Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 6 iunie 1989


În Teheran, sute de mii de iranieni se adună pentru a-și privi pentru ultima oară liderul spiritual, ayatollahul Khomeini, depus într-un sicriu de sticlă la locul de rugăciune Mossala în nordestul Teheranului pe 5 iunie 1989. (AFP/ Christophe Simon și Pascal George)

Presa comunistă laudă orfelinatele lui Ceaușescu unde, ca niște mame și tați, infirmierele și supraveghetorii le asigură copiilor abandonați un climat de siguranță, protecție, căldură sufletească și un viitor de aur.

Marți 6 iunie 1989

Soarele răsare la ora 5.32 și apune la ora 20.56. Vremea e caldă, în general instabilă. Cerul este variabil în sud-est, cu înnourări accentuate în restul teritoriului. Averse și descărcări electrice în vestul și centrul țării la deal și la munte dar și pe alocuri în restul țării. Maximele termice sunt cuprinse între 20 și 30 grade iar minimele nocturne între 10 și 20 de grade.

Cultura de masă militează pentru promovarea noilor relații sociale de muncă

Cum să implici masele în „actul de cultură” s-au întrebat toți politrucii din Comisia județeană Alba de organizare a manifestărilor cultural artistice înscrise în programele ediției a VII-a a Festivalului Național „Cântarea României” și alături de ei Vlad Andrei, de la România liberă. Cum se știe din dogmatica marxist-leninist, și în acest domeniu al producției spirituale saltul calitativ putea fi făcut prin „cuprinderea unui număr sporit de oameni ai muncii în activitatea de creație și cultură, deschiderea unui larg orizont de formare a personalității umane cu o înaltă conștiință revoluționară.” În felul acesta tot mai mulți oameni se puteau converti în producția culturală dubla lor calitate de „producători și beneficiari ai culturii noi, socialiste”. Pe lângă largile mase muncitorești angrenate în producția artistică, se manifestă și interesul pentru un „repertoriu cu multiple valențe educative, cu tematică actuală, răspunzând recomandărilor și exigențelor majore prilejuite de evenimentele” a căror sărbătoare începuse deja să încingă masele: 45 de ani de la 23 August, aniversare acre constituia punctul zero al revoluției sociale și politice al cărei vârf de neatins era venirea lui Ceaușescu la putere, și apropiatul Congres al XIV-lea al Partidului Comunist. De aceea, pentru a întâmpina cum se cuvine aceste sărbători naționale, creatorii de partid și de stat au conceput „cântece despre patrie, partid și popor, piese despre eroismul muncii și inspirate prelucrări ale melosului nostru popular” iar acestea au fost predominante în repertoriul formațiunilor corale de la Întreprinderea Metalurgică Aiud, Centrul Cultural Bistra, Centrul de creație și cultură Cântarea României din Alba Iulia și multe alte formații vocale din alte localități. Au mai cântat țara și partidul și ansambluri vocal instrumentale din Șugag, Loman, Lupșa, Daia Română, tulnicăresele din Avram Iancu sau fanfara din Cugir. La rândul lor, formațiunile teatrale de amatori „au abordat piese inspirate din trecutul nostru istoric, din lupta poporului și partidului pentru libertatea, independență, dreptate națională și socială, piese de actualitate care militează pentru promovarea noilor relații sociale de muncă în spiritul normelor eticii și echității socialiste...” La fel de expresive ca și montajele literare, literar-muzicale, recitalurile poetice care au abordat și ele pline de patos reboluțonar „problematica majoră a zilelor noastre, evocând evenimente memorabile din istoria patriei, tradițiile de luptă ale clasei muncitoare sub conducerea partidului pentru libertate etc.etc.” Iar brigăzile artistice și grupurile de satiră și umor și-au împlinit menirea „de a realiza adevărate curente de opinie în rândul colectivelor de oameni ai muncii.” Căci cu toate, coruri, formațiuni de teatru și brigăzi artistice lucrau la mai binele comun, „realizarea exemplară a sarcinilor de producție”, „respectarea normelor eticii și echității socialiste” făcând astfel educația maselor, după cum o cereau documentele de partid. Printr-un katharsis caricatural, „programele acestor formații au cuprins aspecte concrete din viața economică și socială a unităților și colectivităților pe care le-au reprezentat,” stimulând atitudinea moral-cetățenească a oamenilor. Au cântat, au lăudat, au criticat, au dezvăluit buna sau proasta activitate în întreprinderi ca niște rapsozi antici faptele semizeilor, titanilor și eroilor olimpici. „Mișcarea brigăzilor artistice cuprinde în ea atitudinea fermă din punct de vedere politic, o stare de veghe și de conștiință civică,” pentru că omul modern, spune gazetarul, este trup și suflet alături de motoarele încinse ale industriei, este implicat direct „în problemele producției și educației civice, ale formării personalității umane.” Politrucii din Alba au de ce fi mulțumiți și de domeniul artelor plastice: au reușit să scoată din anonimat și să cațere pe simezele Festivalului operele a 232 artiști plastici amatori. Acestora li se adaugă 653 meșteri populari și 87 creatori din sfera artei fotografice și cinematografice „lucrările lor având un pronunțat caracter patriotic, revoluționar, omagial dar și etno-folcloric.” Este clar, spune gazetarul că eforturile politrucilor care se ocupau cu Festivalul Național în județul Alba au fost încununate cu succes și că „factorii educaționali din județul Alba își îndeplinesc menirea educativ-formativă.”

