În fiecare zi în care pornește spre birou, judecătorul Raul Alexandru Nestor, de la secția penală a Tribunalului București, știe ce-l așteaptă: cel puțin câteva zeci de dosare de soluționat.
Zi după zi după zi, la fel.
Zeci de dosare, apoi alte zeci de dosare, urmate de alte zeci.
Finalizarea unora nu reduce cantitatea de lucru, pentru că numărul celor nou intrate depășește cu mult capacitatea oricărui magistrat de a le rezolva.
„Per ședință, am în jur de 50 de dosare. Am lunar două ședințe cu dosare care sunt în primă instanță și una de contestații. Încărcătura pe tribunale devine foarte, foarte mare din punct de vedere tehnic, dar și ca urmare a unor modificări legislative”, declară Raul Alexandru Nestor pentru Europa Liberă.
În anul care tocmai a trecut, magistratul estimează că a avut în lucru peste 1.700 de dosare. Deși volumul este mare, spune că se poate considera parțial norocos. Colegi de-ai săi de la alte instanțe au avut și de două ori mai mult de muncă.
La Judecătoria Oltenița, de exemplu, sunt 3.206 dosare/judecător, iar cei de la Judecătoria Urziceni au în lucru 3.156 de dosare/judecător, conform ultimului raport al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) pentru 2024.
Se poate mai mult?
Se poate, vine răspunsul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului. Media per procuror a fost aici de 5.570 de dosare, în 2024, conform ultimului raport al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ).
Se poate însă și mai puțin: la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orșova, un procuror a avut de rezolvat, în medie, 354 de dosare în 2024.
După cum se poate mai bine și la nivelul instanțelor: cea mai mică încărcătură, în 2024, a fost la Tribunalul Covasna – 465 de cauze/judecător, urmat de Tribunalul Mehedinți – 543 de cauze/judecător.
Deși volumul de muncă a crescut în ultimii cinci ani cu 30% – conform rapoartelor CSM din această perioadă – numărul posturilor bugetate a rămas același: în jur 5.000 posturi de judecători. Efectiv, însă, în ultimii cinci ani, în România au lucrat, în medie, între 4.000 și 4.500 de judecători.
Deficitul de personal din instanțe a rămas o constantă a sistemului judiciar, deși Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) – instituția responsabilă de angajări – recunoștea încă din 2017 că numărul mic de magistrați și volumul mare de lucru sunt „vulnerabilități ale Justiției”.
Problema lipsei de personal o găsim și în rândul procurorilor, unde anul trecut lucrau în jur de 2.300 de persoane, din peste 3.071 de posturi. Adică un deficit de aproximativ 25%.
De ce lipsesc atât de mult procurori și judecători, în condițiile în care – în societate – cele două profesii sunt printre cele mai râvnite și bine plătite?
Instituția responsabilă de angajarea judecătorilor și procurorilor este Consiliul Superior al Magistraturii. Europa Liberă a cerut un punct de vedere de la CSM despre acest subiect. Nu am primit un răspuns.
În România, un absolvent de Drept poate deveni magistrat:
– prin admiterea la Institutul Național de Magistratură (după o școlarizare de doi ani);
– prin concursuri de admitere în magistratură pentru cei cu vechime juridică de minimum cinci ani (după o școlarizare de jumătate de an).
Volumul de lucru, în creștere
Pe lângă lipsa de personal, magistrații spun că, în ultimii ani, sunt din ce în ce mai afectați și de volumul mare de lucru. Ultimul raport al CSM, pentru 2024, arată că în acel an au fost înregistrate 3,65 milioane de dosare, față de 3,2 milioane, în 2023.
Dintre acestea, doar două din trei au fost închise. Peste 1,2 de milioane de cauze au fost amânate.
Cum s-a ajuns aici?
„Din anul 2003, foarte multe atribuții au trecut de la procuror la judecător. Până atunci, spre exemplu, mandatul de arestare preventivă era de competența procurorului, la judecător se putea formula o plângere împotriva ordonanței de arestare, prelungirea fiind de competența judecătorului. Din 2003, totul vine în sarcina judecătorului”, explică judecătorul Raul Alexandru Nestor, de la secția penală a Tribunalului București, câteva dintre cauzele care au dus la supraîncărcare.
