Cum a arătat revoluția de la Sibiu, prin ochii procurorilor militari

Pe fondul informaţiilor despre evenimentele din Timişoara, în municipiul Sibiu au început să circule manifeste prin care populaţia a fost îndemnată să se solidarizeze cu populaţia Timişoarei şi să participe la o manifestaţie care urma să aibă loc în ziua de 21 decembrie 1989, în Piaţa Mare din Sibiu.

În dimineaţa zilei de 21 decembrie, în diferite puncte din municipiu, în principal în zona centrală, au început să se adune din ce în ce mai multe persoane care, pornind de la discuţii restrânse, au ajuns în scurt timp să se manifeste împotriva puterii comuniste din România. Spre centrul oraşului au început să vină muncitorii principalelor întreprinderi sibiene.

Deoarece mişcarea de protest a luat amploare, a avut loc o primă intervenţie a forţelor de ordine din cadrul Inspectoratului Judeţean al MI, cu scopul împiedicării concentrării manifestanţilor în zona centrală a urbei. Au fost reţinute persoane din rândul manifestanţilor.

Pregătirea pentru luptă

O a doua intervenţie a forţelor de represiune (MI) a avut loc în Piaţa Mare, după ce grupurile de muncitori au pătruns în perimetrul pieţei pentru a protesta. La ambele intervenţii a acţionat Plutonul „Scutul”. Pentru intervenţii au fost folosite inclusiv două autospeciale ale pompierilor. Acţiunea de represiune a eşuat întrucât forţele de ordine ale MI nu au reuşit dispersarea manifestanţilor.

Imediat, de la nivelul Comitetului Judeţean de Partid Sibiu, prin intermediul lui Nicu Ceauşescu s-a solicitat intervenţia armatei. La vremea respectivă, comandantul Garnizoanei Sibiu şi al UM 01512 Sibiu era col. Aurel Dragomir. Acesta, prin declaraţiile date, a arătat că a fost solicitat pentru a interveni cu forţele MApN împotriva manifestanţilor. „A mai arătat că, după o discuţie purtată cu inspectorul şef al MI, i-a telefonat lui Ceauşescu Nicu, iar acesta i-a ordonat să adopte măsuri de urgenţă şi să deplaseze efectivele MApN în diverse puncte ale oraşului. În jurul orelor 10:20, col. Dragomir Aurel a purtat o convorbire prin telefon cu ministrul apărării Milea Vasile, iar acesta din urmă, auzind despre solicitarea venită din partea lui Ceauşescu Nicu, a permis scoaterea în stradă a efectivelor MApN, cu indicaţia de a nu se trage în populaţie”, se arată în document.

Din acel moment, col. Dragomir Aurel a început să se manifeste ca un coordonator al tuturor unităţilor militare din Sibiu. „Până în jurul orelor 12:00, toate subunităţile militare constituite conform ordinelor col. Dragomir Aurel, au ajuns în punctele stabilite (Piaţa Mare, Hotelul Bulevard, Comitetul Judeţean, Liceul Economic, Consiliul Popular Municipal, centralele telefonice din oraş, Întreprinderea Flaro, depozitele de garnizoană etc.). Treptat situaţia s-a tensionat, au apărut ciocniri între demonstranţi şi forţele de ordine, soldate cu deschiderea focului de avertisment. Au apărut primii răniţi prin împuşcare, iar în legătură cu aceste prime victime din Sibiu, se constată că majoritatea manifestanţilor a declarat că au executat foc doar militarii din cadrul UM 01512 Sibiu, având în vedere că, în acel moment, în piaţă nu mai erau prezente alte forţe de ordine”, se precizează în rechizitoriu.

În acest context, în Piaţa Mare din Sibiu au rezultat cinci victime prin împuşcare, dintre care una a decedat. Au folosit gaze lacrimogene După evenimentele din Piaţa Mare, numărul manifestanţilor a continuat să crească. Întrucât militarii din piaţă au constituit un dispozitiv circular, manifestanţii s-au retras către străzile adiacente, s-au regrupat şi s-au deplasat către CJ de Partid şi Inspectoratul Judeţean al MI. În faţa sediului inspectoratului s-a manifestat paşnic, fiind scandate în principal lozinci antiprezidenţiale.

„Situaţia s-a retensionat, iar în jurul orelor 18:00 manifestanţii au trecut la acţiuni care au vizat atacarea şi pătrunderea în sediile Miliţiei şi Securităţii. Au fost folosite sticle, pietre şi alte obiecte contondente. Acţiunile au culminat cu incendierea mai multor autoturisme parcate în zonă, aparţinând în principal lucrătorilor de miliţie şi securitate. În acest context, cadrele MI au folosit gaze iritant-lacrimogene şi au executat focuri de armă. Uzul de armă efectuat din sediul Inspectoratului Judeţean MI a provocat un deces şi nouă răniri de persoane. În noaptea de 21/22 decembrie 1989, col. Dragomir Aurel a fost de acord ca inspectorul şef al MI Sibiu şi şeful DSS Sibiu să se mute în biroul Comandamentului UM 01512 Sibiu, de unde, cu toţii, urmau să coordoneze represiunea preconizată pentru 22 decembrie. În aceeaşi noapte s-a dispus transferul arestaţilor preventiv din rândurile manifestanţilor ( 25 de persoane ) din arestul MI la Penitenciarul Aiud”, se mai arată în document.

A doua zi, începând cu primele ore din 22 decembrie 1989, grupuri numeroase de cetăţeni au început să se deplaseze, pe diverse trasee, spre centrul municipiului Sibiu, manifestanţii concentrându-se în principal în faţa Inspectoratului Judeţean al MI, la sediul Casei de Cultură a Sindicatelor, dar şi în faţa CJ de Partid.

