„Aici, în carierele de lignit din Gorj, niciodată nu s-a pus accent pe oameni. Nu s-a pus accent pe trăiri, pe emoții, pe nimic, nici în vremea lui Nicolae Ceaușescu, nici acum în democrație. Omul nu a contat niciodată.”
Așa își începe povestea Mircea Gherendi, unul dintre minerii veterani de la cariera Roșia. Este un om în putere, are 47 de ani și cinci până la pensie.
E angajat la Complexul Energetic Oltenia, care asigură cărbunele folosit la Termocentrala Rovinari.
„Dacă ne uităm acum pe producția zilei, 16% din producția zilei este realizată la Rovinari. Asta înseamnă că 16% din economia țării folosește acum energie de aici.”
Simte că meseria lui nu mai contează pentru societatea de azi, o societate în care viitorul e energia verde. Este temător că, atunci când România va face tranziția totală la energia solară, eoliană, nucleară sau pe gaz, tinerii din regiune nu vor mai avea niciun viitor.
Mircea Gherendi observă îngrijorat că statul nu dă niciun semn că tranziția cerută de Uniunea Europeană e precedată de măsuri concrete pentru cei 12.000 de mineri care mai sunt în România.
Pentru el și alți ortaci, pensia va fi salvarea. Dar pentru cei care au acum 18, 20 de ani, care va fi soluția?
E conștient și resemnat că face parte din ultima generație de mineri ai României, însă nu musai nostalgia sau iubirea de meserie îl face să fie reticent la schimbare, ci viitorul incert. Iar Mircea pune întrebarea-cheie. După minerit, ce pune statul în loc?
România celor care nu știu altceva decât minerit și energie
Gorjul are aproape 350.000 de locuitori, dintre care doar 65.000 mai au loc de muncă, conform datelor Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Cam 20.000 dintre gorjeni încă lucrează în industria cărbunelui, în mine, cariere sau în termocentrale. O treime deci. Mult mai puțini oricum față de deceniile trecute.
Înainte de 1989, în Hunedoara, Gorj, Dolj, Olt și Teleorman, lucrau direct sau depindeau de extracția de cărbune aproape un milion de locuitori, estimează liderul de sindicat Manu Tomescu.
„Mare parte din acest milion de persoane a ieșit la pensie sau a plecat în străinătate sau în alte orașe cu mai multe locuri de muncă. Acum mai sunt foarte puțini mineri”, adaugă Tomescu.
Datele sunt confirmate de statistici. După 1990, au fost închise peste 556 de mine și cariere, potrivit datelor Guvernului României. Minerii care au mai rămas extrag lignit din cariere de suprafață. Toți lucrează la compania de stat Complexul Energetic Oltenia (CEO), din subordinea Ministerului Energiei.
CEO numără aproape 10.500 de muncitori, conform datelor societății raportate la Fisc, dintre care 79%, în jur de 8.200 de oameni, lucrează în cele șapte cariere din Gorj: Roșia, Jilț, Pinoasa, Tismana, Hușnicioara, Lupoaia și Peșteana.
Pentru cei care nu vor ieși la pensie între timp, 2030 înseamnă un moment de cumpănă.
Ultimul șut
„Iată că încet-încet se apropie sfârșitul!”.
Manu Tomescu, lider de sindicat la CEO, vorbește fără ocolișuri și cu mult pesimism în glas. Exact așa ne întâmpină. E prima lui replică. Mai sunt vreo 30 de minute înainte să intre în tură, când ne dă interviul.
Suntem în cartierul din Târgu-Jiu unde locuiește cu soția și unul dintre cei doi copii. Băiatul a plecat deja din oraș, iar fata îl va urma.
„Nu văd cum o pot reține aici. Desigur că mi-aș dori să rămână. Dar viitorul aici înseamnă un loc de muncă la stat. Alte oportunități nu ar avea”, spune el pe un ton resemnat.
Cei 8.200 de mineri din Gorj sunt singurii care mai lucrează în cariere de cărbuni. După 1990, au fost închise peste 556 de mine și cariere, potrivit datelor Guvernului României.
Nu doar cei 8,200 de mineri din Gorj vor rămâne fără slujbe după 2030. Aceeași soartă o vor avea și minerii de subteran. Mai sunt 3.800, conform datelor Complexului Energetic Hunedoara. Ei scot huilă din mine, dar activitatea lor este mai mult pentru întreținerea minelor, ca să nu se prăbușească și să producă dezastre de mediu în zonă.