Și schimbările legislative din ultimii ani au contribuit la volumul de muncă în creștere. De pildă, în 2014, când a fost adoptat un nou Cod Penal și a fost introdusă procedura de cameră preliminară, judecătorul (penal) a trebuit să verifice că procurorul a respectat procedurile în timpul anchetei.
„Cazurile de incompatibilitate (a judecătorilor, n.r.) au fost extinse cu privire la funcțiile exercitabile în procesul penal. Anterior, judecătorul devenea incompatibil doar dacă emitea mandatul de arestare preventivă sau prelungea măsura arestării preventive. Acum, judecătorul de drepturi și libertăți este incompatibil să mai fie judecător și de cameră preliminară sau în faza judecății. S-a triplat, cel puțin în primii ani, volumul de muncă”, arată Nestor.
De exemplu, dacă un judecător emite un mandat de percheziție în timpul urmăririi penale, același magistrat nu mai poate intra în complet, dacă dosarul este trimis în judecată, chiar dacă nu a avut până atunci vreo interacțiune cu vreun suspect sau inculpat.
„Gândiți-vă la un tribunal cum e cel de la Buzău, să spunem că are cinci judecători, doi sunt de drepturi și libertăți. Automat, dosarul se împarte celor trei, care rămân. Volumul de muncă va crește, doar din extinderea acestei incompatibilități”, arată judecătorul de la secția penală a Tribunalului București.
O altă modificare legislativă care crescut volumul de lucru al judecătorilor a fost în 2017, când o modificare a Codului de procedură penală a stabilit că contestațiile la tribunal nu se mai rezolvă de un singur judecător, ci de un complet de doi.
„Bun, dar de unde-i scoatem? Acea lege nu a avut la bază un studiu de impact. S-a dublat numărul cazurilor de incompatibilitate”, explică judecătorul Nestor efectele modificării legislative.
Avalanșa dosarelor și lipsurile din sistem
În rapoartele sale, CSM identifică și alți factori care au generat avalanșa dosarelor din ultimii ani, printre care reducerea taxelor judiciare de timbru – adică „ieftinirea” accesului cetățenilor la Justiție – sau extinderea sferei unor litigii care pot fi soluționate exclusiv de instanțe, ca urmare a modificărilor legislative.
La curțile de apel din întreaga țară, de exemplu, 85% din cauzele de asigurări sociale nou intrate în 2024 au fost contestații la decizia de pensionare sau recalcularea pensiei.
Schimbările din sistemul judiciar enumerate mai sus, la care se adaugă și altele, au făcut ca numărul cauzelor nou-intrate să crească de la 1,9 milioane în 2020 la 2,5 milioane în 2024.
Asta în condițiile în care numărul magistraților a scăzut.
Cum afectează lipsa de personal actul de justiție
Nu doar la instanțele mici (judecătorii) sunt cazuri de mii de dosare/ judecător, ci și la tribunale.
Cele care au înregistrat cea mai mare încărcătură pe judecător în anul 2024 sunt:
- Tribunalul Galați, cu 2.000 de dosare/judecător (1.413 dosare/judecător în 2023);
- Tribunalul Ilfov, cu 1.973 de dosare/judecător (2.527 de dosare/judecător în 2023).
În primul caz, la Galați, a fost înregistrat un deficit mediu anual de 25 judecători, cu gradul de ocupare a schemei de 38%.
„Acum e mai rău, gradul de ocupare la Tribunalul Galați e de aproximativ 25%”, a declarat pentru Europa Liberă judecătorul Doru Benescu, președintele Curții de Apel Galați.
Dacă schema ar fi fost complet ocupată, încărcătura ar fi coborât de la 2.000, la 765 de dosare. O treime.
Cum se explică gradul redus de ocupare?
„Pe de o parte, ca urmare a unor avansări normale în carieră, foarte mulți au promovat la Curtea de Apel Galați, în ultimii trei-patru ani”, susține Doru Benescu.
