Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 7 iunie 1989


21 mai 1978 - Nicolae Ceauşescu şi Kim Ir Sen pe stadionul „Moranbon” din Phenian.Fototeca online a comunismului românesc; cota:163/1978

Miercuri 7 iunie 1989

Soarele răsare la ora 5.32 și apune la ora 20.57. Vremea e instabilă, cu cer mai mult noros. Cad ploi mai ales averse cu descărcări electrice în toate zonele țării. Pe alocuri apa depășește 25 l/m2. Maximele termice se situează între 18 și 28 de grade iar cele minime între 8 și 18 grade.

Partidul își intensifică activitatea modelatoare asupra elevilor

Ce facem azi pentru specialistul de mâine? - se întreabă Coman Șova de la România liberă. Le dezvoltăm comportamentul creator față de activitatea practică și intelectuală, le cultivăm un orizont cu multiple deschideri spre cunoașterea științifică, organizăm concursului și, „ca un corolar” al formării tinerilor pentru „o viață activă”, ne îngrijim de cultivarea sentimentelor patriotice, de respect și prețuire a oamenilor și realizărilor lor, a disciplinei și ordinii în muncă. În această direcție se depun eforturi deosebite, după cum constată gazetarul la Liceul industrial 1 din Ploiești. Este un liceu care pregătește mecanici de mașini și utilaje, lăcătuși mecanici, sudori, așchietori și electroniști pentru automatizări iar semn că educația merge în direcția potrivită sunt cele 33 de premii și mențiuni obținute la fața județeană la toate obiectele de studiu. Zece dintre elevi au mers mai departe la faza națională unde au obținut opt premii și mențiuni. Mai mult de atât, atelierele școlii produc bunuri de aproape două milioane de lei anual ceea ce face ca învățământul tehnic să devină rentabil iar noua structură a rețelei liceale constituită în proporție de 96% din licee industrial-tehnice și restul vocaționale sau umaniste, să fie o poveste de succes. Mai presus de educația profesională, însă, este cea sufletească pentru că școala este conștientă „că o bună educație a copiilor, tinerilor nu se poate face decât în spiritul științific al cunoașterii lumii, naturii și societății în cele mai bune tradiții de respect și iubire a patriei.” Astfel că diriginții și conducerea școlii organizează nenumărate acțiuni pentru a le întări aceste sentimente. Școala nu are personal de serviciu, copiii curăță, repară, refac singuri școala și „baza didactico-materială.” De asemenea, pentru a crește sentimentul revoluționar al tinerilor sunt organizate întâlniri cu diferite personalități, cu oameni din producție etc. etc. Pentru aceasta s-a înființat o comisie de îndrumarea materialist-științifică și revoluționară a tineretului școlar. „Din documente de partid și de stat, din ultimele sarcini și orientări adresate școlii de către secretarul general a partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, rezultă că această activitate modelatoare trebuie intensificată.” Practic la toate nivelurile de activitate școlară elevul trebuie să primească doza de propagandă pentru că doar așa se poate imprima disciplina intelectuală, „disciplina comportării și a muncii.” Căci această adevărată educație „este benefică pentru formarea personalității tânărului.”

Uniunea compozitorilor și muzicologilor, spune George Sbârcea, a organizat un ciclu de manifestări politico-educative pentru minerii din Valea Jiului. Mai mulți compozitori și muzicologi din Capitală – printre alții, Dumitru Lese, directorul Uniunii alături de Dumitru Lupu și Viorel Gavrilă, compozitori, au organizat concerte-spectacol numite „Dedicație specială”pentru minerii din Petroșani, Lupeni, Petrila, Aninoasa și Uricani care au dovedit mai presus de orice „dreptul omului la spațiu și libertate, la înțelegere, dragoste și omenie, la înflăcăratul sentiment al patriotismului.” Muzicologul Sbârcea este un spectator respectuos al programului artistic dar și al Văii Jiului unde „orașele minerești, fierbând de clocotul vieții și muncii” i se par de o curățenie, ordine și civilizație exemplare. „Este în înfățișarea impresionantă a minerilor, cu căști pe cap și în salopete de muncă, ceva calm și masiv, ca și cum între ei și munte s-ar fi stabilit o tainică legătură, patosul acela care mai păstrează tainele codrului. Epoca noastră palpitând de viață tânără și de îndemnuri la acțiune i-a aflat dornici de muncă, gata în orice clipă să stea de vorbă cu epoca în care trăim și a cărei triplă lozincă este Pacea, Munca, Progresul.”

