Când era copil, Kirill Babkin și frații săi au devenit orfani după ce mama lor, alcoolică, a fost decăzută din drepturile părintești.
Primăvara trecută, mama lui a murit într-un incendiu care i-a mistuit casa.
Tot atunci, Babkin, în vârstă de 19 ani, s-a oferit voluntar să lupte în Ucraina. El a semnat un contract care promitea salarii generoase pentru cei care merg la război. Așa avea să-și întrețină frații mai mici, care au supraviețuit incendiului.
În septembrie anul trecut, a fost ucis luptând undeva în Ucraina. A fost înmormântat în satul Ielabuga, din regiunea Tatarstan, în centrul Rusiei, pe 11 decembrie.
Când necrologul său, împreună cu povestea sa tragică, au fost postate pe platforma de socializare VK, pe 10 decembrie, oamenii au transmis condoleanțe și au scris comentarii.
„Îmi pare rău pentru frații și surorile lui. A încercat, pentru ei, să-i ajute să-și refacă viața. Este foarte dureros și trist”, a scris o persoană care s-a identificat drept Ildus.
„Pentru a-și ajuta frații și surorile să-și refacă viața, a trebuit să meargă într-o țară străină cu o armă și să ia viața cuiva? Nici nu știu ce să spun,” a scris altcineva într-o postare pe Telegram legată de subiect.
Condoleanțele și amintirile despre Babkin sunt ca o mică fereastră care arată schimbările de-a dreptul tectonice pe care societatea rusă le traversează, pe măsură ce se încheie al treilea an al invaziei totale din Ucraina, începută pe 24 februarie 2022.
Regimul tot mai autocratic al președintelui Vladimir Putin a sufocat disidența, a înăbușit opoziția politică și a incriminat criticile la adresa Armatei – inclusiv dezbaterea deschisă despre modul de desfășurare a războiului sau cât de înțeleaptă a fost decizia de a-l porni.
Reprimarea a făcut dificil pentru sociologi, realizatori de sondaje de opinie și jurnaliști să înțeleagă sentimentele rușilor de rând, mai ales în provinciile din afara marilor orașe, precum Moscova sau Sankt Petersburg.
Timp de câteva săptămâni, în decembrie și ianuarie, corespondenții Serviciului Tătar-Bașkir al RFE/RL au vorbit cu mai multe persoane, prin mesaje criptate și chat-uri pe rețele sociale, în principal în Tatarstan, dar și în alte regiuni, precum Bașkortostan și Samara, întrebându-le despre atitudinea lor față de război sau despre schimbările prin care a trecut societatea.
Toți au acceptat să vorbească doar cu condiția ca numele lor să fie schimbate sau parțial ascunse, pentru a preveni represaliile din partea serviciilor de securitate.
„Dacă vorbim despre război și consecințele lui pentru fiecare dintre noi și pentru țară, în ansamblu, aș spune astfel: «Devine din ce în ce mai îngrozitor»”, a declarat Irina, o asistentă socială, în vârstă de 52 de ani din Ufa.
„Războiul e tot mai aproape, iar oroarea din fundal tot mai mare”, a mai spus ea. „Pe de o parte, acest lucru este, desigur, înfricoșător. Pe de altă parte, întărește speranța că, cei care nu au înțeles încă grozăvia a ceea ce se întâmplă, vor realiza în cele din urmă.”
„Ce pot să spun? Am încetat să mai urmăresc constant știrile, ca un fel de mecanism de apărare”, a declarat Alisa, în vârstă de 30 de ani, care gestionează conturile de social media pentru o întreprindere din Samara.
Oficialii ruși nu au mai publicat date oficiale despre pierderi de vieți omenești după primul an al invaziei.
Estimările occidentale, însă, situează numărul morților și răniților la peste 700.000 până în prezent; un oficial britanic e de părere că acest număr va ajunge la 1 milion până în toamnă.
Tatarstan și Bașkortostan sunt unele dintre regiunile cele mai grav afectate, potrivit estimărilor RFE/RL.
„Vocile oamenilor liberi, care au rămas în țară, sunt din ce în ce mai slabe”, a spus Irek, un rezident de 55 de ani din Ufa, care a declarat că lucrează într-o instituție culturală.
„Mulți oameni tac, nu își exprimă în niciun fel gândurile”, a spus el. „Sunt mulți infirmi care umblă pe străzile orașului în uniforme de camuflaj, cu cârje, bastoane sau în scaune cu rotile. Cimitirele din orașe și sate sunt pline de steaguri fluturând deasupra mormintelor proaspete.”
