Decizia în cazul Buhuceanu și alții vs România a fost dată la patru ani după ce 21 de cupluri gay au dat în judecată statul român din cauza lipsei de recunoaștere și de protecție legală pentru familiile lor.
În ianuarie, anul acesta, Rusia a primit o decizie similară.
CEDO spune că aceste familii trebuie recunoscute legal, iar statul român trebuie să le ofere drepturi egale cu ale oricărei familii și să creeze cadrul legal care să le protejeze.
Până la această decizie istorică a CEDO, familiile formate din persoane de același sex aveau doar dreptul să se plângă că nu aveau drepturi, spune inițiatorul acțiunii, Florin Buhuceanu, într-un interviu acordat pentru Europa Liberă.
„Mă întreb, deloc retoric, care sunt drepturile pe care le avem ca familii LGBTI în România, când existența îți este negată prin lege, în Codul Civil”, spune Buhuceanu.
El vorbește de discriminarea la care legea civilă în vigoare supune cuplurile de același sex, lege „care o continuă glorios pe cea (comunistă - n.r.), care ne trata ca infractori ce trebuiau condamnați prin pedeapsa cu închisoarea, eliminată abia în 2001”.
Buhuceanu se referă la art. 200 din Codul penal comunist care pedepsea cu închisoare de la unu la cinci ani relațiile între persoane de același sex.
Respectarea Convenției Europene a Drepturilor Omului nu este opțională, numai dacă nu vrem să o luăm pe „arătura” illiberală pe care sunt țări precum Federația Rusă sau Turcia
Celebrul articol 200 a fost prima lege românească prin care homosexualitatea a fost recunoscută de comuniști, dar totodată interzisă cu desăvârșire și incriminată penal.
Începând cu anul 1968, articolul 200 a devenit instrument de abuz asupra minorităților sexuale din România. Securitatea comunistă a primit, astfel, o pârghie pentru întărirea controlului social, prin teroare și șantaj.
Articolul 200 a fost abrogat abia în 2011, la 12 ani de la Revoluția din 1989, când ar fi trebuit să aibă loc și ieșirea din comunism și renunțarea la practicile sale abuzive în materie de respectare a drepturilor omului.
Respingerea dreptului persoanelor de același sex de a-și întemeia o familie a continuat, însă, și după anul 2001, când a fost abrogat articolul 200.
În octombrie 2018 a fost organizat un referendum de modificare a Constituției, inițiat de Coaliția pentru Familie, care a strâns semnăturile necesare cu sprijinul activ al Bisericii Ortodoxe și Catolice.
PSD, principalul partid de guvernământ de la acea vreme, a susținut inițiativa, pe care și-a asumat-o din punct de vedere politic și a avut grijă să o treacă prin filtrul Parlamentului.
Scopul inițiativei?
Înlocuirea, în Constituție, a sintagmei „între soți” din art. 48, alin. (1) cu una mai restrictivă, „între un bărbat și o femeie”. Motivul îl aflăm din expunerea inițiatorilor proiectului de modificare a Constituției: ca să poată fi înlăturat orice echivoc pe care utilizarea termenului de «soți» ar putea să-l aducă în conturarea noțiunii de «familie».
Dacă referendumul ar fi trecut de votul poporului, în legea fundamentală ar fi fost consfințită interdicția pentru persoanele de același sex de a-și întemeia o familie.
1. Domnule Buhuceanu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că România trebuie să recunoască căsătoriile între persoane de același sex. Concret, ce trebuie să facă România pentru a pune în practică această hotărâre?
Florin Buhuceanu: Respectarea Convenției Europene a Drepturilor Omului nu este opțională, numai dacă nu vrem să o luăm pe „arătura” illiberală pe care sunt țări precum Federația Rusă sau Turcia.
Deciziile CEDO, Curtea europeană care veghează la protejarea drepturilor fundamentale ale fiecăruia dintre noi, se execută.
