Oamenii care locuiesc în vestul Ucrainei se plâng mai degrabă de lipsurile zilnice și de corupție decât de un posibil război. Unii spun chiar că s-au plictisit de atâtea știri despre invazia rusească. Alții speră că desfășurarea a 130.000 de soldați ruși la frontierele de nord și est ale țării va rămâne un simplu exercițiu de imagine al Kremlinului.

Prima persoană pe care o întâlnești pe teritoriul ucrainean după ce treci de Vama Siret/România este un grănicer îmbrăcat în haine militare groase.

Sarcinile acestuia sunt simple: notează numărul de înmatriculare al mașinii, întreabă câte persoane sunt în vehicul și aruncă o privire pe documentele de identitate ale pasagerilor.

În cazul nostru, o echipă a Europei Libere formată din reporter și cameraman, grănicerul de la intrarea în Vamă a plusat: „Ceva cafea aveți?”

La ieșirea din punctul de trecere al frontierei, un alt grănicer și-a completat colegul în aceeași limbă română stâlcită: „20 de lei?”. Abia apoi, indiferent de răspuns, bariera, semnul că intrarea în Ucraina este permis, se ridică.

La câțiva kilometri de punctul de trecere al frontierei cu România și, implicit cu Uniunea Europeană, se află mai multe sate în care populația majoritară este de etnie română. Pentru cei mai mulți dintre ei, tema care frământă Occidentul de câteva luni - posibila invadare a Ucrainei de către Rusia – nu este un subiect de mare interes.

Primul sat este Treblecea, care are aproape 3.000 de locuitori, cei mai mulți dintre ei români. Pe străzile din Treblecea, în anii din urmă, prezența camerelor de luat vederi era obișnuită printre locuitori. Mai mulți jurnaliști ucraineni au realizat materiale în sat, printre români, pe tema interzicerii limbii române în școli.

Mulți dintre locuitorii care au vorbit cu jurnaliștii au fost chemați la Poliție sau „la Adâncata” – unde e administrația raională, ne-a spus un bărbat cu care am discutat, însă care a refuzat să își decline identitatea. Acolo li s-ar fi reproșat că „de ce ați dat interviuri?”.

Retincență în rândul românilor am găsit și în satele Oprișeni, Stănești și Poieni, situate la câțiva kilometri de Treblecea.

Cei puțini care au acceptat să vorbească „on the record” au spus însă că nu se tem de o eventuală invazie a Rusiei. „Eu nu sunt în pericol. Totul e normal, casă am, masă am, trăiesc frumos”, ne-a spus un bărbat din Oprișeni.

„Totul e un scandal și totul e un necaz și o nevoie”, l-a completat o femeie. „Pentru mine nu este niciun pericol, nici rusesc, nici românesc”, a punctat un alt tânăr.

Păreri diferite în funcție de etnie

Despre un oarecare sentiment de indiferență al românilor față de situația tensionată dintre Rusia și Ucraina vorbește și Marin Gherman, director al Institutului de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți. „Unii se văd cumva departe de frontierele cu Rusia, văd că acest conflict are loc de mai mulți ani fără niciun rezultat”, spune dl Gherman.

Acesta mai arată că mulți dintre românii stabiliți în zona Cernăuți, adică în jur de o cincime din populație, văd în perpetuarea stării de tensiune tot felul de interese pe care unii politicieni le-ar avea.

„Unii invocă fel de fel de idei precum că unii doar se îmbogățesc din acest conflict, numind fel de fel de politicieni și oligarhi, sau spun că este un pretext pentru a se menține la putere diferite partide politice, de parcă nimeni nu și-ar dori pacea și totul este ca un fel de cacealma”, mai spune Marin Gherman.

Nu doar etnicii români din Cernăuți abordează situația astfel, ci și reprezentanții altor minorități.

Władysław Strutyński este președintele Societății Regionale pentru Cultură Poloneză „Adam Mickiewicz” din oraș. El a declarat pentru serviciul românesc al Europei Libere că membrii comunității poloneze nu văd în tensiunile dintre Rusia și Ucraina un motiv de îngrijorare.

„Tensiunile se simt mai tare la est. Nu simt, deocamdată, o situație alarmantă, la fel cum nu o simt nici prietenii mei din societatea poloneză”, ne-a spus dl Strutyński.

