Industria de apărare de stat din România nu are la acest moment o strategie actualizată.
Prin urmare, la doi ani de la invazia Ucrainei de către Rusia, industria de apărare din România funcționează din inerție.
Ultimul document strategic pentru această ramură a economiei a fost elaborat în 2017, în mandatul premierului Mihai Tudose, și se referea la perioada 2017-2021.
Una dintre principalele prevederi ale vechii strategii era reorganizarea ROMARM, companie a Ministerului Economiei care are în subordine toate cele 16 fabrici de muniție și armament de stat.
ROMARM nu a fost reorganizată, iar puținele investiții străine s-au făcut cu greu.
În mai 2023, Nicolae Ciucă, premierul de la acel moment, aflat la final de mandat, spunea că industria de apărare trebuie să se transforme în industrie de război.
Nu s-a întâmplat așa și niciun înalt responsabil nu a preluat ideea.
Experții consultați de Europa Liberă spun că, în contextul prelungirii războiului din țara vecină și a riscului extinderii conflictului militar, România, care are o graniță de 650 de kilometri cu Ucraina, trebuia să aplice deja o nouă strategie pentru industria de apărare.
Nu numai că nu se întâmplă acest lucru, dar nici măcar toate deciziile prevăzute în strategiile vechi, din 2013 și 2017, nu s-au aplicat.
O asemenea strategie prevede toate nevoile de apărare ale țării și cine și cum le poate onora.
De exemplu, în acest moment, Armata Română are nevoie, printre altele, de:
- obuziere și obuze de calibru 155 de mm, calibru folosit de NATO;
- muniție de calibru 30 de mm pentru mașini blindate Pirahna;
- tancuri noi;
- arme de asalt;
- pistoale.
Niciunul dintre aceste produse nu poate fi livrat astăzi de industria de apărare de stat, așa că Ministerul Apărării Naționale încearcă să cumpere ce are nevoie din străinătate.
De exemplu, Armata cumpără, din afara țării, în acest moment, obuziere, tancuri și muniție.
Numai valoarea contractului pentru trei sisteme obuzier de calibru 155 mm de nivel batalion, inclusiv muniția aferentă, are o valoare estimată la peste 4,1 miliarde de lei, fără TVA.
Legea care se referă la offset - investirea de către producătorul străin a unei sume din prețul de achiziție în România - a fost modificată în decembrie 2023.
Ministrul Economiei, Radu Oprea, a declarat pe 14 martie, la one2one, că instituția pe care o conduce lucrează acum la elaborarea normelor de aplicare a Legii Offset.
Din cauza războiului din Ucraina, atât la marii producătorii de linii de fabricație de muniție, cât la cei de capabilități militare sunt deja cozi mari, iar primele livrări pot fi făcute de la doi ani în sus.
Încă de dinainte ca Rusia să invadeze Ucraina, în februarie 2022, experții Ministerului Economiei au început să lucreze la o nouă strategie pentru industria de apărare.
Documentul a fost gata în 2023, dar, cum Guvernul Nicolae Ciucă a fost schimbat cu cel condus de Marcel Ciolacu, s-a schimbat și ministrul Economiei. Radu Oprea (PSD) i-a luat locul lui Florin Spătaru (PSD).
Surse guvernamentale care au dorit să rămână anonime au declarat pentru Europa Liberă că strategia a ajuns chiar și la Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), condus de președintele Klaus Iohannis. Însă la Guvern nu a mai ajuns, pentru a fi adoptată.
Documentul, care este secret, ar avea sute de pagini și ar cuprinde inclusiv analize despre starea fiecărei fabrici din domeniu, au adăugat aceleași surse.
Europa Liberă l-a întrebat pe actualul ministru al Economiei, Radu Oprea, ce se întâmplă cu strategia pentru industria de apărare.
„Lucrăm la ea. Au apărut noi dezvoltări europene. Este vorba despre strategia industriei europene de apărare și programul industriei europene de apărare”, a spus Radu Oprea.
Ministrul Economiei nu a precizat când va fi gata strategia și care vor fi schimbările propuse.
La începutul lunii martie, Comisia Europeană a propus o strategie comună pentru dezvoltarea industriei de apărare din cele 27 de state membre.
