Fayez Nayef Abu Alardat avea doar 16 ani atunci când a venit în Bulgaria ca să studieze la școala militară din Veliko Tarnovo. Voia să devină ofițer. Părinții lui sunt palestinieni din Haifa, iar el a crescut ca refugiat în Siria, Iordania și Qatar.
Nimeni nu și-a imaginat atunci că tânărul va deveni într-o zi un factor în politica palestiniană. Dar mai multe despre asta, puțin mai târziu.
Deocamdată, să spunem doar atât: Abu Alardat a terminat școala în Bulgaria în 1989. A fost parte a ultimei promoții de ofițeri trimiși să studieze în Bulgaria de către Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP). Informația e publică pe site-ul Universității Militare Naționale Bulgare, așa cum se numește astăzi instituția din Veliko Târnovo.
În timpul regimului comunist, Bulgaria a ajutat OEP în multe feluri pentru a transforma unitățile paramilitare ale organizației în unități de luptă. Pe scurt:
- În total, 5.000 de palestinieni au absolvit studii superioare în Bulgaria, potrivit Ministerului bulgar de Externe. Există alte sute de ofițeri și soldați ai OEP care au făcut pregătire militară în Bulgaria.
- Donațiile către OEP, pentru armele și echipamentele sale militare, s-au ridicat la zeci de milioane de leva, arată documentele digitalizate din arhivele bulgare;
- OEP a cumpărat arme și echipamente de sute de milioane de dolari din Bulgaria;
- Bulgaria a transportat luptători palestinieni pe diferite fronturi și apoi a tratat răniți, a donat case prefabricate în valoare de milioane de dolari;
- Palestinienii au fost instruiți în Bulgaria și, în timpul studiilor, s-au alăturat unor organizații pe care SUA le definesc ca fiind teroriste;
- Republica Populară Bulgară a fost chiar pregătită să trimită soldați bulgari în regiune pentru o misiune „Căștile Albastre”, mandatată de ONU, în 1970 și 1973, scrie profesorul Yordan Baev în prefața colecției de documentare „Bulgaria și conflictul din Orientul Mijlociu în anii Războiului Rece”.
Trecutul, nu doar la arhivă
Viața lui Fayez Abu Alardat, student la Veliko Târnovo la sfârșitul Războiului Rece, se împletește cu istoria politică a Europei de Est din acei ani. Partidul Comunist Bulgar (PCB) conducea Bulgaria la acea vreme. Urma interesele Uniunii Sovietice (URSS) și sprijinea OEP, ca parte a acestei politici.
Țările din lagărul comunist aveau atunci propria alianță militară: Pactul de la Varșovia.
În ceea ce privește Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP), partea sa dominantă este partidul Fatah, care conduce astăzi Autoritatea Palestiniană din Cisiordania. Brigăzile paramilitare ale acesteia, Brigăzile Martirilor Al-Aqsa, luptă de partea Hamas, potrivit Institutului pentru Studiul Războiului.
Războiul actual dintre Israel și Hamas a început la 7 octombrie 2023 cu un atac al organizației islamiste asupra Israelului. Hamas a fost declarat grup terorist de către UE, SUA și alte țări.
În atac au fost uciși 1.200 de oameni și aproximativ 240 au fost luați ostatici de către Hamas. Israelul a răspuns cu o ofensivă majoră și o blocadă completă a Fâșiei Gaza - potrivit autorităților locale, controlate de Hamas. În jur de 18.000 de locuitori ai Fâșiei au fost uciși până acum.
Din 1946 până în 1990, Bulgaria s-a numit Republica Populară Bulgară (PRB) și a fost condusă de Partidul Comunist Bulgar (BCP). Organismul de conducere al acestui partid se numea Comitetul Central (CC).
Procesele-verbale desecretizate ale reuniunilor Comitetului Central al Partidului Comunist sunt publicate acum pe site-ul web al Agenției Arhivelor Statului. Acestea, împreună cu documente ale fostelor servicii secrete ale regimului comunist, Securitatea de Stat, arată cum s-a schimbat politica Bulgariei față de Israel, Palestina și Orientul Mijlociu în ansamblu. Această linie a urmat în întregime interesele URSS.