Pe străzile din Cernăuți, reacția celor cu care am vorbit este în aceeași notă de relativ calm. Maria, o tânără mamă, de 23 de ani, sintetizează reacția ucrainenilor pe care i-am intervievat acum câteva zile.

„Nu pot să spun (dacă Rusia va invada Ucraina), deoarece nu urmăresc foarte atent acest subiect. Sper că nu. Eu nu simt tensiunile, fiindcă momentan nu lucrez nicăieri și pentru mine nu s-a schimbat nimic.”

Mihail (18 ani) și Vasyl (26 de ani) sunt printre cei care ne-au spus că, în cazul în care Rusia va ataca Ucraina, ei sunt dispuși să se înroleze și să meargă pe front. „Eu sunt gata să lupt pentru țara mea”, a spus Mihail.

„Sper că Putin nu și-a ieșit complet din minți să facă așa ceva. Dar pe plan intern, cu politicieni precum Poroșenko, totul este posibil (…) Aici, în Vest, situația nu se simte așa cum ar trebui. Oamenii își văd în general de treaba lor și nu se gândesc la război. Se gândesc cum pot să câștige ceva, să-și hrănească familiile și pe ei înșiși”, ne-a spus un bărbat.

O altă tânără, cu un copil în cărucior, completează: „Cred că vor doar să ne sperie, să vadă ce susținere avem în lume (…) Până la urmă, acesta este doar un omuleț speriat (n.r. Putin), care simte deja că nu mai are putere reală decât în Rusia, iar acestea sunt doar niște manipulări ale lui. Oricum, nu știm ce va fi mâine… Bineînțeles că sperăm la mai bine, dar cum va fi totul în realitate…”

Conflictul, în viziunea studenților

Cernăuțiul era acum un veac și jumătate o perlă a Imperiului austro-ungar. Secolul XX a fost nedrept cu fosta capitală a Ducatului Bucovinei, altădată parte a României Mari. A trecut prin ocupații succesive, deportarea evreilor în lagărele morții din Polonia, a celorlalți în lagărele din Siberia și Kazahstan ulterior.

Ruptă de Moldova în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi în 1774, Bucovina a fost integrată cu succes Imperiului Habsburgic care a investit intens în economie, dar și în politici de diversificare etnică, în dauna românilor. Vechea capitală, Suceava, a fost neglijată în favoarea Cernăuților, un oraș dominat de ucrainieni și polonezii din Galiția vecină.

Finele primului război mondial a găsit însă comunitatea românească în plină revitalizare. Și cum Armata Română era singura capabilă să apere teritoriul de bolșevism, ucrainienii, polonezii, evreii, n-au avut comentarii la revenirea teritoriului la România. Peste câteva decenii însă, după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop la Moscova, la 23 august 1939, Stalin a vrut „o compensație” pentru cei 22 de ani în care Basarabia vecină revenise la România. Această compensație a fost Bucovina de Nord.

Acum, la trei decenii de la destrămarea URSS, orașul pare pierdut între trecut și prezent.

Pe străzile pietruite din oraș, multe neprietenoase cu suspensiile autoturismelor, merg încă troleibuze sau autobuze asamblate în URSS, unele chiar din perioada Hrușciov.

Printre ele se pot zări, și nu arareori, mașini de lux. Poate cea mai ironică prezență este cea a mașinilor nepoluante Tesla – destul de răspândite în oraș -, care circulă de multe ori prin fumul gros ce iese din bătrânele autobuze sau troleibuze ale Cernăuțiului.

Cea mai îngrijită zonă a orașului este cea în care se află universitatea de stat. Clădirea este monument UNESCO și una dintre cele mai impresionante din oraș.
În această perioadă, studenții de la Universitatea din Cernăuți studiază în format online.

Tamara Marusyk este prorector al universității. Cadrul didactic, istoric la bază, aceasta ne-a spus că la instituția de învățământ superior există o Catedră Militară la care învață diverse specialități militare atât băieți, cât și fete.

„Profesorii Catedrei Militare se întâlnesc cu studenții, vorbesc cu ei, le explică câte ceva. Pentru că înțelegeți și voi perfect, mass-media nu spune întotdeauna adevărul. Pentru că, pe de o parte există panică, iar pe de altă parte ne zic să ne liniștim. Dar trebuie să existe o poziție echilibrată între acestea două”, a spus dna Marusyk, într-un interviu acordat la Cernăuți serviciului românesc al Europei Libere.

