Președinta Societății Române Alzheimer, profesoara universitară Cătălina Tudose, șefa disciplinei de psihiatrie de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, vorbește într-un interviu pentru Europa Liberă despre boala Alzheimer, „boala fără leac în secolul XXI”, pe care o dezvoltă în special persoanele de peste 60-65 de ani, dar poate fi și precoce, la persoanele de 40-45 de ani. Uitarea este unul din simptomele cele mai întâlnire ale bolii.
„În cazurile tipice, apar tulburări ale memoriei recente, deci uiți lucruri care s-au întâmplat sau care ți-au fost aduse la cunoștință în urmă cu ore, zile. Și asta afectează memoria de lucru, în sensul că încep să apară dificultăți, uiți întâlniri pe care le-ai avut”, spune medicul Cătălina Tudose în interviul pentru Europa Liberă.
De la primele semne ale bolii până la instalarea clinică a bolii, când pacientul este diagnosticat cu Alzheimer, pot trece 10,15, 20 de ani. Boala propriu-zisă este un proces de neurodegenerare, adică acumularea proteinelor patologice Amiloid și degenerarea proteinei Tau, care nu sunt însoțite de vreun semn clinic.
Medicul Cătălina Tudose spune că ponderea pentru boala Alzheimer este de cam 5% din populația de 60-65 de ani, ceea ce în România ar însemna 400.000 de oameni. Cu toate astea, nu există vreo strategie pentru cei bolnavi de Alzheimer.
„Ar fi esențial. Societatea Națională de Alzheimer s-a preocupat de mult de aspectul acesta. Un proiect de strategie a fost lansat în 2017, iar în 2020-2022 am avut un proiect care a durat doi ani și care s-a finalizat cu o strategie, cu un plan de acțiuni pus la punct, depus la Ministerul Sănătății. Dar nu s-a întâmplat nimic, de un an de zile nu avem niciun fel de semnal privind evaluări ale acestei strategii”, spune Cătălina Tudose în interviul pentru Europa Liberă.
1.Europa Liberă: Când debutează boala Alzheimer și care e cauza?
Cătălina Tudose: În general, în majoritatea țărilor, și ne referim la țările europene cărora aparținem noi, boala debutează după 60-65 de ani, așa se consideră în studiile epidemiologice, care evidențiază o frecvență cam de 2,5% din persoanele care ating această vârstă.
Frecvența se dublează din cinci în cinci ani, deci asta înseamnă la 70 de ani, 5% ș.a.m.d., până la 90-95 de ani, când aproximativ 45-50% dintre persoanele care ating această vârstă vor suferi de demență de tip Alzheimer.
Acum, asta s-a întâmplat de când e lumea. Chiar dacă nu se știa că este demența din boala Alzheimer, se spunea că e demența senilă sau scleroză sau ateroscleroză.
Cercetările au demonstrat începând de prin anii '30-'40 că, de fapt, proteinele patologice pe care le-a descris Alzheimer la un caz de demență precoce se întâlnesc și la demențele așa-zise senile.
Deci există o boală Alzheimer cu debut precoce și o boală Alzheimer majoritară, cu debut la peste 60-65 de ani.
2. Europa Liberă: De la ce vârstă vorbim de boală Alzheimer cu debut precoce?
Cătălina Tudose: Acestea sunt cazuri foarte rare, reprezintă cam 1-2% din totalul cazurilor de demență, un determinism genetic foarte clar cu transmitere directă. Vorbim în general de debut în general în jurul vârstei de 40 de ani, dar sunt cazuri când debutul poate fi și mai devreme.
În spitalul nostru(n.r. Spitalul Obregia din Capitală) am avut un caz în care debutul a fost la 27-28 de ani, dar era o familie în care mama a avut demență Alzheimer, copiii au avut demență Alzheimer. Deci a fost o modificare genetică foarte evidentă.
3. Europa Liberă: În ce măsură intervine activarea genelor în boala Alzheimer cu debut la peste 60-65 de ani?
Cătălina Tudose: În cazuri sporadice și acolo sunt niște modificări genetice. Transmiterea nu este genetică, dar mecanismul este genetic, în sensul că gene patologice se activează la vârstele înaintate și modifică metabolismul unor proteine astfel încât creierul este invadat, ca să spun așa, de niște proteine patologice care vor distruge sinapsele și masa neuronală.