„Eu știu ca și viața este una din ce în ce mai incertă, ca să nu spun grea. Din cauza acestui program de închidere, asumat prin lege de Guvernul României”, continuă Manu Tomescu.
Programele de închidere a minelor și carierelor de cărbune au început în 1997, în timpul premierului Victor Ciorbea, cel care și-a dat demisia după un protest violent al minerilor din Valea Jiului.
Teama guvernanților de puterea socială a minerilor, după cele două Mineriade, schemele de personal supraîncărcate și puterea calorică a cărbunelui din România, mai mică față de cel din Polonia sau Germania, au dus la programe publice agresive de reducerea a numărului minerilor.
Politica publică s-a oprit însă aici. Nu a mai apărut nimic în loc.
„Au fost făcute programe de concedieri de-a lungul timpului, disponibilizări de locuri de muncă, închideri de capacități. Iar cei tineri au căutat locuri de muncă în alte zone ale țării sau în alte țări din Europa”, se plânge Tomescu.
Așa se face că acum regiunea e depopulată, sărăcită și fără perspective.
Minerul care vede lumina prin norul de cărbune
Mircea Gherendi face parte dintre minerii de la CEO care cred că lignitul de Oltenia mai are un viitor. Mai ales în actualul context economic, când energia s-a scumpit după 2020, dar și în contextul războiului din Ucraina.
Gherendi ne spune franc că nu vrea să transforme toată povestea minerilor într-o telenovelă. Să se plângă că are o slujbă dificilă, că își întreține familia cu greu. El vrea să fie apreciat pentru rezultatul muncii sale. Că scoate lignitul din pământ cu un utilaj care pare imposibil de manevrat.
„Haideți să vă dau exemple concrete, ca să înțeleagă lumea despre ce vorbim. Utilajul pe care lucrez eu este un excavator de mare capacitate, SRS-2000, care are 147 de metri lungime, are 49 de metri înălțime. Are șase benzi, are două corpuri mari, RS și BRS, care au ca deplasare formă șenilată. Are 2.933 de tone și acest utilaj.”
Muncește în praf, în stres, în condițiile fizice extreme. La fel și colegii lui. După 20 de ani de minerit, mulți s-au îmbolnăvit.
În urmă cu doar o săptămână, un coleg a murit chiar în timp ce suda o roată a unui excavator asemănător. Un accident cumplit de muncă. Avea 42 de ani.
„Era un om de nota 10. Nu cred că îi putea reproșa cineva ceva. S-a dus. S-a dus pentru că nimeni nu are grijă de munca noastră. Nimeni nu ne respectă. Noi aducem lumină într-o casă din cinci din România. Și cu toate acestea, angajații din Gorj sunt bătaia de joc a tuturor.”
Principala problemă e tehnologia veche, din anii 70, niciodată reparată sau schimbată, acuză Gherendi. Și lipsa oamenilor. Înainte, utilajele mari erau manevrate de 30 de angajați, acum doar de șase.
Nemulțumiri și întrebări fără răspuns. Conducerea CEO ne-a evitat. Ministrul Energiei e optimist
Termocentrala Rovinari produce o cantitate semnificativă din energia electrică consumată zilnic în România: 16%, pe timp de vară, și 22%, pe timp de iarnă. Până în 2026, ar trebui să fie înlocuită de două centrale pe gaz și trei parcuri fotovoltaice.
Proiectele sunt realizate de Complexul Energetic Oltenia și trei companii energetice cu capital majoritar privat. Centralele electrice pe gaz vor fi făcute împreună cu OMV Petrom și Tinmar, iar parcurile fotovoltaice, împreună cu producătorul de aluminiu Alro Slatina.
Cu doi ani înainte de deadline, proiectele au întârzieri semnificative. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, se apără și spune că, deși proiectele sunt în întârziere, ele ar putea produce energie chiar din 2027.
„A fost o procedură de atribuire pe piața liberă. Normal că mai sunt întârzieri. Am făcut totul corect și transparent și mai apar contestații și întârzieri”, insistă ministrul și subliniază vestea bună.
„Am primit asigurări de la aceste companii, de la CEO, că se poate da drumul la instalații după 2027.”
Am insistat să obținem un interviu și de la conducerea CEO, de la directorul general Iulius Pavleti, dar acesta ne-a ocolit timp de o săptămână.
Mai întâi nu a avut timp să ne spună când ne poate primi, iar timp de două zile cât am fost în Târgu-Jiu, la sediul CEO, Iulius Pavleti a fost ocupat cu Corpul de Control al Ministerului Energiei.