Prorectorul spune că, zilele trecute, instituțiile de învățământ din Ucraina au primit o directivă din partea Ministerului Educației pentru a spori securitatea de la intrarea în clădiri. Autoritățile centrale se tem de amenințări cu bombă, reale sau false.

Dna Marusyk a declarat că tinerii ucraineni nu sunt detașați de situația tensionată prin care trece țară și a amintit de evenimentele din 2014, când mulți studenți au reacționat împotriva regimului Ianukovici.

„Sunt istoric, profesor la catedra de relații internaționale și comunic destul de des cu studenți care au o poziție civică foarte activă. Ei înțeleg ce înseamnă ‘statul’, de ce trebuie să ne apărăm statul, își cunosc bine istoria, precum și câte momente grele a avut deja Ucraina în ceea ce privește independența, suveranitatea statului și câte amenințări externe au fost asupra independenței Ucrainei”, a declarat prorectorul Universității din Cernăuți.

Autoritățile transmit mesaje naționaliste

Tamara Marusyk crede că Ucraina beneficiază de un sprijin extern mai important astăzi decât în 2022. Acest lucru, crede ea, ar putea fi esențial în conflictul pe care țara îl are cu Rusia condusă de Vladimir Putin.

„Faptul că astăzi vedem sprijinul Statelor Unite, vedem sprijinul Marii Britanii și al restului lumii - arată că nu suntem singuri, că simțim umărul prietenilor noștri. Umăr de încredere. Sperăm că în viitor, dacă evenimentele vor escalada, acest umăr va fi la fel de puternic și că Putin își va da seama că Ucraina nu este singură”, a spus aceasta.

La nivel instituțional, mesajul autorităților din Cernăuți este similar cu cel transmis de conducătorii Ucrainei.

Ruslan Domnițac, președintele Administrației Raionale de Stat Cernăuți, a precizat într-un interviu acordat la Cernăuți serviciului românesc al Europei Libere că are încredere în poporul ucrainean în cazul în care Kremlinul va decide să atace Ucraina.

„Cu siguranță nimeni nu îi va întâmpina cu prăjituri. Poate că sunt și persoane cărora le-ar plăcea să facă asta, dar sunt sigur că majoritatea [nu o va face]. Ei bine, noi suntem pe pământul nostru natal, nu suntem pe pământul lor. Și dacă cineva are o idee diferită în minte pentru că nu-i place ca NATO să se extindă, e problema lui”, a spus dl Domnițac.

Marea problemă a corupție

Ucraina este una dintre cele mai corupte țări din Europa, potrivit unui raport publicat recent de Transparency International. Potrivit organizației internaționale, indicele privind corupția din această țară este de 32 din 100, în condițiile în care indicatorul maxim relevă că o țară nu se confruntă deloc cu această problemă.

Indicele corupției din Ucraina este similar cu cele din Gabon, Mexic sau Papua Noua Guinee, mai reiese din analiza realizată de Transparency International.

Corupția alimentează sărăcia din țară, crede jurnalistul Marin Gherman, care vede în asta principala problemă cu care se confruntă Ucraina în prezent.

Sărăcia din rândul populației ar putea oricând provoca proteste sau revolte ceea ce, crede Gherman, i-ar da ocazia Rusiei să preia controlul asupra țării și altfel decât prin forță militară.

„S-a discutat foarte mult, în presa occidentală, despre invazie, despre atacuri, despre tancuri și submarine, dar, de fapt, preluarea controlului unui stat poate fi făcut mult mai ușor prin preluarea controlului politic, prin oameni politici, prin alegeri. Eu nu exclud că ar putea să urmeze în Ucraina – inclusiv din cauza Rusiei – o creștere a acestor nemulțumiri - o sărăcire a populației ucrainene, o creștere a nemulțumirii astfel încât schimbările politice să fie făcute altfel decât prin metode barbare și agresive”, a spus Gherman.

La ieșirea echipei Europa Liberă din Ucraina, pe 2 februarie, grănicerul care ne-a verificat documentele de călătorie ne-a oferit o nouă mostră a corupției cu care se confruntă țara: