România a epuizat contingentul de 100.000 de avize de muncă pentru lucrători non-UE aprobat de Guvern pentru acest an. Plafonul - dublu față de cel din 2021 și de 18 ori mai mare decât cel din 2016 - a pus o presiune uriașă pe serviciile de imigrare, iar unii angajatori au așteptat și peste o jumătate de an pentru a lucra cu angajații pe care i-au adus din afara spațiului comunitar.
Avalanșa de avize de muncă a fost dublată de eliberarea a aproape 80.000 de permise de ședere, pas necesar pentru cei care lucrează sau studiază în România.
În plus, s-a adăugat și presiunea numărului uriaș de ucraineni, fiind eliberate alte aproape 100.000 de permise de protecție temporară, prevăzute de legislația UE. Alți peste 4.000 de cetățeni din Ucraina au solicitat și primit azil.
Necesarul de forţă de muncă extra-comunitară este însă uriaş, spun majoritatea companiilor active în România.
Conform datelor comunicate de Inspecția Muncii, numărul de contracte de muncă active înregistrate de angajatori români pentru salariați din afara UE era, pe 13 septembrie 2022, 78.402.
Deși plafonul muncitorilor non-UE a crescut de 18 ori față de 2016 - când erau aprobați 5.500, structura personalului nu a mai crescut de atunci, asta deși reprezentanții Inspectoratului General de Imigrări au cerut în repetate acest lucru.
„Au mai fost făcute unele angajări, cei de la IGI s-au și organizat prin relocarea de personal, dar există un deficit de personal la mai multe structuri ale ministerului”, spun reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne.
Construcțiile, industria și HoReCa, sunt printre domeniile care absorb cei mai mulți angajați non-UE.
De altfel, angajatori din construcții au semnalat că procedurile pot dura și șase luni, iar munca fiind mai degrabă sezonieră riscă să nu poată utiliza în timp util forța de muncă din spațiul non-UE la care apelează.
„Avem nevoie de acești angajați non-UE, altfel nu ne putem desfășura activitatea, inclusiv să realizăm proiectele asumate de România prin PNRR. Procesul de angajare durează în continuare foarte mult, chiar și șase luni. Asta și pentru că necesarul de muncitori non-UE a crescut considerabil din 2016 încoace, dar numărul angajaților de la Imigrări e cam tot același, de aici cozile existente și lentoarea cu care merg lucrurile”, spune Cătălin Vișan, managerul unei companii de construcții cu proiecte în toată țara.
Aproape jumătate din cei aproximativ 600 de angajați ai companiei sunt din țări non-UE, în special Pakistan, India, Vietnam - în scădere, sau Republica Moldova. Birocrația contribuie și ea la încetineala procedurii de angajare.
„Mai e și un alt aspect, faptul că încă e necesar să duci dosarul fizic la birou. Reușim să mergem pe Marte, dar trebuie să ne prezentăm cu dosarul la ghișeu”, adaugă, ironic, Cătălin Vișan.
Autorităţile statului spun că au simplificat gradual procedurile de angajare a personalului non-UE, dar trebuie avute în vedere şi aspectele ce ţin de combaterea imigraţiei ilegale.
„Fără a fi contestată nevoia de forță de muncă, în limita atribuțiilor ce revin MAE, sistemul de încadrare în muncă a străinilor în România trebuie eficientizat inclusiv în considerarea necesității de sporire a securității și a reducerii riscurilor asimetrice, în paralel cu facilitarea întregului proces”, menţionau reprezentanţii Guvernului, în prefaţa HG-ului cu privire la contingentul de străini, din ianuarie.
Sri-lankezii care nu au mai ajuns pe litoral
Eugen Saulea, managerul unui grup de firme specializat în marketing dar și leasing de personal din București, a povestit pentru Europa Liberă cum procesul de aducere a zeci de muncitori din Sri Lanka a durat chiar peste nouă luni.
„Chiar râdeam și noi că în timpul acesta făceai un copil, îl și concepeai, îl și nășteai”.
Urma să aducă muncitori pentru un lanț de retail, care să lucreze pe timpul verii pe litoral. În cele din urmă oamenii au ajuns în țară abia la final de august și au fost buni de muncă din septembrie, când sezonul practic se încheia.