Primii ani de existență ai Israelului
În martie 1948, în urma unui raport al prim-ministrului și liderului Partidului Comunist, Georgi Dimitrov, Comitetul Central a susținut înființarea unui stat evreiesc în Palestina și cooperarea între sioniști și comuniști.
Doar două luni mai târziu, pe 14 mai, la Tel Aviv, în Palestina, a fost anunțată declarația de înființare a statului Israel. La miezul nopții, mandatul britanic din Palestina a expirat.
Începe apoi războiul arabo-israelian, care durează un an. Acesta fusese lansat pentru a împiedica crearea statului Israel, o misiune care a eșuat. Israelul câștigă războiul și devine membru al Organizației Națiunilor Unite. Evreii din întreaga lume se adună în noul stat, arabii palestinieni sunt nevoiți să-și părăsească casele și devin imigranți în țările arabe vecine, fedayeen palestinieni (militanți care comit atacuri sinucigașe) încep să atace Israelul.
Încetul cu încetul, după criza Suezului din 1956, URSS și țările Pactului de la Varșovia s-au implicat tot mai mult în acordarea de sprijin politic, material și militar regimurilor arabe naționaliste din Egipt, Siria și Irak.
SUA sprijină Israelul.
Sfârșitul anilor '60
Republica Populară Bulgaria a deschis relații oficiale cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) în februarie 1973, când liderul OEP, Yasser Arafat, a vizitat Bulgaria.
Dar acesta a fost doar elementul public oficial al unei cooperări pe care cele două țări o începuseră cu ani în urmă.
Sprijinul informal, dar activ, pentru cauza palestiniană, datează din 1967, în ajunul Războiului de Șase Zile dintre Israel și statele arabe.
La 10 iunie 1967, Bulgaria a rupt relațiile diplomatice cu Israelul.
În ceea ce privește semnificația cauzei palestiniene, aceasta este articulată în documentul de program al OEP din 1968, care prevede abolirea Israelului și a prezenței evreilor în Palestina și vede Palestina ca pe „o entitate regională indivizibilă în cadrul granițelor care existau în timpul mandatului britanic”.
La 4 noiembrie 1968, Comitetul Central al Partidului Comunist bulgar a luat în considerare cererile conducerii militare a OEP:
- arme;
- pregătire militară - cursuri de 6 luni;
- pregătirea completă a câtorva oameni într-o universitate militară;
- tratamentul luptătorilor palestinieni;
- burse de studii la universitățile bulgare.
În plus, se negociază vizita unei delegații conduse de liderul de atunci al OEP, Yahya Hamouda. Într-o notă, Konstantin Tellalov, șeful Departamentului de Politică Externă și Relații Internaționale al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a scris că „având în vedere pozițiile extremiste ale Organizației pentru Eliberarea Palestinei (...) departamentul consideră că nu este încă momentul potrivit pentru a schimba atitudinea actuală față de această organizație”.
Cu toate acestea, Comitetul Central al Partidului Comunist bulgar a decis ca firma de stat DTP Kintex să vândă arme către OEP prin intermediul armatei siriene, să accepte cinci luptători palestinieni pentru tratament și să acorde cinci burse de studiu.
În 1977, liderul OEP, Yasser Arafat, vizitează Bulgaria, unde îl întâlnește pe liderul bulgar Todor Jivkov. Comitetul Central al Partidului Comunist Bulgar decide să doneze OEP-ului tunuri și muniție în valoare de 155.200 de leva (aproximativ 650.000 dolari astăzi). Întâlnirea Arafat-Jivkov a fost atât diplomatică, cât și economică.
În 1980, Partidul Comunist Bulgar acceptă 95 de soldați ai OEP pentru instruire în Bulgaria. Zece dintre ei, pentru un curs complet la universitatea militară „Vasil Levski”. În 1981, Comitetul Central ia decizia de a oferi cursuri pentru 16 ofițeri și sergenți ai OEP.