În mare, documentul Comisiei propune limitarea importurilor de armament și muniție din afara Uniunii, dezvoltarea unor proiecte comune între țări membre și crearea unor stocuri strategice de componente cheie pentru capabilități militare.
Când dorințele Armatei nu se potrivesc cu putirința fabricilor de armament
Adică, dacă în NATO nu se folosește decât calibru 155, noi degeaba producem în țară calibru 152!
Să nu credem că NATO, în cazul în care România va fi atacată, ne va ajuta cu muniție de 152, pentru că nu are industria de apărare pregătită pentru a produce 152!”
Așa a sunat avertismentul șefului Armatei, făcut la one2one, pe 1 februarie.
Gen. Vlad mai atrăgea atunci atenția că fabricile românești de muniție nu produc proiectile de calibru 155. Întrebat când speră că se va instala și în România o linie de producție pentru asemenea muniție, șeful Armatei a răspuns: „Ieri!”
La rândul său, șeful Direcției Generale pentru Armamente din MApN, generalul Teodor Incicaș, a declarat la emisiunea „România, te iubesc!”, de la Pro TV, de duminică, 10 martie:
Armata a cumpărat în ultimii ani patru tipuri de sisteme de apărare care folosesc muniție de tip NATO.
Printre acestea, sistemul american Patriot.
De asemenea, în curs de achiziție sunt sisteme de apărare Shorad-VShorad. Ministerul Apărării a semnat la sfârșitul anului 2023 un contract cu firma germană Rheinmetall, pentru modernizarea completă a sistemelor de artilerie antiaeriană.
Pentru niciunul dintre ele, industria românească de profil nu poate livra proiectilele necesare.
Așa că Ministerul Apărării a început să pregătească licitații și pentru muniție.
După aceste avertismente, pe 14 martie, Europa Liberă l-a întrebat la one2one, pe ministrul Economiei, Radu Oprea, cel care patronează acum industria de apărare de stat, cum răspunde apelului făcut de șeful militar al Apărării.
Însă muniția aceasta de calibru 155 de mm are un anumit specific, nu este o muniție standard. Producătorul american are un anumit standard, producătorul coreean are un anumit standard, producătorul european -și aici sunt mai mulți - au un anumit standard.
Atât timp cât ne referim la Armata Română, trebuie întâi să primim un răspuns: cine va fi cel care va furniza echipamentele (n.r. care folosesc pentru tragere proiectile de calibru de 155 mm, pe care Armata le cumpără în această perioadă), ca să știm exact ce trebuie să producem.
În schimb, astăzi, împreună cu parteneri din Europa, parteneri cu capital privat și cu capital de stat, producem parte din acest acest obuz de 155, acest proiectil de 155.
Europa Liberă: Când spuneți parte, la ce vă referiți?
Radu Oprea, ministrul Economiei: Sunt operațiuni pe care le executăm în România astăzi pentru 155, pentru produse care merg în afară.
Europa Liberă: Da, dar noi vorbim de nevoile Armatei Române.
Radu Oprea, ministrul Economiei: Păi, tocmai am definit puțin mai devreme faptul că, întâi, Armata Română trebuie să spună ce echipamente are.”
Cine mediază?
Cele două interviuri recente de la Europa Liberă, cel cu șeful Statului Major al Armatei și cel cu ministrul Economiei, confirmă faptul că cele două instituții nu colaborează eficient una cu alta pentru o eventuală apărare a țării.
Primul mediator ar trebui să fie premierul, însă nu este clar dacă șeful Executivului își exercită acest rol.
În acest moment, atât Ministerul Apărării, cât și cel al Economiei sunt conduse de miniștri ai Partidului Social Democrat (PSD), subordonați politic și institutional premierului, liderul PSD, Marcel Ciolacu.
Premierul României, Marcel Ciolacu, a vorbit pe 17 martie despre avertismentul generalului Gheorghiță Vlad cu privire la incapacitatea industriei de apărare de a fabrica și livra Armatei muniție de calibre NATO.
„Cred că a fost un pic hazardată declarația persoanei de la Ministerul Apărării, care a făcut-o, că România nu are capacitatea de a face muniție NATO. România face muniție NATO și este pregătită, dar este insuficient”, a spus Ciolacu, la Digi24.