Cele trei condiții ale reușitei, spune glumeț Gabriela Hurezean de la Scânteia tineretului, sunt: mai întâi muncă. Apoi muncă și apoi tot muncă. Cândva a vizitat Întreprinderea de vase emailate din Focșani și s-a umplut de gânduri după ce gazdele s-au oferit să-i prezinte cel mai nou produs: ceșcuța cu volănașe. Obiectul în sine l-a neliniștit: se temea că i s-ar putea cere să bea din creație, mai ales că aceasta părea destul de nepractică. Dar gazdele s-au folosit de zăpăceala gazetarului pentru a începe să i se plângă: toate vasele fabricate de ei au culoarea „mătasea broaștei văzută printr-un strat de apă tulbure”, deoarece nu au pigmenți, nu au emailuri, nu au modele, nu au prese, nu au nici de unele, doar plan de producție. Nimic nu le reușește, „produsele stau prin depozite și le vrea nimeni că sunt urâte, ce mai încolo și-ncoace, urâte în toată puterea cuvântului.” Unele prese (de import) nu mai puteau fi folosite pentru că nu aveau piese și trebuiau să se descurce cum puteau. „Vai, vai, vai și auleo! era refrenul care îmi suna în urechi la plecarea din întreprindere și de care aveam să-mi amintesc după vreo șapte ani...mai zilele trecute când aflam (...) că Întreprinderea de Vase Emailate din Focșani era fruntașă pe centrală.” Lucrul acesta s-a întâmplat într-un colectiv și cu niște șefi cu atitudine pozitivă. De astă dată vasele pe care le făceau erau de toate mărimile, formele și culorile, „de cert bun gust, care dincolo de utilitatea imediată pot aduce o notă decorativă locului în care se află”. N-a găsit nicăieri „ceșcuța cu volane” și nici măcar un copăcel verzuliu. Lucian Jan Dicuseară, directorul întreprinderii, îi spune secretul lui Polichinelle: Cum a reușit să facă saltul să ajungă pe primul loc în întrecerea socialistă? Simplu. Prin muncă. Cu văicăreala nu se realizează nimic. În 1983 când a fost numit director, aveau un deficit de trei milioane. Anul următor aveau beneficii de peste cinci milioane. Omul mai fusese inginer șef la o întreprindere din apropiere, cea de Scule și Elemente Hidraulice. La fel și directorul comercial și alți câțiva boși mai mici. Au găsit niște coloranți mai vechi prin depozite, au reparat presele și acum fabrică o sută de „tipomodele.” După ce gazetara a închis caietul și a pus pixul în buzunar, directorul s-a relaxat și el și a început să-i spună sfătos că „trebuie să ne fie foarte clar (...) că orice noutate înseamnă o sarcină în plus. (...) Legile generoase ale țării noastre prevăd ca un om care muncește slab să nu fie înlăturat din colectiv, ci să fie adus la nivelul celorlalți. Asta facem și noi. Și suntem bucuroși că majoritatea oamenilor muncii de la noi au înțeles că dacă statul îți asigură un loc de muncă, tu trebuie să-l respecți muncid pur și simplu, dar muncind cu adevărat.” Că dacă nu muncești, nu exiști. Ce a uitat gazetara să ne spună e că Lucian Jan Dicuseară era din martie 1985 deputat în Marea Adunare Națională în circumscripția electorală nr.1 Focșani. Era, cumva, propriul său șef.

Muncă, muncă și iar muncă... Tinerii înregistrează din nou recorduri în timpul lor liber. Scânteia tineretului le consemnează, ca de obicei. Cincizeci de tineri de la Întreprinderea de Utilaj Petrolier Târgoviște „au elaborat o șarjă a tineretului din materiale recuperate”. În Harghita, la Întreprinderea de Tractoare din Miercurea Ciuc, „patru sute de uteciști au montat peste plan cinci tractoare pe șenile.” Iar la București, „Brigada tineretului de la IPROMET s-a angajat să execute o instalație de brichetare a minereului de crom cu granulație mică. Eficiența economică a acestei acțiuni: 500 de mii de lei.”