Omul nou fără învățătură nu poate să apară, au ajuns la concluzie toți politrucii. Printre ei și profesor universitar doctor Ion Anghel pentru care sarcinile și direcțiile trasate de Ceaușescu la recenta plenară CC al PCR au devenit literă de evanghelie: „Ridicarea nivelului cunoștințelor generale – ale cadrelor de partid și de stat, ale tuturor oamenilor muncii – constituie una din cerințele fundamentale ale bunei activități în toate domeniile de activitate.” Astfel că omul trebuie să învețe indiferent de vârstă și profesie – strungar, frezor, agricultor, electronist, medic, director... căci, știe toată lumea, fără învățătură continuă nici nu poate fi conceput omul nou. „El constituie o proiecție reprezentativă pentru noile orizonturi ale cunoașterii (...) Pentru noile orizonturi ale muncii în care se reflectă atât marile prefaceri revoluționare din economia românească, din întreaga noastră societate, cât și epocalele descoperiri datorate noii revoluții tehnico-științifice mondiale.” Omul nou are pe mână tot viitorul: este proprietar, beneficiar și „este chemat de partid să-și spună cuvânt cu privire la modul în care să fie guvernată țara”. Dar pentru asta trebuie să pună mâna să învețe, căci nu-și poate îndeplini altminteri îndatoririle care-i revin în societatea socialistă. Dar cum trebuie să arate acești oameni noi? „Prin ce se deosebesc de alți oameni noi, din etapele precedente ale construcției socialiste, din epocile precedente ale istoriei?” Profesorul Ion Anghel spune că nu e nevoie de mai multe tipuri de oameni noi, unul la București, altul la Topolovățu Mare și alții risipiți prin toate cotloanele țării. „Procesul făuririi omului nou este conceput și se realizează la nivelul întregii națiuni române.” Nu înseamnă că omul nou va uniformiza peisajul uman, însă „A făuri la nivelul întregii națiuni omul nou înseamnă (...) să se asigure o bază obiectivă pentru revoluționarea conștiinței tuturor oamenilor, pentru modificări fundamentale în gândirea lor.” Iar dacă înainte vreme schimbările se petreceau la nivelul omului acum în societate socialistă schimbările trebuie să se petreacă în întreaga națiune. Și educația este un drept și o datorie a oamenilor noi. Ca să poată înfăptui trecerea de la socialism la comunism. Ion Anghel a fost apreciat pentru aceste idei. A intrat în viața universitară în anii 1950 și acolo a rămas până în 2011. A fost diplomat în Ministerul Afacerilor Externe (1959-1966). A publicat sute de studii juridice. A fost membru în Academia Oamenilor de Știință al cărei ambasador a fost. A primit de la președinția României Ordinul Muncii clasa a III-a și Ordinul „Pentru merit” în grad de Cavaler.

