Un băiat de 13 ani din județul Brașov a fost, timp de circa opt luni, sclavul unui fermier din județul Covasna, după ce a fost vândut acestuia chiar de către tatăl său, spun procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) din Covasna.
Anchetatorii mai spun că faptele s-au întâmplat în perioada octombrie 2022 - iunie 2023, în urma unei „înțelegeri prealabile” între tatăl băiatului și fermier contra unei sume de bani.
Fără să menționeze suma exactă, comunicatul DIICOT precizează că cel mic „a fost exploatat prin obligarea la executarea unor munci grele, cazat în condiții insalubre și lipsit de orice activități adecvate vârstei”.
Mai mult, procurorii spun că minorul nu știa „să scrie sau să citească și nici să recunoască noțiuni sociale, precum conceptul de bani”.
Cei doi adulți sunt acuzați de două infracțiuni: trafic de minori și relele tratamente aplicate minorului. Tatăl copilului a fost arestat preventiv, în timp ce femierul este cercetat sub control judiciar.
Copilul a fost plasat într-un centru de minori pentru a primi îngrijirile necesare, conform procurorilor.
Mihaela Nabăr, directorul executiv al World Vision România, spune însă că în continuare minorul trebuie să fie ajutat să treacă peste acest abuz, pentru a face față traumelor pe care „toată viața le va resimți”.
„Ajunge într-o astfel de instituție în care, dacă nu ne facem treaba acolo, dacă nu-i oferim serviciile necesare astfel încât el să poată să fie cât de cât reabilitat, nu vom face nimic altceva în afară de a-l abuza în continuare”, spune ea.
Mihaela Nabăr: Este obligația comunității să sesizeze dispariția unui copil
Cum s-a ajuns la acest nou caz? Mihaela Nabăr, directorul executiv al World Vision România, mai spune că o serie de instituții ale statului - de la școală, până la serviciile de asistență socială locale - ar fi trebuit să se autosesizeze că un copil lipsește din comunitate.
Însă, până să fie implicate instituțiile statului, ea spune că cei din comunitatea respectivă ar fi trebuit și ei să se implice.
„Oare oamenii din satele astea sau din comunitățille mici, unde copiii sunt puțini, nu se întreabă unde dispar copiii, că familia a rămas acolo. Unde putea să se ducă copilul?”, spune ea.
„Iată că nici în această situație comunitatea nu a făcut absolut nimic o perioadă destul de îndelungată.”
„Avem o mare problemă în ceea ce privește educarea noastră, modul în care conștientizăm care ne sunt drepturile și care ne sunt obligațiile, pentru că trebuia să știm în această situație că este obligația noastră să sesizăm dispariția unui copil sau măcar să întrebăm unde este acel copil”, mai spune Mihaela Nabăr, pentru Europa Liberă.
Ea menționează însă că, din păcate, statisticile nu fac decât să confirme existența unor astfel de cazuri, precum cel al minorului exploatat în județul Covasna.
Un raport al World Vision România, publicat în iunie 2022, arăta că 37% dintre copiii din mediul rural și din cele mai vulnerabile zone ale țării spun că le este îngrădit dreptul la educație pentru că participă la muncile câmpului sau la muncile din gospodărie, ori la diverse munci în comunitate, iar din această cauză nu pot să ajungă în fiecare zi la școală.
„Acest caz este de fapt individualizarea situației pe care noi o vedem în toate rapoartele, atât ale World Vision România, cât și rapoarte ale altor organizații neguvernamentale, chiar și în rapoartele Eurostat, care ne spun că în România 43% dintre copii sunt în risc de sărăcie continuă și le sunt încălcate drepturile”, completează Mihaela Nabăr.
Chiar într-un comunicat din luna mai, în care făcea referire la alt caz, DIICOT atrăgea atenția că „adeseori asociat cu crima organizată, în cadrul căreia reprezintă una dintre activitățile cele mai profitabile, traficul de persoane poate fi realizat și în mod izolat, de un singur subiect activ contra unuia sau mai multor subiecți pasivi.”
De altfel, raportul Departamentului de Stat al SUA privind traficul de persoane în România, apărut în luna iunie, a fost foarte dur la adresa guvernului român, a autorităților de profil și a lucrătorilor de resort din justiție.
Potrivit documentului, justiția, anchetatorii și autoritățile de protecție a copilului din România sunt - de multe ori - nu doar de partea traficanților, dar și extrem de dure cu victimele atunci când nu sunt de-a dreptul complice.
„Autoritățile au investigat, au urmărit penal și au condamnat semnificativ mai puțini traficanți. Presupusa complicitate la infracțiunile de trafic a persistat, în special în cazul oficialilor care exploatează copiii aflați în îngrijirea caselor guvernamentale sau a centrelor de plasament”, menționează raportul.