Deci până la urmă, în alt ritm, lucrurile se produc la fel. În continuare se fac foarte multe studii legate de identificarea modificărilor genetice care apar și în forma sporadică și ce le determină. Aici este problema: sub influența căror factori se activează niște gene patologice?
4. Europa Liberă: Care sunt primele semne ale Alzheimer pe care am putea să le vedem noi, ca pacienți?
Cătălina Tudose: În cazurile tipice, apar tulburări ale memoriei recente, deci uiți lucruri care s-au întâmplat sau care ți-au fost aduse la cunoștință în urmă cu ore, zile. Și asta afectează memoria de lucru, în sensul că încep să apară dificultăți, uiți întâlniri pe care le-ai avut.
Sunt semne discrete și sunt semne mai evidente. Noi vorbim acum de semne minore și de deficitul cognitiv minor, în care semnele sunt foarte discrete. În sensul că de exemplu, obișnuit să faci multe lucruri deodată, ceea ce facem noi în viața cotidiană, nu mai poți să le faci, deci începi să încurci lucrurile. Trebuie să le faci pe rând. Sau oarecare dificultăți în orientare, în limbaj. Semnele pot fi foarte discrete inițial.
De la primele semne pot trece luni sau uneori chiar un an sau doi până la apariția unor semne mai importante, adică dificultăți sesizabile și de către persoana în cauză și de către cei din jur.
De exemplu, dificultăți de orientare, dificultăți de limbaj. În cazul limbajului, apare așa-zisa afazie nominală, cum spunem noi, deci uiți denumirile cuvintelor comune.
Însă, ritmul deteriorării este diferit de la om la om, sunt persoane cu o rezervă cognitivă mare sau cu un coeficient de inteligență care vor compensa foarte mult timp.
5. Europa Liberă: Sunt studii care arată că de la primul semn până la instalarea propriu-zisă a bolii trec zece ani. Cât durează de fapt până îți dai seama că ai Alzheimer?
Cătălina Tudose: Problema diagnosticului în demența din boala Alzheimer sau, dacă vreți, elementul esențial este progresia. Deci atunci când se instalează un deficit cognitiv pe care să zicem că îl sesizăm oricare dintre noi, el poate fi determinat de cauze identificabile. Întotdeauna se face un diagnostic diferențial foarte atent. Poate fi oboseală, poate fi anemie, pot fi tulburări hormonale, pot fi alte tipuri de boli.
Dar problema este că boala propriu-zisă, deci procesul de neurodegenerare, acumularea acestor proteine patologice Amiloid și degenerare a proteinei Tau, acestea apar foarte precoce.
Ele nu sunt însoțite însă de absolut niciun semn clinic. Este faza preclinică a bolii Alzheimer. În momentul acesta, în centre de cercetare se stabilește riscul pentru demență, și nu numai pentru demența de tip Alzheimer, vorbim de neuro-imagistică funcțională, nu de investigațiile acestea obișnuite.
Toți acumulăm proteinele astea, care sunt nespecifice, adică reprezintă o reacție a creierului la agresiuni obișnuite, inflamație, vascular, traumatic, dacă se întâmplă. Dar acumularea lor progresivă apare numai în demența Alzheimer și pot trece 10,15, 20 de ani până la apariția primelor semne clinice.
6. Europa Liberă: În afară de factorii genetici, care sunt factorii de risc pe care i-am putea evita?
Cătălina Tudose: În principal, factorii de risc pentru boala Alzheimer sunt bolile metabolice și bolile cardiovasculare.
Deci ceea ce trebuie să facem de tineri este să controlăm bolile cerebrovasculare, hipertensiune, dislipidemii, diabet, obezitate - toate aceste lucruri contează foarte mult la declanșarea peste 65 de ani a demenței.
7. Care sunt trei sfaturi pe care le-ați da unui om de 40-50 de ani, astfel încât să evite pe cât posibil o degradare cognivită care să ducă la Alzheimer?