Într-un raport din 1985 al Ministerului Afacerilor Externe se afirmă că, până în 1981 inclusiv, Republica Populară Bulgaria a acordat ajutor material OEP, inclusiv militar, în valoare de aproape 5,5 milioane de leva (în jur de 15 milioane de dolari astăzi -n.r.).
1982 și creșterea donațiilor
Anul 1982 a marcat o explozie a donațiilor către OEP din partea Bulgariei - 2.071.000 de leva (în jur de 5,2 milioane de dolari astăzi - n.r.). Acestea au fost determinate de războiul din Liban, pe care Israelul l-a purtat împotriva OEP. În deciziile digitalizate de pe site-ul Agenției Arhivelor Statului există trei documente din acest an - din ianuarie, iunie și septembrie.
În ianuarie 1982, Abu Jihad, la acea vreme vicepreședinte al forțelor armate ale OEP, a vizitat Bulgaria.
Abu Jihad a fost declarat terorist internațional de mai multe țări occidentale. El conducea aripa militară a OEP în Iordania, unde organizația se opunea regimului iordanian și a fost expulzată cu forța. Ulterior, a condus armata OEP în Liban, unde guvernul libanez a pierdut controlul formal asupra sudului țării. Acest lucru a dus la un război civil și la 120.000 de morți, iar forțele OEP participante au fost antrenate și înarmate cu ajutorul Bulgariei și al țărilor socialiste.
Ministrul adjunct al Apărării și șeful Statului Major General Bulgar, generalul-colonel Atanas Semerdjiev, a scris într-un raport din 1982 că, între 1975 și 1981, OEP a cumpărat arme și echipamente în valoare de 76 de milioane de dolari prin intermediul Kintex. Conform raportului, urma să cumpere și mai mult.
Pe 11 mai 1982, s-a decis ca 350 de studenți bulgari să fie transportați cu avioanele statului bulgar în Siria pentru a lua parte la operațiuni de luptă. Pe 12 septembrie același an, Bulgaria decide să primească 100 de palestinieni și libanezi răniți.
Pe 10 ianuarie 1983, Comitetul Central decide să trimită o donație de 200-250 de case prefabricate care să fie asamblate în Yemen sau Siria, unde Bulgaria avea organizații economice. Biroul OEP a cerut 500. Raportul estima că pentru 500 de case ar fi necesare aproximativ 7,5 milioane de leva (în jur de 20 de milioane de dolari astăzi), din care 3 milioane de leva în valută.
Bulgaria comunistă, bază pentru terorism?
Pe lângă legăturile sale strânse cu OEP, Bulgaria comunistă a fost vizitată de diverse delegații ale Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei și ale Frontului Democratic pentru Eliberarea Palestinei.
La mijlocul anilor 1980, o serie de lideri palestinieni proeminenți, declarați teroriști internaționali în Occident pentru organizarea a numeroase atentate sângeroase cu bombă, asasinate politice și deturnări de avioane și de ostatici, au stat la Sofia. Georges Habash, Nayef Howatmeh, Abu Ayad, Abu Daoud, Abu Jihad, Abu Abbas, Ahmed Jibril și mulți alții s-au întâlnit cu membri ai conducerii partidului.
Aceste vizite au provocat o reacție americană neoficială: pe 28 ianuarie 1987, ambasadorul american la Sofia de la acea vreme, Melvin Levitsky, a înmânat bulgarilor un „non-paper” (un document diplomatic informal).
Într-o declarație a șefului celui de-al șaselea Departament al Securității de Stat, Petar Stoyanov, din august 1985, se afirma că printre studenții din Palestina se aflau și adepți ai Fraților Musulmani și că unii dintre studenții din Bulgaria erau, de fapt, o structură pentru vizitarea și transferul de teroriști în Europa de Vest și în Orientul Mijlociu și pentru participarea directă la acțiuni teroriste.
Documentele pot fi citite în colecția „Terorismul internațional în dosarele Comitetului Securității Statului”.