Concret, a sosit timpul ca Ministerul Justiției, în primul rând, precum și Ministerul de Externe, Comisia juridică și cea de drepturile omului din Parlament, autorități ale egalității, precum Avocatul Poporului și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, dar și organizațiile care protejează drepturile persoanelor LGBTI, precum ACCEPT, să formeze neîntârziat un grup de lucru care să se asigure că pot agrea în comun o propunere juridică care să respecte cu adevărat drepturile familiilor noastre și care poate fi votată de partidele politice parlamentare.
2. Ce drepturi ale familiilor formate din persoane de același sex sunt încălcate în prezent în România?
Florin Buhuceanu: Până la această decizie istorică a CEDO pentru familiile noastre, dreptul nostru era de a ne plânge că nu avem drepturi.
Mă întreb, deloc retoric, care sunt drepturile pe care le avem ca familii LGBTI în România, când existența îți este negată prin lege, în Codul Civil.
Este o discriminare prin lege, care o continuă glorios pe cea care ne trata ca infractori ce trebuiau condamnați prin pedeapsa cu închisoarea, eliminată abia în 2001.
De altfel, argumentația pentru a menține în viață legislația draconică anti-gay ținea exact de această zonă: «dacă homosexualii vor fi lăsați liberi în țara noastră, vor dori să se căsătorească, va trebui să-i vedem pe străzi!» Acestea au fost „argumentele” pentru a menține represiunea și după căderea comunismului.
Mai cunoașteți o altă minoritate căreia să i se ceară să existe exclusiv în spațiul privat și care să nu aibă acces legal la viață de familie? Până și celor închiși în penitenciare li se permite căsătoria, dacă îmi e permisă observația.
3. Cum ar trebui protejate cuplurile de acelaşi sex?
Florin Buhuceanu: A sosit timpul să fim protejați legal și recunoscuți social ca familii, asta va conduce gradual și la modificarea mentalității populației generale în ce ne privește. Nu suntem atacatorii familiei, dorim în realitate întărirea instituției familiei.
E dreptul fiecăruia, însă, să decidă ce familie își dorește: pe baza căsătoriei, a parteneriatului civil sau a uniunii consensuale neînregistrate.
Familiile au fost dintotdeauna diverse, drepturile tuturor acestor familii trebuie protejate, de la acces la beneficii medicale și sociale, moșteniri, creșterea și bunăstarea copiilor, până la impozite și taxe, ori combaterea violenței domestice.
4. Decizia CEDO arată că familiile de același sex au nevoie urgent de un cadru legal care să protejeze traiul în comun al acestor cupluri. Ce ar trebui să prevadă o astfel de lege?
Mai cunoașteți o altă minoritate căreia să i se ceară să existe exclusiv în spațiul privat și care să nu aibă acces legal la viață de familie? Până și celor închiși în penitenciare li se permite căsătoria
Florin Buhuceanu: Nu am cerut în vreun moment „drepturi suplimentare”, ci exact aceleași drepturi rezervate familiilor.
România trebuie să adopte cel puțin o legislație a parteneriatului civil care să echivaleze drepturile noastre cu cele ale soților.
5. Până când va trebui să schimbe România legea și care sunt riscurile dacă nu o face la timp?
Romania are la dispoziție trei luni pentru a cere revizuirea acestei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care Guvernul a consimțit la Strasbourg că este nevoie de protecție juridică pentru familiile noastre.
Evident, vom aștepta cu bună credință câteva luni după ce hotărârea devine definitivă pentru a ne asigura că ne îndreptăm efectiv către o legislație care să conțină acele drepturi echivalabile cu cele ale soților.
CEDO dispune de un mecanism de intervenție pentru a se asigura de executarea hotărârilor sale, inclusiv penalități financiare pe zi de întârziere. Vom folosi toate pârghiile legale pentru a ne asigura că autoritățile noastre nu trișează. Ne vom apăra familia până la capăt, vă pot asigura de asta!
6. După decizia CEDO, Patriarhia Română a transmis o reacţie și a spus că parteneriatul civil este „o reală subminare a asumării responsabilităţii integrale a celor doi soţi” şi că legalizează concubinajul, că este „sursa toxică a destrămării importanței familiei”. De unde considerați că vine o asemenea abordare? Este BOR o frână în respectarea drepturilor omului?