Urbanizarea satelor pune capăt migrării muncitorilor spre orașele mai mari

Douăzeci de localități au primit în acea primăvară, prin Decret prezidențial, statutul de orașe. Nu însemna neapărat o îmbunătățire a calității vieții, cum se știe, ci mai degrabă o nouă expropriere în folosul statului întrucât fostele comune tindeau să se concentreze urbanistic pe fosta vatră a satului unde se construiau blocuri și sediul administrației locale. Ce înseamnă din punctul de vedere al partidului, însă, calitatea de oraș și cum se ajunge la ea? Orașele se caracterizează, în primul rând, prin faptul că aici funcționează „unități productive de tip industrial viguroase și cu perspective de lărgire” după cum scrie Ion Pavelescu, în paginile României libere. În această categorie s-ar înscrie orașele miniere, de rafinori, ale constructorilor de mașini, ale muncitorilor din port, sau ale energeticienilor. Gazetarul remarcă faptul că noii orășeni nu au renunțat la ocupațiile țărănești existând „o preocupare constantă pentru mica industrie și pentru activitățile anexe din sfera cooperației.” În felul acesta se ajunge la „ocuparea cu maximă eficiență a întregii populații active.” Partidul spune că urbanizarea este legitimă fără doar și poate. Milioane de țărani locuiau în case proaste, „mica gospodărie nu le furniza nici produsele necesare unei subzistențe decente” iar satul tradiționale era o sursă de boală și sărăcie. Partidul a înțeles, a pus pe hârtie un plan pe care „l-a tradus în viață” după Congresul IX, 1968, „din inițiativa și cu contribuția determinante ale tovarășului Nicolae Ceaușescu” a cărui principiu de bază era „de apropiere a satului de oraș și de omogenizare a economico-socială, deci de egalizare a accesului la binefacerile culturii și civilizației pentru toți cetățenii țării.” Trebuie să ne consolăm, ne spune gazetarul, tendința universală este de urbanizare și în consecință satul trebuie să dispară, mai precis să se transforme. Tocmai de aceea programul de sistematizare are o încărcătură profund umanist-revoluționară și trebuie înțeles și însușit de toți „ca un document de o însemnătate vitală pentru prezentul și pentru viitorul României.” Iar dacă mai și crește capacitatea de producție locală, se va pune capăt „migrării în masă a forței de muncă spre centrele mai mari, evitându-se în acest fel supraaglomerarea lor.” Este așadar un moment astral pentru cele 28 de noi orașe pentru că pe „hrisovul care le atestă noul statut (...) sunt înscrise însemnele de aur ale Epocii Nicolae Ceaușescu. Ceea ce înseamnă că augurii le-au urat și societatea le asigură o dezvoltare viguroasă și demnă. Ca tot ce s-a înfăptuit și se înfăptuiește în acest anotimp solar al istoriei noastre naționale.”

Locatarii din blocurile aflate lângă Școala generală 10 din Iași sunt revoltați. Nu de azi, ci de multă vreme. Au făcut și reclamație la directorat pentru că de dimineață până seara îi deranja zarva făcută de copiii care jucau fotbal pe terenul școlii, „bat mingea în neștire” cum spun locatarii. Doar un trotuar de un metru lărgime desparte blocurile de curtea școlii. Li s-a spus că sunt copii care vin mai devreme la școală, adică de la șapte, ami sunt alții care pleacă mai târziu, întârzie la cursuri sau pur și simplu chiulesc. „Dar chiar și în timpul multor ore de sport, elevii se manifestă, cu urlete și țipete, ca și cum ar fi fără profesori.” Uneori mai vin în vizită pe teren, tinerii din cartier „certați cu normele de civilizație și bună cuviință, însoțiți adesea și de sticle cu alcool” comportându-se ca niște sălbatici. Iar duminicile sunt un coșmar pentru locuitorii din blocurile alăturate. Toată lumea dă vina pe cadrele didactice care nu ar stăpâni elevii ca să se poată statornici „ordinea și disciplina necesare unui prosec normal de educație și instrucție.”

