Ce a rămas după 6 luni cu România în fruntea Consiliului UE: „Nu am distrus nimic. E bine”

Președinția românească a Consiliului UE se încheie la finalul lunii iunie, după 6 luni în care nu poți pune degetul pe vreo realizare politică europeană memorabilă. Tehnic, birocrații români de la ministere și de la Bruxelles și-au făcut treaba. Politic, nimeni nu a știut să meargă mai departe. „Bilanțul ceaușist” care spune că România a închis cele mai multe dosare din istoria recentă, nici măcar nu e real.

România a predat deja, simbolic, președinția Consiliului Uniunii Europene către Finlanda, după ce a avut 6 luni la dispoziție să joace rolul de mediator și negociator între Parlamentul European și Consiliul UE, pentru a închide diverse dosare politice și tehnice privind politicile europene. Ce rămâne în urmă? Primul reflex al autorităților române a fost să se laude cu o cifră bombastică: 90 de dosare rezolvate sub oblăduirea președinției românești, care ar fi, în opinia ministrului delegat pentru Afaceri Europene George Ciamba, un număr record, neatins de nicio președinție din ultimii ani. În realitate, Austria, care a deținut președinția Consiliului înaintea României, a închis 128 de dosare, atât legislative (în Parlamentul European), cât și cele negociate în Consiliul UE.

„Doar doamna Dăncilă este capabilă de laudă. E un bilanț ceaușist, cantitativ. Singurul merit al președinției este că nu a distrus nimic în jur. Nu am distrus nimic. E bine. Dar am distrus în Europa, încrederea pe care o au cetățenii români în Uniune, pentru că felul în care au vorbit guvernanții despre Europa, în plin proces de președinție, e mai degrabă critic și pe lângă subiect, decât consistent și util pentru înțelegerea politicii europene. Nu a fost explicat publicului din România care sunt mizele negocierilor din Consiliu și ce anume s-a rezolvat în calitatea respectivă. Toți au vorbit doar despre cifre, că au rezolvat atâtea dosare”, explică pentru Europa Liberă politologul Cristian Preda, al cărui mandat de europarlamentar tocmai s-a încheiat.

Îți mai recomandăm

Iohannis: Preşedinţia română a Consiliului UE a fost surprinzătoare, pentru că a avut rezultate mult mai bune decât se aşteptau toţi

În mod neașteptat pentru cei mai mulți analiști și privitori de pe margine, mandatul României s-a desfășurat foarte bine pe partea tehnică, birocratică. Oamenii din ministere și de la reprezentanța României la Bruxelles și-au făcut treaba, spun specialiștii consultați de Europa Liberă. Efortul lor nu s-a tradus însă și în eșalonul politic, care ar fi avut rolul să împingă pe agendă temele de negociat.

„Partea tehnică este foarte bine, dar politicienii nu au înțeles mecanismele europene, s-au ținut departe de ele, să nu-și prindă urechile și i-au lăsat pe tehnocrați în pace. Să ai pe de o parte o birocrație foarte eficientă, care a închis dosare pe bandă rulantă, dar care practic nu are conexiune cu restul statului român, cu partea politică, care a dus o politică anti-europeană, eu așa ceva nu am mai văzut. Politicienii de la București aveau o imagine atât de proastă la Bruxelles, cu declarațiile suveraniste ale primului-ministru, atacurile asupra justiției ale lui Dragnea. Este o falie, parcă nici nu ar fi vorba de același stat”, explică analistul de politică externă Armand Goșu, pentru Europa Liberă.

„La nivel tehnic, lucrurile erau pregătite de foarte mult timp, de cei care fuseseră înainte – Austria, Bulgaria, Estonia. Oamenii erau pregătiți, știau ce au de făcut. Ideea este că politic, ce am obținut, mai de anvergură? S-a făcut o muncă de rutină. Ne-am achitat fără să existe mari scandaluri, dar în același timp poate se putea mai mult. La Estonia țin minte că a fost Estonia digitală, am reținut ceva. La Bulgaria, țin minte că a fost despre Balcanii de Vest. La România, țin minte că?...”, spune pentru Europa Liberă o sursă politică din domeniul afacerilor europene.

Ce a făcut și ce nu a făcut România în fruntea Consiliului UE

România a plecat la drum, la începutul anului 2019, cu câteva „grele moșteniri” care apăsau pe umerii săi la Consiliul UE – Brexitul, Cadrul Financiar Multianual, dar fără să aibă vreo temă de politică europeană pe care să și-o asume explicit. A reușit chiar performanța de a-și sabota, la nivel guvernamental, candidatul pentru funcția de procuror-șef al Parchetului European (EPPO), opunându-se candidaturii Laurei Codruța Kovesi, astfel că o decizie așteptată privind șefia EPPO în timpul mandatului românesc la Consiliu nu a fost posibilă.

E drept, România a plecat la drum cu un handicap care în același timp a fost și un atu, explică pentru Europa Liberă Gabriela Drăgan, directoarea Institutului European din România: „Activitatea legislativă desfășurată de Președinția română a Consiliului UE în semestrul I 2019 a fost una extrem de intensă, acoperind, în fapt, perioada ianuarie - jumătatea lunii aprilie (pe 18 aprilie a luat sfârșit a opta legislatură a Parlamentului European). Rezultatele foarte bune obținute au fost facilitate și de deschiderea manifestată de Comisie și Parlament, ambele aflate la final de mandat, de a închide cât mai multe din dosarele aflate deja pe circuitul legislativ, meritul președinției române fiind însă acela de a fi acționat eficient în direcția atingerii consensului”.

