Stăpânul său se bucură că echipa sa a câștigat puncte importante. Pentru că, din fericire, e vorba doar de un concurs. În viața reală, însă, lătratul ar fi însemnat că prietenul cel mai bun al omului a salvat o viață.
Craiova este pentru a 5-a oară gazda Campionatului Mondial al Câinilor de Salvare. Un fel de olimpiadă a patrupedelor care au depășit stadiul de animal de companie și sunt salvatori de vieți. Fie că sunt specializați în căutare urmei, a oamenilor dispăruți sau a victimelor aflate sub dărâmături, câinii de salavare sunt toți niște campioni.
În echipă perfectă cu stăpânul, citindu-i fiecare gest și cunoscând fiecare cuvânt, campionii sunt în stare să găsească oameni aflați în situații extreme. Iar competiția de la Craiova a fost doar despre palmares. Câștigători sunt toți cei 90 de căței, din cele 19 echipe care au concurat, sub 11 drapele.
Căutarea în dărâmături, cea mai periculoasă în situații reale
Când am ajuns la unul dintre spațiile amenajate pentru competiție, echipa Sloveniei își coordona animalele pentru a găsi, în cele 20 de minute cât durează proba, cele trei victime ascunse printre dărâmături. Zona de căutare e de aproape 5000 de mp.
Ca atmosfera să fie cât mai reală, și mai apropiată de modul în care se lucrează în teren, organizatorii au pregătit și zgomote puternice de fond.
Regulamentul concursului prevede ca în zona de căutare să intre trei câini coordonați de trei oameni plus un coordonator al echipei. În spatele fiecarui concurent om, stă un membru al juriului care urmărește exact ce se întâmplă pe parcursul probei.
Omul care a adus campionatul mondial la Craiova dar și cel care și-a dedicat viața educației canine, Liviu Ionescu, ne-a explicat cum trebuie să înțelegem ce se întâmpla în fața noastră.
“Fiecare încearcă să se orienteze, într-o poziție, astfel încât să aibă controlul câinelui. Fie că îl vede, fie că nu-l vede, încearcă să fie atent și, în momentul în care a găsit o persoană, o victimă, el semnalizează prin lătrat”.
Ce urmăresc jurații dincolo de găsirea efectivă a victimelor ceea ce înseamnă punctaje maxime? Modul de colaborare om animal, comunicarea, tactica, strategia abordată, cum interacționează câinii între ei.
Și, foarte important, siguranța animalelor. Spre deosebire de situațiile reale, când viața echipelor e pusă în pericol permanent, la concursuri, siguranța e pe primul loc.
„E foarte important să știm în fiecare secundă, unde se află fiecare membru în fiecare secundă, și când mă refere la membru mă refer și la om și la câine. Se lucrează la sincron, dar într-o siguranță maximă, și totul este contra cronometru. Fiecare arbitru se află în spatele unui concurent ca să aibă posibilitatea să vadă, să studieze cum caută, care este modul de comunicare între oameni și mai ales dacă exemplarele canine care intră în dărâmături sunt într-o anumită siguranță medicală”, ne explică Liviu Ionescu.
E un du-te vino permanent. Câinii intră și ies din dărâmături revenind la stăpânii lor. Pentru un necunoscător ar părea că se joacă. Specialiștii spun că acesta este modul de comunicare, în care primesc indicații.
„Sunt două tipuri de comunicări, cele prin sunet și cele prin semn.Ei trebuie să fie foarte atenți, mă refer aici la oameni, să studieze câinele, de exemplu cel din față acum așteaptă comanda stăpânului, fie că e vocală sau prin semn, direcția în care trebuie să intre sau care își dorește stăpânul să intre, și mai ales suprafața pe care trebuie să o acopere”, ne explică, în continuare, Liviu Ionescu.
Emoțiile concursului se transmit, prin oameni, câinilor. Comunicarea se frânge undeva în echipa Slovaciei și unul dintre patrupezi, un Border Collie, iese din dărâmături, se așează în fața stăpânei și îi caută ochii încercând parcă să înțeleagă ce se întâmplă. “Are stres, și se pare că stresul vine de la stăpân. Pentru că ei nu fac decât să caute dar în același timp sunt atenți și la stăpâni lor”, traduce gestul câinelui Liviu Ionescu.
Momentul trece și din dărîmături s-a auzit un lătrat. Neil, același Boder Collie de 8 ani și jumătate s-a întors victorios din dărâmături. A găsit prima victima. Dansează în jurul stăpânei bucuros. Nu știe că a fost doar un concurs. Crede că a salvat o viață. Și chiar a salvat una într-o situație reală.
„Am început antrenamentele cu el de când avea 4 luni. A fost într-o misiune de căutare a unei persoane care se pierduse în pădure și a găsit-o, în viață”, ne povestește omul lui Niel și colega sa de echipă.
Cele 20 de minute au trecut. Echipa Sloveniei a ieșit din dărâmături și primul lucru pe care oamenii îl fac e să le dea partenerilor apă. Și mângâieri. Și să verifice că nu s-au rănit.
Echipa României, rezultat de excepție la proba de căutare persoane dispărute
Cei trei câini de căutare din echipa României, împreună cu colegii lor oamenii erau deja în pădure când am ajuns la cel de-al doilea spațiu de concurs, tot la marginea orașului. Misiunea lor era să găsească trei victime ascunde adânc între copaci, în 20 de minute.
Au reușit să le găsească pe toate în 12 minute, un rezultat spectaculos. “Excelent”, a remarcat președintele juriului care i-a anunțat că au câștigat 256 de puncte din cele 260 posibile ale probei. Cel mai bun rezultat al unei echipe din concurs.
