudat după scăpătat. La Teatrul Giulești, sala Majestic, se joacă Așteptam pe altcineva; la Teatrul C. Tănase, la sala Savoy, Culisele revistei iar în sala Victoria, De la tango la rock. Ansamblul artistic Rapsodia Română are reprezentație cu Dacă e marți, e spectacol.
La cinematografe rulează Martori dispăruți, Mirajele deșertului (Gala filmului tunisian), Fata Morgana, Revanșa, În fiecare zi mi-e dor de tine, De ce are vulpea coadă, Expediția, Vacanța cea mare, Ultima noapte a Șeherezadei, Prețul unei vieți, Văduvele, Sora 13.