Așa ne-a transmis acesta prin Biroul de Presă al companiei. Ministerul Energiei a negat că ar fi trimis Corpul de Control la directorul Iulius Pavleti în această perioadă.
Până la ora publicării acestui material, nimeni din conducerea CEO nu a dorit să răspundă la întrebările care îi preocupă pe mineri și pe angajații din energie.
Care vor fi noile meserii din Gorj?
Acum, în octombrie 2023, din cei aproape 65.000 de salariați din Gorj, aproape 20.000 sunt legați într-un fel sau altul de cărbune. Peste șapte ani, aproximativ 5000 vor fi ieșit la pensie. Pentru că munca este dificilă, se pot pensiona și după 52 de ani, cu 13 ani mai devreme față de vârsta minimă standard.
15.000, însă, vor merge spre alte orizonturi și alte meserii.
La Complexul Energetic Oltenia, în noile centrale pe gaz și în parcurile fotovoltaice, își vor găsi loc de muncă doar 500 dintre ei, conform planurilor CEO.
„Desigur, în aceste centrale pe bază de gaz și pe energie eoliană nu vor muncii miile de angajați de acum de CEO. Vorbim de câteva sute care vor lucra acum. Pentru restul, este un program la Ministerul Investițiilor și Programelor Europene, prin care IMM-urile vor fi sprijinite să absoarbă diferența de locuri de muncă”, răspunde Sebastian Burduja la întrebarea care îi frământă pe toți.
Județul Gorj a primit de la Comisia Europeană 456 de milioane de euro prin programul european Tranziție Justă. Guvernul trebuie să adauge 100 de milioane de euro, pentru recalificarea și angajarea șomerilor din minerit.
Jumătatea de miliard de euro trebuie investită în peste 400 de microintrepinderi care să angajeze minimum 1-2 oameni. Deci se vor mai crea 800 de posturi. Insuficient pentru cei ce vor rămâne pe drumuri.
Nici aceste job-uri nu sunt certe însă. Programul european are întârzieri majore. Firmele private nu pot să aplice pentru finanțări, pentru că Ministerul Proiectelor și Investițiilor Europene nu a făcut corect ghidurile.
Alina Costachescu, secretar de stat MIPE, a declarat, joi seara, la un eveniment al organizației Bankwatch, că ghidurile de finanțare vor fi realizate până la sfârșitul anului.
„Vrem să facem ca toate aceste programe să fie utile”, a justificat Costachescu întârzierea.
Niciun euro din fondurile puse la dispoziție de UE nu a fost cheltuit încă. Până acum, s-au ținut doar cursuri de recalificare.
„Dar și aceste cursuri. Nu faci întâi cursul și apoi vii cu meseria. Pentru că aceste cursuri, cheltuindu-se banii pe aceste cursuri, copiem modelul din Valea Jiului, care nu mai este Valea Jiului, este Valea Plângerii”, atrage atenția Mircea Gherendi.
Se referă la minele din subteran închise acum un deceniu. În locul lor nu au apărut alte locuri de muncă în Valea Jiului. Iar acum minerii din Gorj se tem că situația se va repeta.
Robert Filip, primarul din orașul Rovinari, acolo unde ajunge cărbunele extras din cariere, spune că zona nu este tocmai pregătită pentru afaceri.
„Noi nu avem nici măcar un drum express, nu mai vorbesc de autostradă. Sunt multe lucruri de făcut, dacă se vrea ca oamenii să aibă locuri de muncă în continuare. Dacă se vrea asta. Oportunități sunt, Gorjul are multe resurse. Acum, infrastructura județului nu este pregătită de alte afaceri. Județul este unul monoindustrial. Și specializarea la universitatea din Târgu Jiu era pentru ingineri petrochimiști. Meserie care nu mai este acum la mare căutare”, spune Robert Filip.
Primarul crede că, dacă Gorjul ar avea drumuri bune, altfel s-ar pune problema.
„Se pot dezvolta afaceri în domeniul auto, al serviciilor, sere agricole.”
Muncă grea, cu oameni puțini, utilaje nereparate de zeci de ani și accidente de muncă
Până la închiderea mineritului, oamenii se plâng că își pun viața în pericol în fiecare zi.
„Pentru că noi facem minerit cu tehnologie din anii '70, iar factorii de risc nu pot să fie eliminați”, explică Manu Tomescu. Mircea Gherendi îl completează. Un excavator vechi, care în perioada comunistă era manevrat de 30 de oameni, acum este condus de doar 6 persoane. Unele nu au mai fost reparate de 16 ani.
