La scurt timp după această descoperire, au avut loc o serie de incendii a unor biserici catolice din regiunea comunităților indigene din vestul Canadei. Două biserici au luat foc sâmbătă, iar alte două cu o săptămână înainte.
Bisericile Sfânta Ana și Chopaka din Columbia Britanică au fost complet distruse.
Forțele de ordine din Canada tratează incidentul drept „suspect” iar o anchetă este în desfășurare, deși nu există încă suspecți.
Reprezentatul unei organizații de oameni indigeni din Similkameenul de Jos, zona unde a avut loc incendiul, spune că biserica a fost o parte importantă a comunității indigene. El s-a arătat furios, declarând pentru CBC că nu vede nici un lucru bun ieșind din acest incident.
Cu o lună înainte de descoperirea osemintelor din regiunea Saskatchewan, alte 215 mormite au fost descoperite în apropierea uneia dintre cele mai mari școli pentru copii indigeni, lângă Kamloops, Columbia Britanică.
Decesele sunt asociate cu decizia Canadei din secolul al XIX-lea de a forța asimilarea copiilor indigeni prin introducerea obligativității participării la școli catolice, unde drepturile acestora erau încălcate, copiii fiind supuși la bătăi și abuzuri verbale din partea cadrelor didactice. 150.000 de copii au fost obligați să își părăsească familiile pentru a merge la aceste școli iar mulți dintre aceștia și-au pierdut viața ca urmare a bolilor, a neglijenței sau pentru că s-au sinucis.
Unitatea guvernamentală care administrează mai multe rezervații indigene, Cowessess First Nation, a declarat că numărul mormintelor de la școala Marieval este „cel mai semnificativ până în prezent în Canada”.
Cu o lună înainte de descoperirea osemintelor celor 751 de morminte din regiunea Saskatchewan, mormintele altor 215 copii au fost descoperite în apropierea uneia dintre cele mai mari școli pentru copii indigeni, lângă Kamloops, Columbia Britanică.
Numărul copiilor care au murit în aceste școli este estimat la peste 3.000 iar un raport al Comisiei pentru Adevăr și Reconciliere din Canada a concluzionat că sistemul școlar a comis genocid cultural împotriva comunităților indigene.
Guvernul Canadei și-a cerut oficial scuze pentru actele comise.
Pentru comunitățile indigene, descoperirea osemintelor nu vine deloc ca o surpriză. Aceștia erau conștienți de existența mormintelor, după spusele lui Romeo Saganash, al cărui frate fusese luat de lângă familie în 1954 pentru a fi înscris la o școală a guvernului. Jonnish, în vârstă de cinci ani, a murit la una dintre aceste școli după ce a făcut febră reumatică.
Rata mortalității pentru copiii indigeni din școlile catolice era undeva între de două sau de cinci ori mai crescută decât cea a elevilor neindigeni.
Aceste școli erau vulnerabile în special în fața epidemiilor cum au fost cele de gripă și pneumonie.
În timpul gripei din 1918, directorul unei școli din Alberta a scris într-o scrisoare către guvern: „Nu avem nicio secție de izolare și nici echipament de spital de niciun fel. Morții, muribunzii, bolnavii și convalescenții sunt toți împreună.” El a numit condițiile „criminale”.
Fenomenul școlarizării forțate nu a încetat până în 1996. Majoritatea școlilor se aflau sub supravegherea bisericii catolice sau a guvernului.
Papa Francisc, liderul Vaticanului și al bisericii catolice, s-a arătat întristat de veștile descoperirii osemintelor, dar nu a emis nici o scuză oficială din partea Bisericii. Alți episcopi din cadrul bisericii au făcut acest lucru, printre care cardinalul Thomas Collins de la arhiepiscopia din Toronto. Alte două biserici din Canada au depus, de asemenea, eforturi de reconciliere.
„Știm că mulți din biserica noastră încă nu vor înțelege de ce fiecare dintre noi trebuie să poarte... vina pentru această oribilă perioadă din istoria canadiană. Dar adevărul este că suntem purtătorii multor binecuvântări din partea strămoșilor noștri și, prin urmare, trebuie să purtăm și poverile lor”, a declarat Biserica Unită din Canada.
Institutul Yellowhead, un centru pentru cercetare condus de Primele Națiuni, cu sediul la Universitatea Ryerson din Toronto, a raportat că doar nouă din cele 94 de planuri de acțiune au fost adoptate pe deplin. Într-un raport de evaluare din 2020, Adunarea Primelor Națiuni a spus că s-au înregistrat doar „progrese moderate” în identificarea tuturor copiilor care au murit în aceste școli.