Întrebat dacă șeful Statului Major al Armatei a greșit cu acele declarații, premierul a răspuns: „Este posibil, dacă dânsul le-a făcut. Eu, din punctul meu de vedere de prim-ministru și din informațiile pe care le am eu, a greșit. Dar nu este un lucru extraordinar.” „Mai greșim”, a spus el.
Până acum, premierul Marcel Ciolacu a refuzat să acorde Europei Libere un interviu.
De ce această situație?
Un prim răspuns este că, în timp ce Armata a ajuns una dintre cele mai reformate instituții publice, obligată fiind de apartenența la NATO și de standardele înalte din această alianță, industria de apărare de stat a rămas printre cele mai învechite instituții.
Războiul din Ucraina a pus însă cele două instituții față în față.
Pe de o parte, Ministerul Apărării a pornit o cursă a achizițiilor.
Toate echipamentele trebuie să fie interoperabile cu echipamentele celorlalți aliați din NATO, care, în cazul în care România va fi atacată, aliații vor aduce echipamentele lor pentru a ne apăra.
De partea cealaltă, ROMARM, compania Ministerului Economiei, care reunește fabricile la care statul deține controlul, a ajuns să facă profit mai degrabă datorită exporturilor către Ucraina și către alte țări, decât ca urmare a livrărilor de arme și muniții de tip NATO către Armata Română.
Institutul Național de Statistică a comunicat în toamna anului 2023 că, în prima parte a anului trecut, ROMARM a fost pe locul 10 în topul exportatorilor români în Ucraina, iar Uzina de produse speciale Dragomirești, filială a ROMARM, s-a aflat chiar pe locul 6.
Topul exportatorilor români în Ucraina, în primele 5 luni ale anului 2023
|
1. Compania națională Romtehnica |
|
2. OMV Petrom |
|
3. Oscar Downstream |
|
4. Automobile Dacia |
|
5. Energocom Chișinău - sucursala Otopeni |
|
6. Compania ROMARM - filiala uzina de produse speciale Dragomirești |
|
7. Liberty Galați |
|
8. Jetfly Hub |
|
9. Rompetrol Rafinare |
|
10. Compania ROMARM SURSA: Institutul Național de Statistică |
În interviul de la one2one, ministrul Economiei, Radu Oprea, a mai declarat că, în 2023, ROMARM a avut un profit de două milioane de lei, adică 400.000 de euro.
Iar unele companii de stat fac angajări, lucrează în trei schimburi și devin profitabile, completează ministrul Economiei.
„UM Cugir este o companie cu capital de stat care nu mai are nicio datorie. La sfârşitul lunii decembrie anul trecut, au plătit toate datoriile, sunt pe profit şi sunt în plină dezvoltare. Memorandumul (n.r. aprobat de Guvern la începutul lunii martie) are ca scop acela de a putea angaja încă 88 de persoane, direct productivi, pentru că au contracte, au o încărcare foarte puternică în acest moment. Acolo se produce muniţie calibru NATO, dar calibru mic, 5,6 – 12,7, contracte internaţionale care necesită o productivitate mai mare. Cele 88 de persoane vor putea genera o cifră de afaceri de 1.000.000 de euro pe lună în plus pentru UM Cugir”, completează demnitarul.
Doar că producția de muniție NATO despre care vorbește ministrul este pentru arme care nu sunt în dotarea Armatei Române.
Iar armele de asalt de care Armata are nevoie urgent nu le poate produce încă ROMARM.
Surse apropiate industriei de apărare de stat au explicat pentru Europa Liberă că lipsa de comunicare între Ministerul Economiei și cel al Apărării (MApN) e așa de mare încât proiecte precum fabricarea de muniție de calibru 30 de mm a ajuns o epopee. Produsul ar fi fost deja creat de ROMARM, a fost testat, dar MApN ar întârzia certificarea.
Romarm face ONG, președinte e Gabriel Țuțu
În acest timp, ROMARM a creat o organizație neguvernamentală (ONG) la care au aderat și unele dintre cele peste 100 de companii private din România din domeniul de apărare.
Organizația se numește OPIA-Organizația Patronală “Industria de Apărare”.
Scopul OPIA este, potrivit propriei descrieri, facilitarea dialogului între reprezentanții industriei de apărare din România, companiile internaționale din domeniu, instituțiile publice relevante, precum și alți potențiali clienți din țară și străinătate.
Președintele OPIA este fostul director al ROMARM, Gabriel Țuțu.
El a fost reținut și apoi cercetat sub control judiciar, de Direcția Națională Anticorupție, în ianuarie 2023, pentru achiziția de măști de protecție, în pandemia de COVID-19. Măștile care au fost livrate MApN, într-un contract de peste 1,7 milioane de euro, ar fi fost neconforme.
Directorul de relații internaționale al OPIA este Horia Botiș, reprezentant al industriei de apărare din România în Consiliul Consultativ Industrial al NATO.
El spune pentru Europa Liberă că, odată cu intrarea unor noi producători militari privați în OPIA, cifra de afaceri a celor câteva zeci de companii afiliate care produc în România va ajunge la un miliard de euro anual.
Când Ministerul Apărării și cel al Economiei nu se completează, cine ar trebui să intervină - președintele sau premierul?
Răspunsul scurt la această întrebare este: ambii. Dar și Parlamentul are un rol important.
Președintele este șeful Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), iar premierul este vicepreședintele forului suprem.
Pașii făcuți de autorități în 2013, atunci când au adoptat penultima strategie a industriei naționale de securitate, arată că primul mediator ar trebui să fie premierul în funcție.
Atunci, în urma prezentării situației în care se afla Armata, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, condus de președintele Traian Băsescu, a decis că Executivul trebuie să înființeze un comitet interguvernamental pentru evaluarea stării industriei de securitate.
Premierul Victor Ponta (PSD, la acel moment) a înființat comitetul în aprilie 2013.
Până în luna iunie 2013, comitetul a făcut un raport privind evaluarea stării industriei de securitate. Acest raport a fost prezentat în şedinţa CSAT din iunie 2013.
Iar CSAT a decis că membrii comitetului trebuie să facă, până în septembrie 2013, strategia industriei naţionale de securitate, care să aibă ca prim-autor Ministerul Economiei.
Până la finalul anului 2013, strategia a fost adoptată, după ce a fost completată cu încă două strategii sectoriale pentru tehnică blindată, automobile şi artilerie, precum şi pentru domeniul aeronautic.
La toate aceste documente au lucrat Cancelaria Prim-ministrului, Ministerul Economiei, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Finanţelor Publice, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
Aceasta avea șase capitole şi șapte anexe, în care erau tratate domeniile strategice de acţiune:
- pulberi şi explozivi;
- capacităţile de producţie şi realizare a mentenanţei pentru tehnica militară;
- fabricarea şi testarea muniţiilor şi armamentului de infanterie;
- tehnică blindată;
- automobile şi artilerie;
- aeronautică;
- realizarea şi integrarea sistemelor de comandă şi control şi cercetare, dezvoltare - inovare.
Obiectivele strategiei pentru industria de apărare din 2013
- Menţinerea unor capacităţi adecvate de producţie militară convenţională care să permită un grad ridicat de autonomie privind înzestrarea forţelor;
- Continuarea exporturilor în vederea amortizării costurilor cercetării, retehnologizării şi producţiei militare pentru uz propriu;
- Măsuri pentru restructurarea industriei de apărare cu capital de stat;
- Soluții pentru producerea unei game diversificate de produse militare competitive din punct de vedere tehnic şi economic;
- Identificarea unor proiecte concrete de revitalizare a industriei româneşti de apărare prin valorificarea experienţei manageriale şi a expertizei companiilor româneşti cu capital autohton mixt (privat şi public).
Ulterior, și premierul Mihai Tudose (PSD) a înființat, în 2017, un consiliu pentru coordonarea industriei naționale de apărare.
Potrivit notei de fundamentare de la acel moment, consiliul urma să funcționeze „ca organism consultativ tripartit fără personalitate juridică, în sprijinul coordonării unitare şi pentru realizarea unui parteneriat strategic în domeniul industriei naţionale de apărare.”