„Am bătut palma în noiembrie, până în decembrie am stat cu pregătirea comenzilor; partener extern, din Sri Lanka, pe zona de recrutare, am avut și un partener intern pe partea de legislație imigrare; am avut un calendar foarte strict din partea clientului și am încheiat procedura de recrutare și selecție până la finalul lui ianuarie”.
„Angajații și-au obținut cazierele pe banii lor, acolo, am făcut traducerile legalizate, am respectat toți pașii. Când am ajuns la partea română a început birocrația; de la două luni termen am ajuns la 3 luni, 6 luni, la 9 luni nici nu aveam oamenii”, povestește el.
A ajuns să facă alături de alți angajatori petiții pentru suplimentarea personalului de la IGI.
„Consultantul nostru pe zona de imigrări, care consiliază și alte companii, ne-a spus că ar trebui să facem petiții prin care să angajeze mai mulți oameni; când s-a dublat contingentul, anul ăsta, ei au același numărul de oameni. Și am făcut și noi și alții, undeva în trimestrul doi; deja înnebuniserăm, deja clientul ne întreba ce se întâmplă”.
Aproximativ 40 de oameni urmau să lucreze pe litoral, dar clientul lua deja la întrebări firma.
„Le spuneam că o să ajungă probabil în martie-aprilie, nici nu o să avem ce să facem cu ei, după care am ajuns în luna mai, clientul ne întreba deja: vin, sau nu mai vin? Ne-am pierdut din credibilitate cu clientul, s-a tensionat relația. A trebuit să găsim altă soluție, cu oameni de ai noștri, locali, cu buget de Sri Lanka, mâncare, cazare, aduceți-i de unde vreți; și am avut 43 de persoane, autohtone, tot sezonul, cu buget de Sri Lanka”.
În cele din urmă s-a terminat sezonul iar relația cu lanțul de hipermarketuri a fost la un pas să intre total în impas. „Ne-a zis: 'știți ce? Nu mai am nevoie de toți oamenii, îmi pare rău, că nu mai am nevoie volumele respective și să îmi reconsider poziția în raport cu tine, că nu ești unde trebuie cu calendarul'. Deși clientul știa, pentru că și-a luat și direct oameni non-UE și a văzut cum merge procesul de recrutare”.
Firma de recrutare a ajuns să se adreseze altor Servicii de Imigrare, mai puțin aglomerate.
„Am ajuns să mergem cu dosarele în Vaslui”.
De altfel și cetățenii ucraineni au ajuns să se adreseze serviciilor din orașe mai mici pentru obținerea protecției temporare, în condițiile în care listele de așteptare la cele din orașele mari cuprindeau sute sau peste o mie de persoane.
Pe timpul procesului de recrutare, Saulea a deprins și strategii aplicate de companii din construcții sau HoReCa pentru a se asigura că vor avea cu cine lucra.
„Cineva de la un mare lanț de restaurante ne-a spus: 'dacă avem un necesar de 300 de persoane, cerem 500, că oricum nu ajung toți la timp'. Așa procedează pentru că procedurile sunt greoaie, iar dacă depinzi de sezon, măcar unii să îți ajungă, cât ţine sezonul”.
Între timp, firma de recrutare a perseverat în aducerea de muncitori non-UE, companiile cu care lucrează neavând alte soluţii la îndemână. Angajaţii extra-comunitari vin însă în ţară motivaţi şi mult mai flexibili, subliniază el.
Cu noaptea în cap, în faţa Serviciului de Imigrări
La unele servicii de imigrări, precum cel din Cluj, unii imigranți care lucrează sau studiază în România au ajuns să piardă zile la rând pentru a-și depune actele și a se asigura că vor obține prelungirea permisului de ședere.
„Au fost trei zile în care am venit de seara, de la ora 22, ca să prind loc. Nu ne-a lăsat să intrăm în mall (unde se află sediul Serviciului de Imigrări, n.r.) și am dormit la intrare. Eram vreo 10-15 persoane în această situație, dar deși eram din timp acolo, nu reușeam să intrăm la ghișeu”, spune Nana, o tânără din Camerun aflată la studii în Cluj, în fața Serviciului de Imigrări unde vine acum să își ridice permisul de ședere.