Florin Buhuceanu: BOR are un mandat care vizează strict căsătoria religioasă. Altfel, folosește exact același discurs strident, imoral și ipocrit din perioada referendumului constituțional pentru redefinire în cheie restrictivă a familiei, referendum respins prin boicot de către români, inclusiv de către practicanți ortodocși.
E trist să vezi alianța fățișă cu tot ce reprezintă AUR și susținătorii săi moscoviți de la București. La Moscova se află, în regiunea noastră, sursa acestei ideologii ce pregătește atacuri vizând restrângerea accesului la drepturi și libertăți fundamentale pentru cetățenii României.
Biserica Ortodoxă Română trebuie să dovedească prin fapte, nu prin comunicate de presă, că nu este aliata ideologică a regimului Putin și a bisericii ruse - pe care acest regim o controlează - în materia drepturilor persoanelor LGBT sau a drepturilor femeilor.
7. Dvs, ca activist pentru drepturile omului și fondator al Muzeului Istoriei și Culturii Queer din România, credeți că s-a schimbat mentalitatea în România cu privire la comunitatea LGBTQ după dezincriminarea articolul 200 din Codul Penal în 2001?
Florin Buhuceanu: Da, absolut! Avem parte de o susținere semnificativ mai mare în interiorul societății, în ultimul deceniu cel puțin, chiar dacă pentru o parte însemnată a ei rămânem pe mai departe necunoscuți.
Când ai relee active ale urii - precum BOR, AUR, grupări radicale - care își fac din vânătoarea de persoane gay și transgender o virtute existențială, distanța socială dintre noi și majoritate nu se va micșora prea rapid.
8. Cum stă România în comparație cu alte țări cu privire la drepturile familiilor cu persoane de același sex?
Florin Buhuceanu: Cred că prin punerea în aplicare a legislației de protejare a familiilor LGBTI, societatea se va relaxa considerabil, realizând cu timpul că nu suntem nici pe departe un pericol.
E unul dintre motivele pentru care BOR și aliații săi din lumea politică continuă incitarea la discriminare îndreptată împotriva familiilor noastre. Asta ne diferențiază față de cele mai multe state membre ale Uniunii Europene care nu alimentează acest conflict artificial între libertatea religioasă și drepturile LGBTI.
Noi, alături de alte mii de familii, am ales să trăim aici și să ne apăram drepturile. Dacă nu o facem noi, cine și când să o facă pentru noi?
Tot asta ne duce la o poziție degradantă de repetenți ai cauzei drepturilor omului în materia respectării dreptului la viața de familie, a accesului la servicii medicale pentru persoanele transgender și la recunoașterea juridică a genului acestora, a accesului la informație și educație pentru adolescenți și tineri în materia sănătății sexuale și reproductive, pentru a da câteva exemple.
9. Ce anume credeți că este cel mai greu de îndurat pentru cuplurile de același sex în România?
Florin Buhuceanu: Voi vorbi despre familia mea, în primul rând, cea care a și dat numele cazului CEDO în care România a fost condamnată pentru nerespectarea dreptului la viață de familie.
Permanent, ți se explică doct și pe un ton superior că nu poți avea drepturi în această țară pentru că suntem „diferiți” și că ar fi cazul să o luăm din loc, să ne trăim viața în Occidentul corupt și imoral.
Noi, alături de alte mii de familii, am ales să trăim aici și să ne apăram drepturile.
Dacă nu o facem noi, cine și când să o facă pentru noi?
10. În cazul în care statul român, Parlamentul, în primul rând, nu va pune în practică hotărârea CEDO sau va încerca să eludeze adoptarea ei, ce veți face?
Florin Buhuceanu: Vom aduce noi cazuri în instanța europeană, vom solicita Comitetului de miniștri de externe al Consiliului Europei să supervizeze implementarea deciziei prin instituirea unui mecanism de supervizare pentru țara noastră. Lipsa de cooperare riscă să ducă la penalități financiare.