Dar în acest context, ce se întâmplă cu Fayez Nayef Abu Alardat, studentul din Veliko Târnovo care a crescut prin Orientul Mijlociu ca refugiat din Haifa?
În 1989, a absolvit școala în Bulgaria și a plecat în Algeria, apoi a luptat în Libia. Abia în 1996 s-a întors în teritoriile palestiniene. Era perioada în care Yasser Arafat fusese deja ales președinte al Autorității Palestiniene, la Ramallah.
Acest lucru a fost posibil în urma acordului de la Oslo, considerat atunci ca fiind primul pas spre crearea unui stat palestinian independent. Cu toate acestea, acest obiectiv nu a fost realizat nici până în prezent.
În acest context, un alt grup câștigă putere - Hamas. Ideologia lui nu este doar crearea unui stat palestinian, ci și distrugerea Israelului. Din 2007, Hamas controlează Fâșia Gaza. Fatah, cea mai mare facțiune din cadrul OEP, deține puterea în Cisiordania.
La acest moment, Fayez Nayef Abu Alardat este general de brigadă și face parte din Autoritatea Palestiniană, care este controlată de Fatah.
Relația României cu Palestina
Și România a intrat în relații diplomatice cu Palestina, iar tinerii lor au venit la studii în România la fel ca alții din țările arabe. Neoficial, potrivit Digi24, ar fi vorba de aproape o jumătate de milion de studenți arabi în anii '80, mulți dintre ei pe burse de studiu acordate de țările lor de origine.
Unii dintre acești studenți au cauzat probleme regimului ceaușist, pentru că se împotriveau autorităților și făceau, ocazional, afaceri pe piața neagră.
Totul vine pe fondul relației statelor socialiste cu cele arabe. În anii '70, politica României comuniste față de conflictele din Orientul Mijlociu s-a schimbat față de perioada precedentă, ghidată de URSS. Relațiile, în special cele comerciale, cu diverse state arabe s-au intensificat, iar Ceaușescu s-a dorit mediator în problema israeliano-palestiniană.
În aprilie 1972 are loc prima întâlnire a lui Ceaușescu față în față cu Yasser Arafat, președintele OEP, la Cairo, unde Ceaușescu și-a afirmat susținerea pentru un stat independent palestinian.
România comunistă n-a ezitat să condamne incidentele armate inițiate de Israel.
Ca o consecință firească, în mai 1972, România a recunoscut oficial Organizația pentru Eliberarea Palestinei ca reprezentant unic și legitim al poporului palestinian, iar în martie 1974 a fost deschisă Reprezentanța Permanentă a OEP la București, practic un oficiu diplomatic.
„Recunoașterea statului palestinian de către statele est-europene s-a făcut in contextul unei proximități ideologice – statele arabe, sponsori ai mișcării de eliberare palestiniene, erau de factură neo-marxistă, deci statele comuniste sprijineau principalul adversar al Statelor Unite, Israelul fiind un aliat al SUA, pentru a avea o prezență în regiune”, spune pentru Europa Liberă analistul de politică externă Ștefan Popescu.
Acesta mai arată că sprijinul față de Palestina se făcea și în numele anti-colonialismului, iar URSS și statele satelite asimilau mișcarea de eliberare palestiniană cu mișcările anti-colonialiste din Africa si Asia.
„România nu a făcut excepție de la această regulă, recunoscând Statul Palestina pe 16 noiembrie 1988, dar, din motive ce țineau de strategia de politică externă de la acea vreme, căuta să mențină relații bune și cu Israelul”, explică Ștefan Popescu.
Oficial, în ianuarie 1989 reprezentanța a fost transformată în Ambasada Palestinei în România, după recunoașterea ca stat în 1988. România are un oficiu de reprezentare diplomatică la Ramallah.
În 2023, România este printre cele 96 de țări ONU care recunosc Palestina ca stat, însă printre puținele din Uniunea Europeană. Dintre statele UE o mai recunosc Polonia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Malta, Cipru și Suedia.
