Artmark a inclus în lotul scos la licitație pe 26 septembrie o lucrare cu titlul „Autoportret”, descrisă ca „ulei pe carton 43x35, semnat dreapta jos cu Perjo”. Lucrarea estimată între 600 și 900 euro și datată 1986 apare în catalog ca fiind opera lui Dan Perjovschi.
Pe 25 septembrie, Perjovschi a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj „în atenția colecționarilor care cumpără de la Artmark”, în care respinge categoric că lucrarea i-ar aparține.
„Lucrez cu galerii de artă profesionistă din New York, Paris, Viena-Berlin și Madrid începând cu anul 2005. Cu alte cuvinte emit Certificate de proveniență doar din 2005. Oricare lucrare a mea sau atribuită mie datată înainte de 2005, care nu provine din respectivele galerii (eu nu vând din atelier), care nu are clar semnătura mea Perjovschi sau Dan Perjovschi sau un text care explică motivul eventualului cadou (care text e fie în baza desenului, fie pe spatele lui), este susceptibila să fie fals sau copie.”
Cu peste 500 de vizualizări, mesajul a produs o întreagă discuție cu păreri mai mult sau mai puțin autorizate.
„Nu e lucrarea mea”
Contactat de Europa Liberă, artistul a confirmat convingerea că semnătura este categoric falsă și ca atare lucrarea este suspectă de a fi un fals sau o copie.
„Nu neg că ar putea exista unele asemănări cu stilul meu din prima tinerețe, unele tușe, însă am două argumente tari pentru a spune că nu e lucrarea mea: eu n-am mai pictat în ulei din 1985 și n-am semnat așa niciodată, ci fie Dan Perjovschi, fie Perjovschi. De fapt, nici nu înțeleg dacă aici e semnat Perjo sau Pergo.”
Perjovschi s-a așteptat să primească totuși o reacție la mesajele de pe Facebook, unde postase și imagini cu lucrări ca „Amintiri II” din 1984 și o grafică din 1986, ambele din epoca așa-numitului „Autoportret”, semnate însă cu numele întreg al autorului.
Artistul ne-a mărturisit că nu e la primul conflict cu Artmark.
„De fiecare dată am cerut, cum cer și acum, să mi se spună de unde provine lucrarea pe care ei o pun în vânzare, cine o deține, de unde o are și de când. De ce? Fiindcă numai eu pot să o autentific. Dacă Artmark sau colecționarul au vreun certificat, să mi-l arate. Dar nu au, așa că m-au ignorat.”
Artistul a trimis în 26 septembrie dimineața un mesaj concis pe e-mailul oficial al Casei Artmark.
„Bună dimineața. Lucrarea Autoportret pictura ulei semnata Perjo, Perju sau Pergo, că nu e clar, nu este a mea. La revedere!”
La orele prânzului a venit pe e-mail un răspuns de la casa de licitații. Perjovschi ne-a declarat că răspunsul primit nu acoperă dorința și dreptul său de a afla proveniența lucrării, cum notase pe Facebook.
Mai mult, tonul „de diriginte” al răspunsului și faptul de a nu fi fost contactat înainte de licitație, cum este uzanța, arată „disprețul nemotivat al instituției”, acuză artistul.
„Nu are dreptate cine strigă mai tare”
Europa Liberă a discutat telefonic cu Alina Panico, directoarea de comunicare și PR a casei de licitație, care susține că evaluatorii i-au scris „cu regularitate” artistului Dan Perjovschi pentru a-l consulta înainte de fiecare licitație, dar artistul nu a răspuns.
Informarea și consultarea reprezintă, în accepțiunea Artmark, „curtoazia de a anunța artistul că lucrarea ne-a fost consignată în vederea vânzării (sigur, acolo unde există date de contact eficace) și colectarea de informații documentare cu privire la lucrare (fapte - când a fost pusă în circulație, din ce expoziții a făcut parte, în ce albume a fost ilustrată etc). De regulă artiștii sunt amabili și, înțelegând rostul adecvatei prezentări a lucrării aflate în circulație, oferă informații documentare din arhivele proprii”, așa cum ne-a transmis casa de licitații în scris.
Fiindcă Dan Perjovschi susține că nu a fost contactat înainte de licitația Artmark, am solicitat casei de liictații să trimită informații despre adresele și datele în care persoana responsabilă, Ioana Ciocoiu, i-a scris artistului. Artmark nu a refuzat să le trimită, dar precizările nu au ajuns până la publicarea acestui articol.
În schimb, casa de licitații a pus la dispoziția Europei Libere un document din care rezultă că, din 2011 până în prezent, au fost incluse în licitații 17 lucrări ale lui Dan Perjovschi, dintre care trei lucrări de câte două ori. Lucrările de tinerețe în ulei care au strârnit discuții aparțin perioadei „Oradea 1984-1985”.