Ce atribuții avea Consiliul pentru Coordonarea Industriei Naționale de Apărare înființat în 2017
- Asigură cadrul de consultare în vederea armonizării activităților autorităților şi instituțiilor publice române în domeniul industriei naționale de apărare;
- Asigură cadrul de consultare interinstituțional privind realizarea programelor multianuale de înzestrare a Forțelor Sistemului Național de Apărare )FSNA) cu participarea industriei naționale de apărare;
- Identifică şi propune soluții pentru satisfacerea cererilor de înzestrare ale instituțiilor militare, în industria națională de apărare;
- Identifică posibilități şi oportunități de participare la proiecte şi programe comune NATO/UE de asimilare şi realizare produse militare, sensibile şi strategice;
- Semnalează președintelui României şi prim-ministrului disfuncțiile cu impact major manifestate la nivelul industriei naționale de apărare, care pot conduce la pierderea capacității de realizare a produselor şi/sau serviciilor pentru FSNA;
Consiliul era format din reprezentanți ai MApN, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Serviciul de Protecție şi Pază, Ministerul Economiei și ai altor instituții.
Europa Liberă a întrebat Guvernul, vineri, 15 martie, când a avut loc ultima ședință a Consiliului pentru Coordonarea Industriei Naţionale de Apărare și care a fost ordinea de zi.
De asemenea, am întrebat câte ședințe a avut acest consiliu în mandatul actualului premier și de câte ori s-au reunit membrii acestui for în mandatul de premier al domnului Nicolae Ciucă.
Totodată, am întrebat care sunt rezultatele concrete din ultimii doi ani ale acestui consiliu.
Nu am primit, deocamdată, răspuns.
Liderul Alianței Sindicatelor din Industria de Apărare și Aeronautică, Constantin Bucuroiu, spune pentru Europa Liberă că programul de reorganizare a ROMARM, cerut de CSAT în martie 2017, cu termen de implementare finalul acelui an, nu a fost finalizat nici până astăzi.
În al doilea rând, spune liderul sindical, Strategia Industriei de Apărare, la care s-a lucrat între 2020 și 2022, „care stă în Ministerul Economiei, este mult prea stufoasă, nu punctează esențialul”.
Tot liderul sindical crede că „România suferă din cauza politicii greșite «ne apără alții»”.
Ce trebuie să facă președintele și premierul concret, pentru Armată
Pentru a înțelege cine și cum ar trebui să gestioneze relația dintre MApN și Ministerul Economiei în ceea ce privește lipsa producției de muniție și capabilități de care are nevoie Armata, Europa Liberă a apelat la unul dintre cei care au lucrat atât pentru Armată, cât și pentru doi dintre președinții României.
Generalul Constantin Degeratu a condus Statul Major General în perioada 1997-2000, apoi a fost consilier prezidențial pentru apărare și siguranță națională în ultimul an de mandat al lui Emil Constantinescu (2000), iar din 2005, a fost consilier de stat la Departamentul Securității Naționale din cadrul Administrației Prezidențiale, în primul mandat de președinte al lui Traian Băsescu.
Generalul Constantin Degeratu explică:
„În situații normale, de pace (ceea ce nu este cazul acum), problema colaborării dintre Ministerul Apărării și Ministerul Economiei în privința producției de armament, muniții și tehnică militară necesară înzestrării Armatei este o consecință directă a unei hotărâri a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, consiliu prezidat de președintele României și din care fac parte, ca membri cu drepturi egale, prim-ministrul, cei doi miniștri nominalizați aici (Apărare, Economie) și șeful Statului Major al Apărării.
Hotărârile CSAT sunt obligatorii pentru toți membri săi. Punerea lor în aplicare se face, în problema în speță, de către Guvernul României - respectiv de către premier și de fiecare minister în parte. Neîndeplinirea hotărârilor CSAT poate atrage răspunderea politică, administrativă și (în unele situații) juridică/penală".
Fostul șef militar al Armatei și consilier prezidențial atrage atenția că și Parlamentul are un rol important:
„Programul general de înzestrare a Armatei cu armament, muniții si tehnică militară este integrat în programul de guvernare aprobat de Parlamentul României.
Parlamentul este forumul suprem care stabilește politica de apărare (inclusiv programele de înzestrare), politică publică pe care Guvernul o pune în aplicare. Prin mijloacele procedurale specifice, Parlamentul urmărește stadiul pregătirii Armatei pentru îndeplinirea misiunilor constituționale, inclusiv îndeplinirea programelor de înzestrare.