Lista de „realizări” ale României, prezentată la jumătatea mandatului, cuprinde deja cele 90 de dosare cu care ministrul Ciamba se lăuda și la final în iunie. Fără a spune exact ce înseamnă ele pentru cetățeanul de rând, căci majoritatea sunt chestiuni pur tehnice, dosarele rezolvate de România privesc Cadrul Financiar Multianual al UE (care nu a fost rezolvat), uniunea bancară, supervizarea fondurilor de investiții și a băncilor, condițiile de muncă în UE, emisiile de CO2 la camioane, directiva „copyright-ului”, piața europeană a gazului, frontierele externe ale UE, protecția datelor personale sau bursele ERASMUS, printre altele.

Cel mai „trâmbițat” în public succes al președinției românești a fost modificarea „directivei gazului”, prin care Franța a impus un amendament referitor la extinderea condițiilor UE asupra conductelor de gaz care provin din țări non-UE. Negocierea, care de fapt s-a purtat între Franța și Germania, viza proiectul Nord Stream 2 – conducta de gaz pe care Germania o dezvoltă împreună cu Rusia și care a fost astfel amânat, fiind supus unor condiționalități mai dure.

„Directiva gazelor naturale (2019/692) din 17 aprilie 2019 este rezultatul unui îndelung proces de negociere început în noiembrie 2017 (când CE a făcut propunerea de directivă). A urmat punctul de vedere exprimat de Parlamentul European în aprilie 2018, poziția Consiliului în februarie 2019 si acordul final în aprilie 2019. Directiva a trezit multe controverse, pentru că impune ca regulile UE să se aplice tuturor conductelor care vin sau merg către terțe țări, având direct impact asupra gazoductului Nord Stream 2, respectiv a relațiilor dintre UE-Rusia”, explică Gabriela Drăgan, directoarea Institutului European din România, istoricul întortocheat al acestei directive.

„Franța a fost cea care a introdus un amendament la dosar, care a dus la rezultatul final și care a fost acceptat de Germania. Ce amendament a adus România? România nu a avut un rol în a ajunge la situația de compromis, s-a jucat peste capul nostru”, consideră însă sursa politică din domeniul afacerilor europene, pentru Europa Liberă.

„Sigur, politic nu am avut nicio reacție, dar tehnic am avut un rol decisiv, pentru că nu se putea închide dosarul dacă nu era și România acolo. Totul e să găsești o fereastră de oportunitate și cred că președinția română a reprezentat acest lucru”, este de părere analistul Armand Goșu.

Există însă și politici europene unde România a mișcat.

„S-au mai făcut lucruri – pe frontiera externă, 10.000 de oameni la Frontex, s-a mers foarte mult pe Marea Neagră, care pentru prima dată are importanță similară cu Mediterana, ceea ce era de neimaginat acum o vreme. A mai fost tema amenințărilor hibride”, încearcă să vadă partea plină a paharului analistul Armand Goșu.

Gabriela Drăgan, directoarea Institutului European din România, nu uită „directiva digitală” la capitolul realizări, care însă are, ca și Directiva Gazului, o îndelungă istorie, fără vreo implicare a României: „Directiva privind drepturile de autor în mediul digital (2019/790), aprobată de PE și de Consiliu în aprilie 2019, este rezultatul unei propuneri legislative făcute de Comisia Europeană în septembrie 2016. A avut un traseu extrem de anevoios, cu numeroase dezbateri și voturi în Parlament și Consiliu. Directiva a suscitat dezbateri vii privind modul în care marile platforme de internet și agregatorii de știri, precum Google sau YouTube, vor asigura onorarii corecte pentru creatorii de conținut (muzicieni, actori, jurnaliști, etc.) și le vor oferi acestora, în mediul online, aceleași avantaje ca și în mediul offline”.

Totuși, dosarele grele au rămas în aer, în urma României.

„Multe dosare importante au fost amânate, cum ar fi Cadrul Financiar Multianual. În 2018, toată lumea spera ca acest dosar să fie încheiat în timpul președinției române, dar România a plecat de la bun început pe ideea să nu avanseze acest dosar. Dacă am fi avut voința și capacitatea de negociere, am fi avansat acest dosar foarte important, de care depind politicile europene din 2021 în 2027”, explică politologul Cristian Preda.

O explicație a numărului mare de dosare închise sub președinția României la Consiliu ar putea fi tocmai faptul că România nu a avut o agendă proprie, consideră Armand Goșu.

După 6 luni, România poate deocamdată să pună degetul mai degrabă pe cifre, decât pe un subiect de politică europeană pe care l-a avansat explicit și programatic, pe agenda sa.

„Există competențe la nivelul tehnic și în ministere, și la reprezentanța României, din punct de vedere al funcționarilor care gestionează în permanență dosarele tehnice, dar la nivelul politic, nu a existat nici ambiția, nici înțelegerea acestor dosare. Atâta timp cât responsabilii politici se ocupă cu altceva sau resping din start ideea de a pune pe agendă lucruri importante, ajungi la sfârșit să prezinți niște cifre”, este concluzia fostului europarlamentar Cristian Preda.

Îți mai recomandăm

Pro sau contra Rusiei la Consiliul Europei. Socotar, PSD: „Sunt inginer și pragmatic. Dacă de mâine dăm afară Rusia, se vor face progrese?”