„Responsabilitatea este mai mare pentru oameni. În plus, pentru că minele se închid, nimeni nu mai este interesat de service, de reparații. Excavatorul pe care îl conduc trebuie oprit și schimbate piesele din cinci în cinci ani, conform manualului de utilizare. Nu a mai fost în revizie totală din 2007”, spune minerul.
„Gândiți-vă că avem undeva între 45 și 50 de morți în fiecare an, din diferite cauze, nu accidente de muncă. Avem și accidente de muncă mortale. Numai anul acesta avem patru morți în două accidente de muncă”, spune și liderul sindical Manu Tomescu
„Sunt riscuri, sunt riscuri, să știți, dar oamenii aceștia nu se plâng. Oameni care au plecat de la serviciu, s-au dus acasă și nu s-au mai trezit, au făcut infarct în somn, AVC-uri”, continuă el.
La mijlocul lunii ianuarie, un camion vechi DAC, folosit în perioada comunistă pentru transportul de marfă, s-a răsturnat în timp ce transporta 16 muncitori, la cariera Jilț. Trei oameni au murit. Pe 20 octombrie, la careira Roșia, un alt angajat al CEO a decedat în timp ce repara un excavator care a pornit brusc. Omul a fost tăiat în două. Conduceera CEO nu a găsit nicio explicație până acum.
Acolo unde lipsește perspectiva, Rusia și extremismul pândesc la colț
Fără perspective sigure pentru un loc de muncă, cu viața pusă în pericol zi de zi, minerii din Gorj găsesc un refugiu în partidele populiste, extremiste, care de multe ori preiau discursul Moscovei. În Gorj, filialele formațiunilor politice Alianța pentru Unirea Românilor și SOS România au o popularitate record în rândul electoratului, așa cum reiese dintr-un sondaj făcut de filiala PNL Gorj și obținut, pe surse, de Europa Liberă.
AUR este condus de George Simion și Claudiu Târziu, doi lideri care au deseori discursuri populiste sau anti-europene. De partea cealaltă, SOS este condus de senatoarea Diana Șoșoacă. Aceasta a făcut parte din echipa lui Simion până în 2021 și este singurul politician declarat prorus. S-a întâlnit deseori și cu ambasadorul Rusiei la București, Valeri Kuzmin.
SOS, partidul senatoarei Diana Șoșoacă, ar obține 10% în Gorj, conform ultimului sondaj realizat de PNL Gorj. În partid au intrat inclusiv lideri de sindicat din minerit, precum Constantin Crețan, Nicu Bunoaică și Lulu Păuna.
La nivel național, formațiunea Dianei Șoșoacă are 5%, conform unui studiu realizat de Avangarde. Ar trece pragul electoral, dar scorul e totuși la jumătate față de Gorj.
„Aici câștigă foarte mult aceste partide care au platforme populiste, ca să spun așa, sau care se bazează foarte mult pe a critica, într-un mod, eu știu, justificat, puterea politică actuală, care conduce țara. Deci, oamenii se îndreaptă spre aceste partide”, explică Manu Tomescu scorul foarte mare al SOS în Gorj.
Diana Șoșoacă nu a răspuns la apelurile și la mesajele trimise pe WhatsApp în legătură cu influența pe care o câștigă partidul său în Gorj.
AUR, partid cu numeroase mesaje de extremă dreapta, are aproape 20% din opțiunile electorale ale gorjenilor, conform aceluiași sondaj realizat de PNL Gorj.
George Simion a răspuns într-un mesaj că refuză să dialogheze cu reporterul Europa Liberă, fiind nemulțumit de modul cum a relatat publicația activitatea sa.
A confirmat doar că filiala din Gorj stă bine în sondaje. „Așa este”, a răspuns el sec.
Partidele populiste, precum AUR și SOS, au crescut în sondaje în regiunea din sud-vestul țării și pentru că au dat vina pe Uniunea Europeană pentru închiderea minelor. Însă nu toți minerii iau în serios retorica acestor partide.
Reporter: Credeți că șefii din CEO sau politicienii dau vina prea mult pe Uniunea Europeană, în loc să-și asume niște decizii?
Manu Tomescu: În primul rând, tot ce înseamnă clasă politică dă vina pe Uniunea Europeană. Dar eu pun cea mai simplă întrebare, normală și de bun simț. De ce noi toți românii plecăm în Uniunea Europeană și nimeni nu vine în România la muncă?