„Nu este primul caz când un artist nu dorește să își recunoască o lucrare fiindcă nu o mai consideră reprezentativă sau nu e mulțumit cu cota de piață”, afirmă Alina Panico. Cât privește identitatea colecționarului, casa nu e obligată să i-o dezvăluie autorului, fiindcă procedurile legale nu o permit.
Artmark se declară, prin vocea directoarei de comunicare, dornică să rezolve amiabil cazurile punctuale, dar descrie relația cu Dan Perjovschi ca dificilă, „cu accente violente și teatrale, în ultimii ani”.
Casa de licitații insistă că lucrarea este a lui Perjovschi, negarea fiind o chestiune de „dezavuare”, nu de autenticitate.
„Suntem de acord ca este dreptul artistului de a dezavua o parte a creației sale. Este dreptul creatorului de a nu pune sau de a retrage din circuitul valorilor culturale lucrări pe care le apreciază drept nereprezentative ori nemeritorii.
Considerăm însă că:
a) retragerea se face atunci când lucrările au fost deja puse în circuitul civil, prin răscumpărarea lor de la cumpărătorul inițial/proprietarul actual;
b) dezavuarea/repudierea lucrării nu este corect să fie făcută prin afirmarea neautenticității ei...Dacă o lucrare este autentică sau nu, este o chestiune de fapt, științifică, nu de atitudine. Nu are dreptate cine strigă mai tare”, conchid reprezentanții casei de licitații.
„Autorul e suveran”
Europa Liberă a cerut un punct de vedere de la Pavel Șușară, președintele Asociației Experților și Evaluatorilor de Artă din România.
„Când există un semnal sau o suspiciune privind autenticitatea unei lucrări aparținând unui autor contemporan, cel mai simplu este să îi ceri lui să certifice. Artistul e suveran, o spune și legea dreptului de autor”, ne-a declarat Șușară.
Cu atât mai mult, dacă apare suspiciunea unui fals sau a unui furt, autorul este primul care trebuie înștiințat. În cazul Perjovschi, faptul că artistul contestă autenticitatea lucrării scoase la licitație și nu își recunoaște semnătura, l-ar fi îndreptățit să afle în ce împrejurări a intrat lucrarea în licitație.
„Ar fi fost necesară o clarificare”, explică expertul.
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe stabilește drepturile patrimoniale și drepturile morale ale autorilor, precum și condițiile protecției acestor drepturi.
Consultat de Europa Liberă, juristul Eugen Vasiliu, fost șef al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), a invocat art. 10 și art. 12 din lege care conferă autorilor dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor, de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.
În acest sens, artistul trebuie înștiințat și consultat, chiar dacă opera a făcut obiectul unei înstrăinări, „fiindcă drepturile sale morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări” (art.11).
Lucrarea nu a fost cumpărată
În răspunsul trimis pe e-mail lui Dan Perjovschi, Artmark insistă că lucrarea îi aparține.
„Nouă ne pare, raportat la plasticitate, iconografie, pensulație, cromatică, dimensiune, precum și la proveniența orădeană, o lucrare din ciclul celor de tinerețe, databilă de asemenea 1984-1985, precum celelalte ce ne-au venit de-a lungul anilor dinspre Oradea”, în consecință „nu suntem de acord că lucrarea poate fi recalificată drept neautentică. Ce a fost autentic la acea dată rămâne autentic, chiar dacă dvs. azi nu mai considerați reprezentativ sau de interes ca acele lucrări să facă parte din circuitul public al valorilor culturale.”
Casa recunoaște că titlul „Autoportret” este „nepotrivit”.
Lucrarea a rămas în licitare pe 26 septembrie, dar nu a fost cumpărată. Perjovschi a anunțat pe Facebook eșecul și a insistat că „instituția se face că plouă (nu a răspuns nici până acum cine e proprietarul și de unde are falsul), minte (nu am fost contactat), nu își cere scuze”.
Lipsa de comunicare și unele diferențe de viziune între artist și casa de licitație au agravat relația de-a lungul anilor.
„Noi suntem o generație fără secretară și asistenți, îmi cumpăr singur biletele de avion, dar sunt ușor de găsit dacă vrea cineva să mă găsească pe e-mail, Instagram, Facebook, Yahoo, Messenger, telefon și WhatsApp etc.”, spune Perjovschi.
Artistul subliniază că nimeni nu deține certificat de autenticitate pentru lucrările sale de dinainte de 2005 când a început să fie reprezentat oficial de două galerii profesioniste. „Pe acelea doar eu le pot autentifica”, subliniază Dan Perjovschi.
Controversa nu s-a încheiat, dar nu a luat deocamdată forma unui litigiu în justiție.
