Cadavre împrăștiate pe străzile din Bucea.
Prizonieri de război care ar fi fost executați, iar cadavrele – trimise înapoi autorităților ucrainene.
O baie de sânge în urma atacului cu o rachetă balistică asupra unui tren plin cu civili.
Copii ucraineni adoptați de familii rusești fără știrea părinților lor.
Sunt mai mult de trei ani de la asaltul Rusiei asupra Ucrainei, iar lista presupuselor atrocități, crime de război și crime împotriva umanității continuă să crească.
Nu există nicio garanție că dosarul presupuselor crime va ajunge vreodată într-o sală de judecată la Kiev, la Haga sau oriunde altundeva.
Comandanții ruși nu par a avea vreo dorință să investigheze acuzațiile; de fapt, Kremlinul a onorat unitățile militare acuzate de unele dintre cele mai grave crime. Iar Curții Penale Internaționale – ignorată de Rusia și criticată vehement de Washington – i se pun tot mai des bețe în roate.
Cu toate acestea, anchetatorii ucraineni și susținătorii occidentali se străduiesc să adune dovezi și să întocmească dosare penale credibile: peste 153.000 de dosare au fost deschise într-o formă sau alta.
„Pentru noi, este doar o chestiune de timp până când se vor confrunta cu justiția”, spune pentru serviciul ucrainean al RFE/RL Iuri Bielousov, investigator al crimelor de război în cadrul Biroului Procurorului General al Ucrainei. „Exemplele istorice arată că poate dura ani de zile, dar aceste cazuri nu vor fi uitate”.
Iată cinci dintre cele mai flagrante cazuri.
Unde au dispărut toți copiii?
Primul dintre cele două cazuri inițiate de Curtea Penală Internațională a vizat ceea ce oficialii au numit o campanie sistematică, la nivel înalt, pentru a scoate copiii ucraineni din teritoriile ocupate și a-i duce în Rusia.
Pe 17 martie 2023, instanța a anunțat că a ordonat arestarea președintelui rus Vladimir Putin și a oficialului de la Kremlin care se ocupă de problemele copiilor, Maria Lvova-Belova, pentru „crime de război de deportare ilegală a (copiilor) și transferul ilegal al (copiilor)”.
Aproape 20.000 de copii au dispărut sau se crede că au fost duși în custodie în Rusia, afirmă autoritățile ucrainene.
Activiștii pentru drepturile omului, jurnaliștii și investigatorii ucraineni au documentat o campanie pe scară largă în cadrul căreia copiii ucraineni au fost luați din teritoriile ucrainene ocupate.
Oficialii ruși au prezentat în mod frecvent eforturile lor drept un gest umanitar, prin care adăpostesc, hrănesc sau protejează copiii de război sau de întreruperea serviciilor în regiunile ocupate. Cu toate acestea, în multe cazuri, autoritățile ruse au făcut prea puțin pentru a identifica părinții, alte rude sau tutorii legali ai copiilor ucraineni.
Mai mult, spun investigatorii, autoritățile ruse s-au angajat într-un „program sistematic de adopții și plasamente forțate”. În unele cazuri, copiii ucraineni au fost trimiși în tabere de vacanță de vară în Belarus, unde au fost expuși la educație și propagandă pro-rusească.
Cadavre pe stradă
În primele săptămâni de după începerea invaziei, forțele ruse s-au confruntat cu o rezistență dârză a forțelor ucrainene, în special la nord de capitala Kiev. Până la sfârșitul lunii martie, comandanții au ordonat unităților să se retragă și să se regrupeze.
După retragerea lor, oficialii și jurnaliștii ucraineni au găsit sute de civili morți în orașul Bucea, uciși prin împușcare, unii cu mâinile legate, cadavre aruncate pe alei sau în subsoluri. În localitatea Irpin, aflată în apropiere, autoritățile au găsit zeci de morminte proaspăt săpate, în care fuseseră îngropate cadavre ale localnicilor, multe cu răni prin împușcare.
Scenele din Bucea și Irpin au șocat lumea, au torpilat negocierile de încetare a focului dintre Kiev și Moscova, au alimentat critici dure la adresa Moscovei și au galvanizat sprijinul pentru Ucraina.
Experții externi spuneau că dovezile indicau cu tărie crime de război.
Statele Unite au impus ulterior o interdicție de viză comandantului unui regiment de asalt aeropurtat care fusese desfășurat la Bucea, invocând „execuții extrajudiciare”.
Oficialii ucraineni au declarat că au formulat acuzații penale împotriva a 21 de soldați ruși pentru crime de război care ar fi fost comise în Bucea.
La câteva săptămâni după apariția publică a imaginilor, Putin a semnat un decret prin care a onorat o unitate din Brigada 64 de pușcași motorizați separați, care a ocupat Bucea și regiunea înconjurătoare.
Atacuri asupra civililor
După eșecurile inițiale, Rusia și-a recalibrat planurile de invazie. Cel care a preluat comanda – generalul Serghei Surovikin – a ordonat o campanie pe scară largă de atacuri cu rachete și lovituri aeriene, care viza nu numai obiective militare ucrainene, ci și infrastructura civilă.
Surovikin a fost înlăturat de la comandă în urma revoltei eșuate a liderului grupului de mercenari Evgheni Prigojin. Dar strategia a persistat.