Ea spune că atitudinea funcţionarilor este mai puţin amabilă cu cei din afara UE, comparativ cu modul în care se comportă cu cei din spaţiul comunitar.
Programarea și încărcarea documentelor online, recomandată de serviciile de imigrări, nu scutește oricum solicitantul de deplasarea la ghișeu și de depunerea actelor în format fizic, dar îi oferă în schimb o zi și o oră la care solicitantul va fi cu siguranță primit de către funcționari.
Din cauza numărului mare de cereri de la unele dintre servicii, programările pot dura și două luni de la momentul încărcării documentelor, astfel că, mulți tineri vin direct la ghișee.
În special studenții, care au primit abia în octombrie documentele de acceptare la studii/ continuarea studiilor din partea facultăților și au intrat sub presiunea timpului.
„Dacă, de exemplu, un student face cursul de pregătire în română, de un an, sau trece în anul următor la un alt program de studiu, poate solicita prelungirea şederii înainte ca aceasta să îi expire şi astfel nu mai intră în criză de timp. Mulţi nu fac însă acest lucru”, spune Ciprian Tămaş.
Pentru a detensiona situația, programul de primire a cererilor pentru permise de şedere din partea cetățenilor non-UE a fost prelungit, la mijlocul lunii, însă doar pentru câteva zile. Între timp, s-a revenit la doar două ore dedicate primirii cererilor de permis de ședere ale cetățenilor non-UE.
Doi funcționari lucrează la ghișeele biroului, între orele 10-12, iar în acest interval numărul solicitanților care își depun actele variază între 10-12 și 20. Mai ales în situația în care imigranții nu au depus documentele online, verificările și clarificările pot dura mai mult, ne-au declarat reprezentanţii serviciului.
Lipsa unor documente, sau neconformitatea acestora (acte expirate, sau care „nu îndeplinesc exigențele legale conform actelor normative aplicabile domeniului străinilor”), dar şi dificultăţile de limbaj sunt printre principalele probleme care îngreunează procesul de înrregistrare şi soluţionare a cererilor, ne-au declarat şi reprezentanţii IGI.
Muhammad Hossain (27 de ani), masterand la Relații Internaționale în Cluj, vorbeşte engleză şi cu toate acestea era pentru a treia zi în fața ghișeului de la Imigrări, alături de doi co-naţionali, un student şi un masterand.
„Azi dimineața am ajuns aici la ora 7, eram al cincisprezecelea pe listă; ei primesc acte doar până la ora 12, doar doi funcționari se ocupă de asta, de aici și dificultatea. Când îmi vine rândul, ne anunță că timpul de lucru s-a încheiat. Și situația se repetă, din nou și din nou”, ne-a povestit tânărul.
„Dacă autoritățile ar fi mai flexibile și ar prelungi programul ar fi bine; ca studenți nu putem merge la facultate ci venim aici și ne irosim timpul, nu putem merge la cursuri, seminarii, asta e problema. Suntem foarte îngrijorați legat de șederea noastră în România”.
Ulterior, tânărul ne-a anunţat că a reuşit să îşi depună cererea... la a patra încercare.
Idrisse, un tânăr din Camerun, lucrează deja în România și a venit să își prelungească permisul de ședere în scop de muncă, întrucât se apropie de expirare. Deși era al 13-lea pe lista întocmită ad-hoc - aparatul cu numere de ordine tocmai se defectase - nu a apucat să fie primit la ghișeu.
„Sunt persoane care intră direct (cele cu programare prealabilă, n.r.) și așteptăm degeaba, venim în mai multe zile până să putem intra”, spune el.
Alexandra aştepta de Revelion un prieten din Egipt, dar se pregăteşte să îi ceară să îşi modifice rezervarea, întrucât cu siguranţă nu ar fi soluţionată până de sărbători, deşi e vorba de obţinerea unui permis de şedere în scop turistic.
Chiar dacă impresia imigranților non-UE care ajung la ghișee este că instituția alocă foarte puține resurse pentru rezolvarea spețelor lor, reprezentanții acesteia spun că nu despre asta e vorba și că în condițiile personalului actual nu pot face mai mult.
De altfel și în cazul cetățenilor ucraineni, serviciul a ajuns la suprasaturație, listele de așteptare ajungând la sute de persoane.
