Pe 26 aprilie 1986 a avut loc el mai grav accident din istoria energiei nucleare. Acest dezastru a fost urmat de precipitații radioactive și un nor care a migrat spre vestul URSS, spre Europa și spre zona estică a Americii de Nord. Peste 300.000 de persoane din zonă au fost evacuate.Efectele accidentului de la Cernobîl pot fi comparate cu cele produse în urma exploziei a 500 de bombe nucleare, de mărimea celor de la Hiroshima şi Nagasaki.
Statisticile arată că peste 60 000 de oameni au murit ca urmare a radiaţiilor, iar mai mult de două milioane au avut şi mai au de suferit. În România, cel mai ridicat grad de poluare a fost constatat la Iaşi, unde s-a ajuns la nivelul de alarmare. Totodată, radioactivitatea a crescut foarte mult şi în Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi şi Tulcea.
După explozia reactorului 4 de la Cernobîl, atât cetățenii sovietici, cât și cei occidentali au fost bulversați de lentoarea cu care s-au făcut primele evacuări. Istoriografia subiectului este în mare parte de acord asupra faptului că răspunsul sovietic la dezastrul de la Cernobîl a reprezentat un eșec general al administrării situațiilor de urgență.
Contradicțiile dintre ierarhiile de risc ale instituțiilor sovietice au făcut ca răspunsul guvernului de la Kremlin să fie inadecvat. Prin ierarhie de risc trebuie să înțelegem ordinea în care anumite instituții au acordat prioritate unor riscuri asupra altora. Instituțiile sovietice nu doar că au arătat că mizează pe noțiuni incompatibile despre risc, dar caracterul secret și insular al sistemului sovietic a împiedicat comunicarea acestor riscuri intern, precum și între instituții.
Și, în vreme ce diferitele organizații sovietice (apărarea civilă) au evaluat riscul în termenii pagubelor reale asupra proprietății și vieților sovietice, altele, precum KGB-ul, s-au preocupat de pericolele mai vagi, precum revelațiile stânjenitoare despre eșecurile și neglijența guvernului sovietic.
Din pricina rapoartelor false privind seriozitatea accidentului, liderii sovietici au ales inițial să favorizeze cea de-a doua preocupare și au respins apelurile apărării civile privind o evacuare promptă. O zi mai târziu, au revenit asupra deciziei. Dar acest lucru a avut consecințe dezastruoase asupra sănătății populației Uniunii Sovietice și a avariat enorm legitimitatea URSS ca stat, grăbindu-i ulterioara prăbușire.