Rusia a bombardat infrastructura ucraineană – cu rachete de croazieră lansate din aer și de pe mare, drone kamikaze și alte arme – în ceea ce oficialii au definit ca fiind un efort deliberat de a demoraliza și epuiza populația.
Rețeaua electrică – centrale electrice, transformatoare, linii de transmisie – a fost lovită în mod repetat pentru a încerca să-i înghețe pe ucraineni în timpul lunilor de iarnă.
În martie anul trecut, tribunalul de la Haga a emis al doilea set de mandate de arestare împotriva unor oficiali ruși – generalul-locotenent Serghei Kobilash și amiralul Viktor Sokolov – pe care i-a acuzat de crime de război pentru că au supravegheat campania aeriană care a vizat centrale electrice și substații.
În general, dreptul internațional umanitar – corpul de legi care reglementează crimele de război și infracțiunile similare – interzice unei armate să lovească ținte civile, cu excepția cazului în care există un motiv militar legitim.
De exemplu, dacă o unitate militară se ascunde într-o centrală electrică, centrala poate fi vizată.
Execuții pe câmpul de luptă
La sfârșitul lunii decembrie 2022, Olexandr Mațievski, un soldat din Brigada 119 independentă a Forțelor de apărare teritorială din Ucraina, a dispărut în timp ce lupta pentru apărarea orașului Bahmut de avansurile rusești.
Trei luni mai târziu, pe canalele rusești Telegram a apărut un videoclip de 12 secunde în care apare un Matsievski obosit care fumează o țigară în timp ce este confruntat de soldați ruși. Soldații ruși îl înregistrează și își bat joc de el, iar Mațievski spune „Glorie Ucrainei” – o mantră patriotică îmbrățișată de ucraineni după invazia inițială a Rusiei în Ucraina în 2014. Apoi, soldatul rus îl înjură și Mațievski e împușcat.
Mațievski a fost celebrat ca erou național. Și, după toate probabilitățile, potrivit experților, el a fost, de asemenea, victima unei crime de război.
Dreptul internațional interzice execuțiile sumare ale prizonierilor de război, care sunt protejați de Convenția de la Geneva, tratatul internațional vechi de decenii la care Rusia și Ucraina sunt ambele semnatare.
Din februarie 2022, cel puțin 71 de prizonieri de război ucraineni au fost executați de forțele rusești sau de forțe care au legătură cu Rusia, potrivit Organizației Națiunilor Unite. În plus, cel puțin 21 de prizonieri de război au murit în custodia Rusiei. Sute au raportat, de asemenea, tortură și violență sexuală.
Nici Ucraina nu este nevinovată, potrivit ONU, a cărei misiune de monitorizare a raportat executarea a 26 de prizonieri de război ruși în 2022 și 2023. Sute de prizonieri de război ruși au raportat, de asemenea, tortură și rele tratamente din partea răpitorilor ucraineni.
Baia de sânge din gară
În dimineața zilei de 8 aprilie 2022, sute de oameni așteptau trenul în gara din orașul Kramatorsk, din zona Donbas. Gara a fost lovită de o rachetă, identificată mai târziu ca fiind o rachetă balistică Tocika-U, armată cu muniție cu dispersie.
Cel puțin 58 de oameni au fost uciși în urma loviturii, iar alți 100 – răniți. A fost cel mai grav atac asupra civililor ucraineni de la începutul invaziei pe scară largă.
Deși atât armata ucraineană, cât și cea rusă, aveau Tocika-U în arsenal, cele mai multe dovezi au indicat trupele ruse ca fiind la originea atacului. Autoritățile ruse au negat responsabilitatea și au susținut că forțele lor nu au folosit sistemul.
Ca și în cazul centralelor electrice, dreptul internațional umanitar interzice țintirea deliberată a civililor sau a infrastructurii civile. De asemenea, solicită comandanților militari să depună eforturi deliberate pentru a evita țintirea unor astfel de locații.
Incidentul a fost departe de a fi singurul în care instalațiile civile au fost deteriorate sau distruse, înregistrându-se și victime. În iulie 2024, un spital pentru copii din Kiev, Ohmatdit, a fost grav avariat în urma unui atac cu rachete rusești, dar nu a fost clar dacă spitalul a fost vizat în mod deliberat.
Activiștii pentru drepturile omului au susținut că asediul Rusiei asupra orașului Mariupol – orașul-port de la Marea Azov – între februarie și mai 2022, constituie, de asemenea, o crimă de război: mii de civili au fost uciși sau răniți, iar sute de mii de oameni au fost blocați timp de săptămâni fără apă, instalații sanitare sau electricitate.
Organizația Națiunilor Unite afirmă că mai mult de 12.600 de civili au fost uciși din februarie 2022, iar numărul victimelor civile a crescut brusc anul trecut comparativ cu 2023.
Bielousov, oficialul ucrainean pentru crime de război, a declarat că anchetatorii s-au confruntat frecvent cu o altă amenințare, care ar putea fi catalogată drept o crimă de război în sine:
„Forțele ruse folosesc în mod frecvent atacuri de tip double-tap; atacă o locație, așteaptă 30-40 de minute ca salvatorii, poliția și procurorii să ajungă, apoi atacă din nou”, a declarat el pentru RFE/RL. „Am pierdut deja investigatori în aceste lovituri secundare, iar alții au fost răniți în timp ce documentau crime de război”.
La acest articol, publicat inițial pe rferl.org, a contribuit jurnalista Maja Zivanovic