„După încheierea celor două ore dedicate cererilor cetățenilor non-UE, preluăm cererile de avize de muncă, tot pentru extra-comunitari, avem de asemenea activitățile pentru cetățenii UE și gestionarea programărilor. Omul încarcă documentele online, dar fiecare este verificat, măcar sumar, înainte de a genera programarea. Vorbim de seturi de documente pentru mii sau zeci de mii de cereri anual”, a spus pentru Europa Liberă inspectorul principal de poliție Ciprian Tămaș, șeful Serviciului de Imigrări Cluj.
Potrivit lui, în general persoanele care vin cu noaptea în cap la Imigrări sunt persoane care amână momentul depunerii cererilor, deşi ar avea suficient timp la dispoziţie.
Numărul cererilor de avize de angajare pentru cetățeni din afara spațiului comunitar în cadrul Serviciului a crescut de aproape două ori, la peste 4.300 în 2022, față de aproape 2.500 în 2021. Asta pe fondul în care contingentul admis de muncitori non-UE s-a dublat în acest an.
De asemenea și numărul cererilor de permise de ședere - în special prelungiri ale acestui drept - a crescut de asemenea cu aproape 50%, de la 3.000 în 2021 la aproape 4.400 în 2022.
Activitatea fiecărui serviciu de imigrări este împărțită în două sectoare mari, reglementarea șederii și combaterea șederii ilegale.
„Activitatea legată de avizele de muncă este doar una dintre activitățile legate de reglementarea șederii, care gestionează aproximativ 10.000 de cereri pe an, peste 13.000 de programări, 3.000 de notificări, toată activitatea fiind gestionată de doar 5 lucrători”, spune Tămaș.
În total, serviciul are o schemă de angajați de 15 lucrători, din care doar nouă sunt ocupate efectiv, patru fiind vacantate ca urmare a pensionării.
Clujul nu a fost neapărat cel mai solicitat dintre județe, în privința avizelor de angajare; în București, dar și în Constanța, numărul de astfel de documente solicitare fiind aproximativ dublu în 2022: aproape 9.000 în București și peste 8.000 în Constanța.
În Ilfov au fost aproape 7.500 de cereri, iar în Ialomița aproape 7.000.
„Estimăm că la nivelul tuturor structurilor mari din IGI (Cluj, Timiș, Constanța) structura locală de imigrări ar trebui să fie constituită din minim 20 de lucrători, pentru a gestiona eficient situația operativă”, a mai explicat Tămaș.
Reprezentanții IGI, dar și cei ai Ministerului de Interne nu au oferit un număr exact al funcționarilor care lucrează în prezent în serviciile de imigrări din țară, admițând doar existența unui deficit important de personal.
Conform informațiilor Europei Libere este vorba despre aproximativ 1.500 de persoane, în București plus cele 41 de județe.
Deficit cronic de personal la Imigrări
În nota, de fundamentare a Hotărârii de Guvern (HG) 132 din 27 ianuarie, prin care s-a aprobat dublarea contingentului de muncitori non-UE care pot lucra în România - de la 50.000 la 100.000, este subliniat în mai multe rânduri deficitul accentuat de personal.
„Trebuie menționat faptul că în timp ce contingentul de lucrători nou admiși pe piața forței de muncă din România, stabilit prin hotărâre a Guvernului, a crescut progresiv în ultimii cinci ani de peste 9 ori, de la 5.500 în anul 2016 la 50.000 în anul 2021, din anul 2016 până în prezent, la nivelul IGI nu au survenit modificări structural-organizatorice semnificative, iar acest nou contingent reprezintă o creștere de peste 18 ori față de anul 2016”, se menționează în nota de fundamentare amintită, formulată chiar de IGI, aprobată de Ministerul Afacerilor Interne și asumată de Guvern.
Potrivit documentului, „capacitatea instituțională și operațională de la nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI), de primire și procesare a cererilor pentru eliberarea avizelor de angajare/detașare în muncă, a ajuns, în anul 2021, la maxim (cu toate că au fost dispuse diverse măsuri de gestionare eficientă a situației)”.