„Au fost apoi pensionări, demisii. Pe de altă parte, e o instanță neatractivă, din cauza gradului de ocupare de doar 25% (implicit, volumul de lucru e proporțional mai mare, n.r.). Apoi, vechimea cerută pentru avansarea la instanțe a fost foarte des modificată (de la cinci la șapte ani, n.r.). Au mai fost, în 2020, câțiva ani în care nu s-au susținut examene de admitere, că a fost pandemie”, enumeră succint câteva dintre motivele care au acutizat criza de personal.
Tribunalul Ilfov a înregistrat un deficit mediu anual de aproximativ cinci judecători, cu gradul de ocupare a schemei de 83%. Dacă schema de 32 de magistrați ar fi fost complet ocupată, încărcătura ar fi coborât la 1.640 de dosare.
Există și tribunalele cu încărcătură redusă:
- Tribunalul Covasna –465 de cauze/judecător;
- Tribunalul Mehedinți – 543 de cauze/judecător;
- Tribunalul Vrancea – 599 de cauze/judecător.
Criza de personal din parchete
Lipsa de personal afectează și activitatea procurorilor.
La cel mai important parchet din țară – Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) – gradul de ocupare a fost în 2024 de 59,7%, față de 58,3%, cât fusese în 2024.
Deși s-a ajuns la cel mai mare număr de dosare de soluționat din ultimii nouă ani, respectiv 1,8 milioane dosare, au fost soluționate doar 542.000, cu 0,7% mai puţine decât în anul 2023.
Din totalul cauzelor soluționate pe fond:
- 27,5% au fost soluționate în mai puțin de șase luni de la sesizare (în scădere cu 2,3% față de anul 2023),
- 17,6% au fost soluționate între șase luni și un an de la sesizare (în creştere cu 2,4%),
- 37,8% au fost soluționate în mai mult de un an de la sesizare (în creştere cu 5,8%),
- 17,1% au fost soluționate după ce s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale (în scădere cu 13% față de anul 2023).
Cu alte cuvinte, unul din două dosare instrumentate de procurorii de la PÎCCJ fie este soluționat la un an după sesizare, fie ajunge să se prescrie.
Întârzieri similare găsim și la alte parchete.
Cele mai multe dosare cu o vechime peste șase luni de la sesizare se află în lucru la:
– Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT): 18.981
– Parchetul de pe lângă Curtea de Apel (PCA) București: 4.974
– Direcția Națională Anticorupție: 2.332
– PCA Craiova: 1.293
– PCA Pitești: 1.022
– Parchetele Militare: 1.288
– PCA Galați: 951
Parchete cu un singur procuror
În 2024, numărul unităților de parchet care au funcționat cu un singur post de procuror, ocupat prin numire, a fost de 15, față de 22, în 2023.
În 2024, opt parchete nu au avut, măcar o dată în cursul anului, niciun procuror numit.
Unul dintre cazuri este în județul Brăila, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei. Conform schemei de personal, ar trebui să fie trei: doi pe posturi de execuție, unul – de conducere. În realitate, era unul care a decis să plece, pentru examenul de capacitate, și a anunțat că, după repartiție, nu va mai alege să se întoarcă.
„De-abia am reușit să aducem de astăzi (20 ianuarie 2016, n.r.) unul, cu delegare”, spune pentru Europa Liberă Ionel Gîlcă, prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Probleme au fost și la parchete cu competențe directe în investigarea unor infracțiuni grave (omor, evaziune fiscală, spălare de bani, corupție), unde gradul de ocupare a schemei de procurori a fost chiar și sub 10%.
De exemplu:
- la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, din 19 posturi prevăzute a fost ocupat unul singur (5%);
- la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, din 14 posturi prevăzute, a fost ocupat unul singur (7%);
- la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, au fost ocupate doar trei din cele 12 posturi (25%). Aceeași situație este și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași.
În prezent, la Tribunalul Brăila situația s-a ameliorat puțin: nu mai e doar un procuror din schema de 14, sunt trei.
De ce lipsesc specialiștii?
„Prima cauză și cea mai importantă este că s-au organizat concursuri foarte rar. De exemplu, anul ăsta s-au suspendat concursurile pentru promovare din sursă externă (cei cu cinci ani vechime, n.r.), și rămâne doar Institutul (examenul de la Institutul Național de Magistratură, n.r.)”, explică Ionel Gîlcă.