Nicolae Ceaușescu a avut o vizită importantă, atât de importantă că e pomenită în capul primei pagini a ziarelor: l-a vizitat general-colonelul Ri Bong Won, locțiitor al șefului Direcției Generale Politice a Armatei Populare Coreene venit în vizită în România, în fruntea unei delegații de activiști de partid din armata coreeană. A fost ocazia cu care generalul i-a transmis cele bune din partea lui Kim Ir Sen, secretarul general al Partidului Muncii din Coreea și președinte al R.P.D. Coreene și a lui Kim Jong Il, secretar CC al PMC (și succesor, în 1994, al tatălui său, ca dictator absolut ale Coreei de Nord). Ceaușescu i-a întors „un salut călduros și cele mai bune urări de succes în construcția socialismului, în înfăptuirea aspirației supreme a poporului coreean privind reunificarea pașnică și independentă a patriei. Cei doi au discutat despre relațiile de prietenie între partide, țări și popoare dar și despre „legăturile prietenești existente între armatele țărilor noastre, care se înscriu în ansamblul bunelor raporturi româno-coreene”. S-a vorbit despre necesitatea extinderii acestor raporturi „în folosul ambelor țări și popoare, al cauzei general a socialismului și păcii.” S-a mai vorbit despre situația internațională, despre cursa înarmărilor și necesitatea opririi acesteia, despre soluționarea pe cale politică, prin tratative „a tuturor stărilor de încordare și conflict existente în diferite regiuni ale globului.” La primire a participat și general-locotenentul Ilie Ceaușescu, ministru adjunct al Apărării Naționale și secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei.

La ambasada Uniunii Sovietice se semnează în cartea de condoleanțe după accidentul care a avut loc în Celeabinsk-Ufa. Au semnat Gheorghe (Gogu) Rădulescu, membru al CPEx al CC al PCR, vicepreședinte al Consiliului de stat, Ion Stoian, secretar CC al PCR, Ion Radu, vice prim-ministru al guversului și mulți alții. Și la ambasada Iranului s-a deschis o carte de condoleanțe în legătură cu încetarea din viață a ayatollahului Ruhollah Khomeini. Au semnat Manea Mănescu, vicepreședinte al Consiliului de Stat și alte persoane oficiale.

La Moscova au fost reluat lucrările Congresului Deputaților Poporului al URSS cu dezbaterile pe marginea Raportului cu privire la direcțiile fundamentale ale politicii interne și externe a URSS prezentat de Mihail Gorbaciov, președintele Sovietului Suprem al URSS.

De vânzare: „Dormitor Elba, dormitor Perla, aragaz, covoare, șifonier, studio, birou, hol”; „Mobra cu piese de schimb, mobilă, perne, plante ornament, diverse obiecte”; „Magnetofon Uvertura, benzi AGFA, aparat mărit foto”; „Mobilă cameră tineret, dulap bucătărie, măsuță și fotolii hol), oglindă cristal ovală”

Se cumpără: „Calorifer electric nou. Vând vitrină deosebită, dulăpior florentin”; „Antenă Satelit, monitor color, Recorder model 1988, cu audio dubing, prefer marcă Hitachi sau Akay VS 22 convenabil. Aștept provincia”; „Violoncel, stofă frac negru. Vând pian Bechstein”

La televizor programul începe la ora 19.00 cu Telejurnalul. La 19.25, Tezele și orientările formulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu – program de muncă și acțiune revoluționară (color) Activitatea politico-ideologică și formarea multilaterală a personalității omului nou. La 19.50, Industria – programe prioritare. La 20.10 , Trăim decenii de împliniri mărețe. Emisiune literar-muzical-coregrafică (color). Apoi, la 20.40, Mândria de a fi cetățean al României socialiste (color), Inimi care bat în ritmul înnoirii. Urmează la 20.55, Din marea carte a patriei (color). Valea Doftanei. La 21.10, Înalta răspundere patriotică, revoluționară a tineretului pentru viitorul României (color). Competența profesională, responsabilitatea muncitorească – imperative majore ale noii calități a muncii și vieții tinerilor. La 21.30 Te cântăm, iubită țară! Muzică ușoară românească (color). La 21,50, Telejurnalul de noapte, iar zece minute mai târziu, programul se închide.

Facebook Forum

Multimedia

5 lucruri despre siguranța ta financiară
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:45 0:00
Mai mult
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:39:57 0:00
1989
Latest episode
19.12.89 - Actualitatea românească: Ediție specială (II)
1989
1989

Subscribe

Abonează-te
XS
SM
MD
LG