Cine spune că leagănele de copii au fost niște lagăre de concentrare și principale linii de producție a omului nou se înșeală. Cel puțin așa crede Cristina Popescu, în paginile României libere, care vede partea plină a paharului: Copiii au nevoie de căldură sufletească, de ocrotire, de îngrijire, „mai ales în perioada primilor pași în viață, a deprinderii celor mai importante reguli de conduită”. Toate acestea se întipăresc adânc „în acest moment al existenței” și nu vor mai fi uitate niciodată. De aceea, de Ziua copiilor, gazetara s-a dus la Leagănul 1 din București să petreacă câteva ore în mijlocul medicilor, surorilor, infirmierelor și al copiilor de acolo. Localul cu pricina dovedește cu asupră-de-măsură atenția deosebită, „dragostea părintească a societății noastre profund umaniste” pentru copiii din toată țara și mai ales pentru cei din leagăne. „Beneficiind permanent de o neasemuită grijă din partea conducerii superioare de partid și de stat, și acești copii, ajunși din diferite motive, adesea dramatice, să trăiască într-o asemenea colectivitate, nu sunt lipsiți de mângâiere, de căldură, de o îngrijire deosebită.” Așadar, a asistat la programul „deosebit” prezentat de șoimii patriei, dar și de copiii în vârstă de doi trei ani. Gazetara a fost impresionată de „realele preocupări pentru dezvoltarea acestei instituții de ocrotire”. Cu toții au planuri pentru cei mici dar „planurile mari cer timp și migală”. Copiii sunt acolo și așteaptă. Sunt copii de suflet ai tuturor :„Iată, aceștia sunt ai mei, i-am crescut de mici”, spunea la un moment dat cu emoție în glas, unul dintre medicii prezenți (...) și nu rareori, când unul dintre copii își găsește părinți și pleacă, nu se poate să nu regretăm despărțirea, de parcă s-ar pierde un fiu adevărat.” Pentru zecile de copii de acolo numele medicilor, surorilor și infirmierelor de acolo „se transformă în mângâietorul mamă și tată (...) iar această casă a celor mici rămâne pentru toți leagănul copilăriei, prima amintire a vieții lor.” Copiii din orfelinate erau numiți „orfanii lui Ceaușescu”. În 1990 s-a descoperit universul carceral de abuzuri în care trăiau cei peste o sută de mii de orfani abandonați acolo. Erau ținuți în mizerie și foame și abuzați fizic și psihic. Leagănele pentru copiii au devenit sinonime cu incapacitatea comunismului de a se confrunta cu criza familiei și a maternității declanșate de legile anti-avort. Au fost, deopotrivă, principalele focare de diseminare a HIV și a infracționalității juvenile. Sunt probleme pentru care politicienii români nu au găsit soluții nici azi și un alt abuz comunist pentru care nimeni nu a răspuns.

Cu aproape zece ani în urmă, în comuna Frăsinet începea construcția unei clădiri de îndată abandonată. De atunci, ruina a rămas în mijlocul comunei. Sătenii s-au plâns de zidurile ridicate chiar în vatra satului și au aflat că acea clădire urma să fie un bloc de locuit pentru personalului Institutului de cercetări din Fundulea, când Frăsinetul aparținea de Ilfov. Între timp localitatea a trecut la județul Călărași și nu a mai fost prinsă în nicio schemă și finanțare de construcții. În 1989 s-au găsit în fine ceva bani și autoritățile îi promit lui Marin Dițoiu, săteanul indignat care le-a trimis sesizări în legătură cu această situație, că în acea vară vor fi reluate lucrările și, probabil, până pe 31 decembrie 1989, va fi terminată și dată în folosință.

Ceaușescu îi trimite o telegramă lui Mihail Gorbaciov pentru a-i transmite lui, „CC al PCUS, Sovietului suprem, comuniștilor, tuturor oamenilor muncii sovietici” „în numele Comitetului Central al PCR, al Consiliului de Stat, al poporului român și al meu personal” , „profunda noastră compasiune și solidaritate în aceste împrejurări de grea încercare, provocate de explozia din 3 iunie a.c. Din zona de cale ferată Celiabinsk – Ufa, soldată cu numeroase victime omenești. Transmitem familiilor îndoliate sentimentele noastre de profundă compasiune.”

Tot cu durere în suflet îi trimite Ceaușescu telegramă lui Seyyed Ali Khamenei, președintele Republicii Islamice Iran, pentru a transmite sincere condoleanțe pentru moartea ayatollahului Ruhollah Al Moussavi Al-Khomeini, „conducătorul revoluției islamice și fondatorul Republicii Islamice Iran,” iar familiei îndoliate „întreaga noastră compasiune.”

Agerpres informează că Constantin Dăscălescu, membru în CC al PCR și prim-ministru al RSR l-a primit pe Andrei Lukanov, membru supleant al Biroului Politic al CC al P.C. Bulgar, ministrul relațiilor economice externe al R. P. Bulgaria. „În cadrul întrevederii au fost reliefate relațiile de prietenie și colaborare statornicite între țările și popoarele noastre și au fost abordate aspecte ale dezvoltării și aprofundării în continuare, a raporturilor bilaterale în diverse domenii de interes reciproc, în spiritul înțelegerilor convenite cu prilejul întâlnirilor și convorbirilor româno-bulgare la nivel înalt”. La convorbirile celor doi au mai participat și Cornel Pacoste, viceprim-ministru al guvernului și ambasadorul Bulgariei la București. Andrei Lukanov și-a dat demisia din funcție în acel an, a devenit un disident în partidul comunist și a participat la înlăturarea din funcție a lui Todor Jivkov. A fost prim-ministru din februarie 1990 până în decembrie același an. În 1996 a fost împușcat în cap și în burtă de un asasin care a fugit și nu a fost prins nici până azi.