Mașini chinezești, electrocasnice vechi, Coca-Cola iraniană
Economia Rusiei era odată un motor al prosperității modeste pentru clasa de mijloc. De atunci, a fost transformată într-un motor pentru război, cu fabrici din industria militară, care lucrează zi și noapte pentru a produce tancuri, artilerie, arme și muniții. Sancțiunile occidentale au sufocat industriile și antreprenorii, tăind lanțurile de aprovizionare cu Europa și schimbând rutele comerciale spre sud și est.
Mulți dintre cei cu care RFE/RL a vorbit s-au plâns de probleme aparent banale, dar de care se lovesc în fiecare zi: ce se găsește pe rafturile magazinelor alimentare (Coca-Cola din Iran); sau schimbarea tipurilor de mașini vândute pe piața rusă (în principal chinezești).
Denis, un cercetător de 45 de ani de la o universitate din Ufa, a fost mulțumit de cum i-a mers anul trecut și de cum funcționează economia. El e de părere că zgomotul constant al războiului a devenit unul de fundal pentru mulți oameni.
„Da, nu mai pot cumpăra haine din Italia. Nu mai pot zbura la Barcelona în weekend. Nu mai pot cumpăra o mașină europeană. Sau mai bine zis, pot face toate acestea acum, dar a devenit mai scump și mai dificil”, a spus el.
„În loc de Barcelona, poți zbura, de exemplu, la Buhara,” a spus Denis, referindu-se la orașul antic de pe Drumul Mătăsii din Uzbekistan. „Este și frumos și interesant. Deși este ciudat că biletele pentru Buhara sunt acum de trei ori mai scumpe decât erau biletele pentru Barcelona.”
Explozia importurilor de mașini chinezești – care au înlocuit mărcile occidentale – i-a surprins pe mulți ruși, a spus Irek.
„Aceasta este, probabil, o problemă care ne va bântui în viitor; defecțiuni în masă și ateliere auto supraaglomerate. Toți mecanicii auto pe care îi cunosc, experți în mașini, critică calitatea mașinilor chinezești, numindu-le «de unică folosință»”, a spus Irek, care s-a plâns și de achiziționarea unui telefon inteligent fabricat în China.
Un domeniu în creștere, a mai spus el, sunt serviciile de reparații pentru electrocasnice: „Oamenii repară acum mai des electrocasnicele vechi și cumpără mai rar altele noi.”
În Tatarstan și în alte provincii, autoritățile au oferit bonusuri consistente pentru cei care au fost de acord să plece, de bunăvoie, pe front. În plus, salariile s-au mărit și se acordă ajutoare pentru supraviețuitori. În unele regiuni, acest aflux de bonusuri a afectat serios economiile locale, deoarece oamenii cheltuie banii pe electrocasnice noi sau alte achiziții importante.
„Nu poți părăsi țara, chiar dacă ai vrea”
Unii oameni au spus că, deși nu se confruntă cu sărăcia, nici nu prosperă. Iar emigrarea sau părăsirea completă a țării nu este o opțiune.
„Nu pot spune că nivelul de trai a scăzut; dimpotrivă, chiar a crescut salariul minim,” a spus Larisa, în vârstă de 28 de ani, care lucrează într-un birou guvernamental din Samara, ajutând teatrele și muzeele să organizeze evenimente.
„Dar, per total, cu nivelul nostru de trai, nu poți părăsi țara, chiar dacă ai vrea.”
Pentru Rustam, un programator de 27 de ani din Saratov, cea mai mare problemă a anului trecut a fost blocarea de către autorități sau încetinirea accesului la YouTube și Discord, o platformă de socializare.
„În 2024, mi-am înlocuit computerul, am cumpărat recent un televizor. De fapt, avem o inflație severă, rate mari ale dobânzii, moneda nu se întărește nici ea – și asta afectează nivelul de trai, dar nu atât de mult încât să ajung la nivelul sărăciei, să mor de foame și toate cele”, a spus el.
În Samara, la fel ca în majoritatea orașelor și localităților, panourile publicitare și afișele din stațiile de autobuz promovează bonusuri pentru cei care se înrolează de bunăvoie ca soldați voluntari, alături de apeluri la datorie patriotică.
„Când văd aceste afișe enervante cu soldați curajoși și promisiuni de plăți astronomice, cu greu mă pot abține să nu râd sarcastic. Plățile promise s-au dublat literalmente în două sau trei luni”, a spus Dmitry, un lucrător la un depozit, în vârstă de 41 de ani din Samara.
„Toate acestea îmi arată că guvernul nostru a eșuat complet cu mobilizarea și acum atrage oamenii într-un mod diferit”, a spus el, speculând că recrutatorii nu se așteaptă să plătească efectiv bonusurile și salariile.
„Din câte am auzit de la cei care au fost în Ucraina, cei mai mulți dintre cei care merg pentru bani mor foarte repede”, a spus el.
Articolul a fost realizat cu ajutorul lui Mike Eckel, corespondent internațional senior la RFE/RL.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.