Cătălina Tudose: Știu că sună banal, dar trebuie să trăiască sănătos. Deci să facă exerciții fizice, să se hrănească sănătos, să-și facă niște evaluări de sănătate anual, pentru că sunt câteva valori biologice pe care trebuie să le ții în control, cum este glicemia, cum sunt lipidele.
Aceste valori să le monitorizezi de la vârste tinere. Ele apar mai ales dacă ai niște factori de risc. De exemplu, sunt oameni tineri care funcționează perfect și totuși analizele lor arată că, de la 20-30 de ani, au colesterol foarte mare, trigliceride mari. Ele vor avea răsunet în timp, deci ei trebuie să facă ceva mult mai devreme, să ia o medicație care să controleze, chiar dacă nu simt nimic exagerat.
8.În ce măsură faptul că suntem tot timpul conectați la telefon pe diverse aplicații, la calculator, la televizor poate contribui la progresia Alzheimer?
Cătălina Tudose: Să știți că încă nu pot să vă spun cu precizie asta, pentru că generațiile care au acum 80 de ani, 70 de ani nu au fost așa de confruntate cu această problemă, deci vor urma. Până la tulburări de tip neuro-degenerativ sunt foarte multe tulburări emoționale, anxioase, depresii.
Deocamdată, cel puțin pe populația românească, nu putem să spunem asta, și nici internațional.
Pe de altă parte, datele de prevalență se dublează, se triplează, dar prin îmbătrânirea populației în special. Deci prin faptul că durata de viață este mai prelungită.
Încă e prematur, dar influența folosirii acestei tehnici care ne-a invadat viața este în principal pe alte coordonate de sănătate. Vom vedea ce răsunet va avea asupra funcționării cerebrale.
9. Europa Liberă: Statisticile arată că sunt 300.000 de români care trăiesc cu un diagnostic de Alzheimer. Dar medicii spun că e de fapt o subraportare și că 80% dintre pacienți rămân nediagnosticați. Care e motivul pentru care aparținătorii ajung atât de târziu să meargă cu rudele lor la medic?
Cătălina Tudose: Aceste statistici erau valabile pentru anii din urmă. Probabil acum, în ponderea populației românești, pentru cei care reprezintă peste 65 de ani, care sunt mai mulți, procentul este mult mai mare. 5% din tot acest număr înseamnă vreo 400.000 acum, deci credem că este mult mai ridicat.
Pe de altă parte, diagnosticul se pune mai frecvent acum, dar depinde de zonă. În centrele universitare unde sunt mulți medici psihiatri, geriatri, neurologi și unde populația are acces mai mult, diagnosticele se pun mai repede. Dar în imensa majoritate a țării, sunt județe cu populație foarte îmbătrânită, populația nu are acces la medic și nici la informare.
Alte cauze pentru un diagnostic târziu țin de lipsa de informare a familiei, de stigmă, de dificultatea accesului la specialiști. Primul diagnostic ar trebui să fie pus în niște centre specializate cum este „Memoria”, de la Obregia, în care să existe o echipă specializată de medici. Trebuie să există și un interes pentru bătrâni, dar atitudinea față de bătrâni este pestriță.
10. Europa Liberă: România nu are o strategie sau un plan național pentru tratamentul demenței, Cum explicați lipsa de interes a statului pentru o astfel de strategie în condițiile în care populația este din ce în ce mai îmbătrânită?
Cătălina Tudose: Ar fi esențial. Societatea Națională de Alzheimer de mult s-a preocupat de aspectul acesta. Un proiect de strategie a fost lansat în 2017, iar în 2020-2022 am avut un proiect care a durat doi ani și care s-a finalizat cu o strategie, cu un plan de acțiuni pus la punct, depus la Ministerul Sănătății. Dar nu s-a întâmplat nimic, de un an de zile nu avem niciun fel de semnal privind evaluări ale acestei strategii.
Problematica aceasta legată de Alzheimer se încadrează într-o strategie mai largă de sănătate mintală, care nu există. Nici pentru persoane tinere care se droghează, nici pentru adulții cu depresii.