Mihaela Pogăceanu a terminat învingătoare în proba de 100 de metri garduri în a doua zi a Competiției internaționale de atletism de la Sofia. La Concursul internațional de lupte greco-romane Memorialul Ivan Podubnîi, luptătorul Anton Arghire a câștigat primul loc la categoria de 74 de kg. În cadrul concursului internațional de tenis de masă „Cupa prieteniei”, sportivul român Călin Creangă a câștigat proba de simplu juniori. La dublu feminin locul întâi a fost câștigat de perechea Otilia Bădescu, Emilia Ciosu.

Se fac angajări. Teatrul de Operetă organizează concurs pentru un post de regizor culise (studii medii), un altul de sufleur (studii medii), 1 post maestru corepetitor (studii superioare de specialitate), tenor, bariton-bas, violonist, clarinetist, cornist, coriști (tenor, bariton, bas – cu studii medii). „Pentru ocuparea posturilor de soliști și instrumentiști – condițiile de studii sunt cu pregătire superioară sau medie de specialitate. Candidații trebuie să aibă domiciliul stabil în București” ; „Întreprindere de stat cu sediul în Bd. Gheorghe Gheorghiu Dej, cu lucrări de construcții numai în municipiul București, încadrează de urgență muncitori calificați în meseriile: dulgheri, zidari, fierari betoniști. Se asigură cazare la căminele de nefamiliști.”

Producătorii filmului „Kilometrul 36”, regie Anghel Mora, „caută tineri și tinere cu aspect atrăgător (într 18-25 ani) pentru distribuirea în rolurile principale, secundare și episodice ale filmului. Vizionarea va avea loc în zilele de 7 și 8 iunie 189 la sediul echipei din strada Leonida 15 (curte) în spatele Casei de cultură M. Eminescu.”

De vânzare: „Dacia 1100 stare perfectă de funcționare, chitară electrică Gibson SG (copie), chitară clasică, corzi, plastic, discuri”; „Oglinzi venețiene veritabile, porțelanuri chinezești, cobalt, mobilă hol cu perne puf, covoare, sfeșnice, pendul masă joc, butelie, cărucior, sobă electrică, primus suedez, storcător fructe, aspirator Buran, piulițe, binoclu, barometru, lustră”; „Personal Computer Commodore C64 cu două joystickuri, sigilat. Aștept provincia”; Carpetă perete și cizme damă măsură 40-41, deosebite. Cumpăr piese schimb (eventual vechi), suspensia Citroen AMI 6,2 CV, 3CV”; „Convenabl îmbrăcăminte, rame excepționale, bibelouri, aparate electrice, râșniță, diverse casnice. Munment funerar”

Se cumpără: „Instalație gaz auto. Vând televizor color”; „Canapea cu fotolii deosebite, cameră zi Top, sandale, pantofi deosebite (Leonardo) nr. 37, îmbrăcăminte (nr. 42) deosebită.”

La televizor programul începe la ora 19 cu Telejurnalul. La 19,25, Să trăim și să muncim în spiritul normelor eticii și echității socialiste. Sentimentul responsabilității. La 19./40, Industria – programe prioritare. La ora 20.00 Teatru TV. „Urcușul”, de Cristian Munteanu. Interpretează: Colea Răutu, Ion Marinescu, Rodica Negrea, Sorin Medeleni etc. Regia artistică Nae Cosmescu. La 21.20 Omul și sănătatea. Terapia pe calea mierii și a produselor e stup. La 21.40 Din frumusețile patriei (color). Drumuri pe ape. Producție a Studioului de Film TV. La 21.50, Telejurnal. Programul se încheie la ora 22.00.

La Opera Națională Lucia di Lammermoor. În Studioul 8 al Radioteleviziunii, Muzică românească în contemporaneitate – lucrări în primă audiție. Interpretează ansamblul „Contemporan”. Tot acolo, în Sala de concerte, Recital de pian Andreiana Roșca. La Ateneul Român, Universul artei vocale (în Sala Studio) și Orchestra de cameră a medicilor (în Sala Mare a Ateneului Român). La Teatrul Național în Sala Mare, A douăsprezecea noapte. În sala Amfiteatru, Contrabasul și Ultimul set, în Sala Atelier. Noaptea încurcăturilor este montată de Teatrul de Stat din Arad pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra. La Nottara în sala din Bul. Magheru, Micul infern. În Sala Studio a aceluiași teatru se joacă Craii de Curtea Veche. La Teatrul Mic reprezentație cu Mitică Popescu. La Giulești, sala Majestic, se joacă Milionarul sărac.

Pe marile ecrane rulează Viața ca o poveste (filmul românesc de ieri și azi); Maria și marea, O vară cu Mara, De la literatură la film, Maria și Mirabela în Tranzistoria, Cuibul salamandrelor, Ar trebuie să fie mereu duminică, Gobseck, Comisarul, Șatra, Detașamentul 33.

Facebook Forum

19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
1989

Subscribe

Abonează-te
XS
SM
MD
LG