Rezultatul?
„Unități precum Parchetul Teritorial Brăila nu au nicio șansă, în următorii 5-6 ani, să completeze măcar 50% dintre locuri, pentru că vechimea pe care trebuie să o aibă când vin spre tribunale este de șapte ani”, sisntetizează situația prim procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Și posturile de conducere rămân neocupate
Nici măcar posturile de conducere nu au fost ocupate.
Din 657 de funcții la nivelul Ministerului Public (inclusiv DNA și DIICOT), la finalul anului 2024, 355 de funcții erau vacante (54%). Puțin mai bine ca în 2023, când funcțiile de conducere vacante reprezentau 56% din totalul celor prevăzute.
Lipsa de personal a avut efecte directe în rezolvarea cauzelor, inclusiv a celor cu greutate.
La finalul anului 2024, la nivelul parchetelor erau în curs de soluționare cu 23,3% mai multe dosare de evaziune fiscală decât în anul 2023. Au fost soluționate prin trimitere în judecată cu 21,6% mai puţine față de anul precedent.
La finalul anui 2024, la nivelul Ministerului Public au rămas de soluționat cu 30,1% mai multe dosare având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală decât în aceeași perioadă a anului 2023.
„Scăderea poate fi explicată, pe de o parte, prin numărul redus și calitatea scăzută a sesizărilor și, pe de altă parte, prin modificările legislative și jurisprudențiale și prin lipsa de specializare în investigarea acestor tipuri de infracțiuni”, se arată în ultimul raport al PÎCCJ.
La infracțiunile de mediu, numărul cauzelor a crescut cu 21,3% față de anul trecut, iar numărul dosarelor în care s-a dispus trimiterea în judecată a fost mai mic cu 14,3%. A crescut cu 21,9% numărul cauzelor rămase de soluționat.
Printre explicațiile randamentului scăzut, în raport cu volumul crescut de muncă, reprezentanții PÎCCJ nominalizează și:
- dificultățile de acoperire a deficitului mare de personal;
- intrarea în sistem a unui număr semnificativ de noi procurori;
- perpetuarea dificultăților de ocupare a posturilor vacante în cadrul unor unități de parchet considerate ca fiind neatractive, în cursul anului 2024;
- admiterea de către Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a cererilor de numire în funcția de judecător a unui număr considerabil de procurori.
„Uneori, modul de soluționare a acestor cereri nu a ținut cont de o manieră obiectivă, de nevoile reale de funcționare a unităților de parchet de unde proveneau respectivii procurori, ceea ce a dus la o acutizare a problemelor de personal”, se arată în ultimul raport al PÎCCJ.
Astfel, în cursul anului 2024 au fost numiți în funcția de judecător 29 de procurori.
„La judecătorii e mai simplu de recrutat, pentru că acolo este Institutul Național al Magistraturii”, explică pentru Europa Liberă Andrea Chiș, fostă judecătoare și membră a Consiliului Superior al Magistraturii, profesoară de drept în cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca.
„Avem și forme de recrutare directă în magistratură (legea 303/2004, pentru cei cu cinci ani vechime în domeniu, n.r.), cu concurență destul de mare”, prezintă Chiș o altă variantă, destinată tot judecătoriilor.
Deși în 2023 și 2024 s-au organizat două astfel de sesiuni, în 2025 nu a fost făcută decât una.
„Avem și inteligența artificială, nu mai e același lucru să motivezi un dosar ca atunci când aveam mașini de dactilografiat. Poți să-ți crești numărul de personal auxiliar, să digitalizezi”, arată Chiș o altă variantă de ușurare a muncii magistraților.
Un deceniu de probleme nerezolvate
Pe 11 decembrie 2025, la două zile după publicarea anchetei Recorder – „Justiție capturată”, pe adresa de poștă electronică a președinției României sosea un email. Apoi, altul. Și altul.
Până pe 20 decembrie 2025, 320 de emailuri, anonime sau asumate de peste 250 de magistrați, transmiteau sugestii și reclamații referitoare la starea sistemului de justiție.
Criza personalului și cantitatea mare de dosare în lucru se numără printre vulnerabilitățile semnalate.