„Acest fapt conduce, deja, la un decalaj mare între data la care solicitanții își manifestă intenția de a adresa o solicitare IGI și data la care efectiv pot depune această cerere”.
De altfel, în vară reprezentanții Ministerului de Interne menționau că structura IGI e aceeași din 2016 și că războiul din Ucraina a pus o presiune suplimentară. Tot în vară Ministerul anunța angajarea a aproximativ 5.000 de persoane în structurile serviciului - Poliție, Jandarmerie, dar și Imigrări.
Potrivit datelor IGI, aproape 100.000 de ucraineni au obținut permisele de protecție temporară din partea Serviciilor de Imigrări și alți peste 4.000 au obținut azil.
Dublarea contingentului de muncitori non-UE admiși în România, de la 50.000 la 100.000 a pus de asemenea o presiune accentuată.
Potrivit datelor furnizate de IGI Europei Libere, până la 21 decembrie au fost depuse peste 135.000 de cereri de avize de angajare, față de 57.000 în 2021. Au fost eliberate efectiv peste 108.000 de avize.
„La data de 13 decembrie a.c. a fost epuizat contingentul privind avizele de angajare pentru lucrătorii străini nou-admiși pe piața forței de muncă pentru anul 2022, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.132 din 27 ianuarie 2022. Cele 8.920 de avize peste cele 100.000 din contingent, sunt cele eliberate pentru străinii admiși pe piața forței de muncă din România în anii anteriori”, au transmis pentru Europa Liberă reprezentanții IGI.
Cele mai multe cereri, peste 27.000, au fost pentru muncitori necalificați în domenii din sectorul construcțiilor, precum „demolarea cladirilor, captușeli zidarie, placi mozaic, faianță, gresie, parchet”, respectiv „spargerea și tăierea materialelor de constructii”.
Muncitorul necalificat la montarea pieselor, manipulant mărfuri, ajutor bucătar, sau lucrător în bucătărie au fost alte ocupații cu mii de cereri de avizare din partea firmelor.
Cele mai multe cereri au fost pentru muncitori din Bangladesh, Nepal, Pakistan și Sri Lanka.
Conform procedurilor legale în vigoare, firmele care doresc să aducă în România muncitori non-UE - pe meseriile și domeniile unde deficitul este consemnat de Agențiile de Ocupare a Forței de Muncă - solicită și obțin avizul de angajare din partea Serviciilor de Imigrări.
Sunt vizate în special locuri de muncă pe care angajatorii nu reuşesc în mod repetat să le ocupe. În ianuarie - iulie 2022, din totalul locurilor de muncă vacante, pentru aproape jumătate angajatorii au declarat că nu găsesc personalul necesar.
„144.062 au fost locuri de muncă declarate în mod repetat de angajatori din cauză că nu s-au putut ocupa”, menţionau reprezentanţii Guvernului în motivarea Hotărârii din 8 decembrie.
Principalele domenii cu deficit constant de locuri de muncă sunt construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale (peste 22.000), restaurante, activități de protecție, activități de contractare, pe baze temporare a personalului, transporturi rutiere de mărfuri, lucrări de construcţii a altor proiecte inginereşti.
Dosarul angajatorului trebuie să conțină multiple documente, inclusiv dovada că a făcut un proces de selecție în prealabil și că persoanele aduse în țară îndeplinesc criteriile cerute de fișa postului. Timpul de soluționare mediu a fost de 20,2 zile pentru cererile admise și aproape o lună pentru cele respinse, conform IGI.
Nu este însă cel mai important pas.
Pe baza acestui aviz viitorul angajat poate obține de la serviciile consulare ale României viza de lungă ședere în scop de muncă, cu care intră în țară și i se întocmește contractul de muncă.
Viza de ședere pentru muncă are o valabilitate de 90 de zile, timp în care angajatul trebuie să solicite permisul de ședere, temporară sau permanentă, în scop de muncă. Aici apar însă și cele mai mari bătăi de cap, programarea poate dura excesiv, iar soluționarea cererilor la fel.
Aşa se ajunge în situaţii precum cele descrise mai sus.
Potrivit IGI, la final de noiembrie în România erau 114.125 cetățeni străini non-UE care dețineau un drept de ședere valid pe teritoriul României, dintr-un total de 168.582 de străini stabiliţi în România.