Bucuria a fost generală, oameni, animale.
Și la întoarcerea din misiunea din pădure, la fel ca la proba anterioară, câinii au primit apă și au fost verificați de oamenii lor să nu se fi rănit.
Oscar e un labrador superb de 9 ani. Ai zice că știe doar să se joace. Omul său, Carmen Popescu, ne spune că îl antrenează de la 2 luni. Indiferent cât de complicat ar fi programul său, zilnic rupe câteva ore pentru a-l antrena.
„Este o bucurie! Este o bucurie să lucrăm cu acești căței, și mai ales să putem ajuta oameni. Asta e principalul scop al antrenamentului, să putem ajuta oameni”, continuă Carmen Popescu.
Oscar a fost în Turcia. A fost o experiență dificilă pentru echipa om animal.
„Am găsit o victimă în viață, și două decedate. A fost o experiență nemaipomenită dar întradevăr, o situație reală este cu totul diferită față de antrenament”, povestește Carmen Popescu.
Și Kika, un ciobănesc german de 7 ani a fost în Turcia. Omul său, Mădălin Ion o antrenează la fel, zilnic, câteva ore. “Obediență și dexteritate, căutare propriu zisă, undeva la 3-4 ore pe zi”, ne explică acesta.
„Dacă îți place nu știu dacă e ceva greu, să-ți placă să faci ceva cu cățelu, în echipă. Nu sunt doar eu sau doar cățelul. Suntem o echipă care lucrăm împreună, ne antrenăm împreună, stăm împreună”.
Aron este al treilea cățel din echipa României, tot un ciobănesc german. Are 7 ani și vine cu omul lui, Mile Marinel, de la Timișoara. Nu a apucat să participe la misiuni în situații reale dar astăzi s-a descurcat foarte bine. A găsit o victimă în pădure în timp record. Pare cel mai serios dintre căței și stă permanent lipit de stăpânul său.
„Sunt la pensie și am avut timp să lucrez cu câinele. Mă bucur foarte mult că am reușit. Întotdeauna mi-am dorit în echipa României”, ne spune Mile Marinel, vizibil emoționat dar și obosit. O și spune. “Am obosit amândoi”.
Specialiștii spun că e nevoie de minim 600 de ore de antrenament pentru ca un câine să deprindă aptitudinile necesare pentru a face față unei misiuni de căutare salvare. Dar antrenamentele trebuie să continue zilnic.
Misiunea lui Kika, Oscar și Aron s-a terminat astăzi. A început joaca cu jucăriile lor favorite aduse în rucsac de stăpâni. Mâine vor avea, însă, de trecut o nouă probă.
Echipa României participă la cea mai dificilă specialitate a concursului, cea universală, ceea ce înseamnă că trebuie să parcurgă toate probele.
Câinii de salvare, misiuni pentru oameni
Pe 6 februarie 2023, un cutremur cu magnitudine de 7,8 grade Richter a lovit estul Turciei și Siria. Câteva ore mai târziu au urmat o replică aproape la fel de puternică. Miscările telurice au lăsat în urma lor mii de imobile prăbușite și zeci de mii de oameni prinși sub dărâmături.
Parte din cei salvați de sub tonele de beton și metal își datorează viața unor câini. Ca aceștia care se întrec într-un concurs astăzi pentru a fi pregătiți pentru ce e mai rău mâine.
La doar câteva ore după dezastru, primele echipe de câini de căutare și salvare au pornit spre Turcia. În fiecare zi, s-au alăturat eforturilor alți câini, alți oameni.
Liviu Ionescu a fost acolo. Cu o echipă pregătită de el, de salvatori din Craiova. A fost și în 1999, tot în Turcia, și tot după un cutremur și în multe alte locuri din lume unde a fost nevoie de ajutor. Dar experiența de anul acesta le-a întrecut pe toate.
„În 24 de ore am văzut tot ce am văzut într-o săptămână în prima ieșire în Turcia, și sunt momente în care le-aș repeta, sunt momente în care aș ști cum să schimb anumite mentalitate, atitudine și să determin mai multe persoane cu căței, să intervină alături de noi.”
Nu vrea să dea cifre. Ne spune doar că cei 6 câini plecați de la Craiova să ajute au găsit multe victime, și în viață, dar și decedate.
Și unul dintre membrii juriului de la concursul de la Craiova a fost în Turcia. Marco Bruchan este din Sloveni, și a ajuns în Turcia cu o echipă de căutători din Ungaria. “Am stat acolo 6 zile. Am găsit 17 oameni în viață”, ne povestește. Pe 5 dintre ei i-au scos chiar ei. De ceilalți nu mai știu nimic.
În Turcia au fost zeci de echipe de salvatori, din toată lumea. Cu sute de câini. Au fost expuși multor pericole, de la sticlă spartă la obiecte ascuțite, pereți prăbușiți până la replici puternice.
Cea mai impresionantă poveste este a lui Proteo, un ciobănesc germani, venit din Mexic să salveze oameni și care a murit de epuizare după ore în șit de căutări. Înainte de a muri, i-a semnalat stăpânului locul unde, sub dărâmături, erau o femeie și un bărbat. Proteo a fost înmormântat cu onoruri militare.
În semn de mulțumire, Turcia a trimis Mexicului un pui de ciobănesc german, care se va alătura echipei de câini de căutare. Numele său, Arkadas, înseamnă în turcă Prieten. Cel mai bun prieten al omului.