„Presiunea sistemică generată de volumul de activitate care reduce calitatea și crește vulnerabilitatea la erori, întârzieri și, implicit, generează un nivel de vulnerabilitate pentru magistrații care în anumite situații ar fi în dezacord cu propunerile conducerii, astfel de cazuri având aptitudinea de a atrage declanșarea unor anchete disciplinare”, se arată în Sinteza observațiilor transmise de magistrați, publicată de administrația prezidențială pe 21 decembrie 2025.
Semnalul de alarmă nu este unul nou. El e tras, de opt ani, chiar de către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), exact instituția care ar trebui să remedieze problema.
Primul raport CSM în care criza personalului este tratată drept vulnerabilitate a sistemului de justiție este cel referitor la activitatea din anul 2017, adică cel din urmă cu aproape un deceniu.
De atunci, în fiecare an, același semnal de alarmă.
Degeaba.
În loc să fie remediată, criza de personal s-a adâncit: de la 588 de posturi de judecător vacante (dintr-o schemă de 5.067 posturi) la 1 ianuarie 2017, numărul s-a dublat la 1 ianuarie 2024 – 1.163, dintr-o schemă identică, de 5.066 de posturi de judecător.
Europa Liberă a întrebat CSM care este motivul pentru care schema posturilor de judecători a rămas relativ neschimbată la nivel național, respectiv între 5.066 și 5.072 posturi de judecători în ultimii nouă ani?
Nu am primit vreun răspuns.
Nu ni s-a răspuns nici la întrebarea ce măsuri au fost luate în 2025 pentru ocuparea integrală a schemelor de personal şi adaptarea lor la necesităţile actuale.
Am primit în schimb un răspuns referitor la faptul că anul trecut nu a fost organizat un concurs de admitere în magistratură (destinat celor cu vechime de cel puțin cinci ani).
„Pentru anul 2025, imposibilitatea organizării concursului de admitere în magistratură a fost generată de dispozițiile OUG 156/ 2024”, a transmis Ioana Stăncioi, șefa Serviciului de Informare Publică din CSM.
Ordonanța la care se referă „nu se aplică posturilor unice vacante” plus că mai multe instituții, precum centrele de servicii sociale pentru persoane cu dizabilități sau Direcția generală pentru armamente din Ministerul Apărării Naționale, au cerut și obținut derogări și au făcut angajări.
Europa Liberă a întrebat CSM dacă instituția a cerut, la rândul ei, derogări de la OUG 156/ 2024.
Nu am primit vreun răspuns.
Care sunt soluțiile?
În ceea ce privește criza personalului, printre propunerile instanţelor şi parchetelor în vederea îmbunătăţirii activităţii, consemnate inclusiv în ultimul rapoart CSM, sunt:
- o reaşezare a schemelor privind resursele umane, bazată pe criterii obiective;
- ocuparea integrală a schemelor de personal şi adaptarea lor la necesităţile actuale;
- stabilirea unui volum optim de activitate pentru judecători și pentru personalul auxiliar de specialitate;
- luarea măsurilor pentru asigurarea unui raport de doi grefieri/judecător;
- pentru repartizarea judecătorilor stagiari/definitivi se impune a fi scoase posturi doar la instanțele care nu-și pot desfășura activitatea în condiții optime din cauza numărului mare de posturi vacante.
În plus, PÎCCJ a cerut „limitarea la maximum a delegărilor în structurile specializate a procurorilor de la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale, care se confruntă în prezent cu cele mai mari dificultăți de personal, fiind în același timp parchetele care investighează formele de criminalitate gravă (evaziune fiscală, spălare de bani, corupție, omoruri)”.
O altă solicitare este reorganizarea parchetelor de pe lângă judecătorii, prin crearea unui parchet unic la nivelul fiecărui județ și menținerea celorlalte parchete din respectivul județ ca puncte de lucru, care să deservească activitatea judiciară pe lângă judecătorii.
„O astfel de reorganizare ar reprezenta o soluție viabilă atât pentru problema de personal cu care se confruntă în mod constant parchetele mici, cât și pentru echilibrarea volumului de activitate între parchete”, consideră reprezentanții PÎCCJ.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