Președintele României, atât în calitate proprie, cat și în cea de președinte al CSAT și comandant (Suprem) al Forțelor Armate, are obligația să urmărească îndeplinirea hotărârilor CSAT și să ia măsuri adecvate de rezolvare a problemelor apărute, atât prin analize periodice, în cadrul CSAT, sau prin prezidarea unor ședințe ale Guvernului consacrate unor astfel de probleme, cât și prin consultări periodice cu șeful Statului Major al Apărării.
Ca urmare, din perspectiva președintelui, nu se pune problema medierii între ministere, ci cea a asigurării îndeplinirii hotărârilor CSAT de către Guvernul României, respectiv de către ministere. Asta nu înseamnă că președintele trebuie să rămână blocat la o poziționare strict funcționărească, ultra-instituțională.
Dimpotrivă, având în vedere că președintele este și comandant (suprem) al Forțelor Armate, el răspunde direct de viața și activitatea celor pe care îi comandă, de asigurarea condițiilor pentru ca aceștia să își poată îndeplini misiunea, chiar cu prețul vieții așa cum au jurat", explică generalul Constantin Degeratu.
Dan Claudiu Degeratu este expert în securitate internațională și a lucrat la Ministerul Apărării. Între 2004 și 2006, a fost directorul general al Departamentului pentru Politica de Apărare şi Planificare de la MApN.
El spune că responsabilitatea adoptării unei strategii actuale pentru industria de apărare aparține premierului. „Dacă ne uităm în lege, prim-ministrul trebuie să găsească soluții pentru avizare, pentru diferite proiecte, prim-ministrul este șeful celor doi miniștri (n.r. al Apărării și al Economiei)”, argumentează Dan Claudiu Degeratu.
Expertul spune că, în ceea ce privește activitatea Consiliului pentru Coordonarea Industriei Naţionale de Apărare, „acesta nu a funcționat în mod real, a fost mai mult pe hârtie. Și atunci, e normal ca cele două ministere (n.r. al Apărării și al Economiei) să lucreze ca și cum ar fi din țări diferite”.
Dan Claudiu Degeratu remarcă și el că industria de apărare autohtonă nu are o strategie actualizată.
„Dacă nu ai niciun plan, atunci nu reușești să te califici la licitațiile deschise de MApN”, mai spune expertul în securitate internațională.
Dacă industria națională de apărare de stat va progresa, rămâne de văzut.
Însă soluțiile disponibile pentru industria românească de apărare sunt două și sunt clare: fie privatizarea ROMARM, fie, după model israelian, preluarea companiei de la Ministerului Economiei de către Ministerul Apărării, spun sursele consultate de Europa Liberă.
Generalul Constantin Degeratu crede că strategia pentru industria de apărare ar trebui integrată într-o strategie pentru politica industrială a României. Și la acest ultim document, Ministrul Economiei lucrează.
„Guvernările ar trebui, pentru a putea acționa eficient în astfel de situații, să anticipeze corect evoluțiile în domeniul stărilor de securitate, să înțeleagă în ce moment al istoriei ne aflam, să acționeze cu timpul necesar înainte ca cerința pentru acele produse să devină stringentă și să dispună de capacitatea de a se adapta rapid cerințelor concrete ale unui conflict militar iminent sau în desfășurare. Ceea ce nu este cazul pentru noi, românii.
Actualul conflict armat (regional, deocamdată), care ne implica în mod obiectiv și inevitabil, era predictibil încă din anul 2008; în anul 2012, acesta si-a devoalat valența geopolitică insurmontabilă, iar în 2014 s-a declanșat efectiv.
Din păcate, în politica românească, el nu a fost asimilat nici până acum, rămânând o problemă de dezbatere tip masă rotundă și de show mediatic. Viața politică românească nu l-a integrat între preocupările sale prioritare, iar societatea românească trăiește încă într-o realitate paralelă.
În consens cu aceasta situație bizară, economia românească nu are nici reflexele unei economii de piață normale (identificarea si anticiparea oportunităților de business/profit în stările de criză), nici pe cele ale unei economii de stat (care își asumă birocratic responsabilitatea guvernării). Or, o astfel de stare nu poate genera o strategie reală, acțională pentru industria de apărare”, mai spune generalul Constantin Degeratu.