“Este important de precizat că după evenimentele din 21 decembrie 1989, forţele de ordine ale MI, nu au mai efectuat misiuni în municipiul Sibiu, fiind prezente la sediile unităţilor din care făceau parte. Mai mult, pentru apărarea sediilor Miliţiei şi Securităţii, din ordinul col. Dragomir Aurel, au fost dispuse forţe ale UM 01512 Sibiu şi UM 01606 Sibiu, care au format un cordon defensiv în faţa Inspectoratului Judeţean al MI. În cursul dimineţii de 22 decembrie, col Dragomir Aurel a purtat o discuţie prin telefon cu generalul Ceauşescu Ilie (adjunct al ministrului apărării şi şef al Consiliului Politic Superior al Armatei) în urma căreia s-a decis suplimentarea forţelor MApN din Sibiu cu efective militare din judeţul Vâlcea.

În jurul orelor 09:30, manifestanţii aflaţi în faţa Inspectoratului Judeţean MI au devenit agresivi, dorind pătrunderea în clădire. În acest context, cadrele MI, pentru a-i linişti pe manifestanţi, au afişat la etajul trei al clădirii un banner inscripţionat „Noi, miliţia, slujim interesele poporului. Suntem cu voi! Fără violenţă! Organizaţi-vă pentru dialog!”. Militari împuşcaţi Evenimentele au luat, însă, în mod subit, un curs neaşteptat după ce, prin mass-media, s-a anunţat sinuciderea ministrului apărării Milea Vasile.

“Anunţul a determinat mulţimea să nu se mai deplaseze spre Poligrafie, să rămână în faţa Inspectoratului MI şi să reînceapă asaltul asupra acestuia. Evenimentele au fost deosebit de tensionate, violenţele extreme, s-a deschis focul de către cadrele MI, rezultând împuşcarea mai multor persoane, printre acestea fiind şi militarul M.D. care a decedat. Cert este că o parte a manifestanţilor a reuşit să pătrundă cu forţa în clădirea Inspectoratului Judeţean al MI. De aici, civilii s-au înarmat cu arme militare aparţinând cadrelor de miliţie şi de securitate care şiau abandonat armamentul şi muniţia. După pătrunderea manifestanţilor în sediul MI, de frică, mai multe cadre de miliţie şi securitate s-au refugiat spre UM 01512 Sibiu (aflată în imediata vecinătate) şi au sărit gardul unităţii militare, întrucât pe la punctul principal de acces nu se putea intra din cauza prezenţei unui grup masiv de demonstranţi care se comporta violent cu lucrătorii MI prinşi în zonă”, se mai precizează în rechizitoriu.

Foc încrucişat

Concomitent cu deplasarea spre 128 UM 01512 Sibiu, cadrele MI au executat focuri de avertisment. “În acest context, militarii ce asigurau paza UM 01512 Sibiu au deschis focul împotriva cadrelor MI care au pătruns în unitate prin escaladarea gardului. S-a deschis focul inclusiv asupra sediului Inspectoratului Judeţean MI. Urmare acestui eveniment, din rândul cadrelor de miliţie şi securitate care au încercat să se refugieze în incinta UM 01512 Sibiu, a rezultat un număr mare de victime, 19 cadre MI au decedat, 4 fiind rănite. Despre acest tragic eveniment, prin Raport Despre acest tragic eveniment, prin Raportul Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 au fost stipulate următoarele: „Este greu de imaginat cum s-a putut crede că un grup de 25 de cadre MI care au fugit din clădirile instituţiilor lor, din cauza presiunii mulţimii, ar fi fost în măsură să atace şi să cucerească clădirile unităţii militare în care exista un dispozitiv de apărare „beton”, realizat din sute de militari. În afara absurdităţii acţiunii comandată de colonelul Dragomir Aurel, ca principal vinovat în desfăşurarea evenimentului, se fac vinovaţi şi comandanţii Miliţiei şi Securităţii, care se aflau în cazarmă şi care nu au luat măsuri de anunţare a intenţiilor subordonaţilor lor. Dovedind exces de zel, colonelul Dragomir Aurel a condus acţiunea de neutralizare a aşa-zişilor invadatori”.

Declaraţii relevante

Cu referire la evenimentele desfăşurate în Sibiu şi nu numai, a fost audiat martorul Rusan Ioan ( sediul SPM, 04.10 2018-11/P/2014, vol.IV – Declaraţii, f.130-135) care a spus: „ În decembrie 1989 eram cadru al DSS şi făceam parte din unitatea 0110 - contraspionaj ţări socialiste. Eu am fost şeful colectivului anti – STASI ( serviciul de informaţii al RD Germană), aşa că am luat contact doar tangenţial cu colegii care desfăşurau activităţi anti – KGB. Într-un interviu pe care l-am acordat mai demult, am spus că în decembrie 1989 puterea a fost preluată chiar de cei pe care-i urmăream noi.(….) După Revoluţie , când îndeplineam funcţia de şef al Departamentului de Informaţii Sibiu (SRI) am 129 primit ordin să efectuez o cercetare în vederea obţinerii de date pentru clarificarea evenimentelor de la Sibiu din decembrie 1989(….)

Cu privire la comandantul UM01512 Sibiu, colonelul Dragomir Aurel, consider că a fost depăşit de situaţie. Era relativ tânăr şi era cunoscută apropierea sa de Nicu Ceauşescu, mergea până la servilism. Atitudinea lui de până la 22 decembrie întăreşte afirmaţia mea , el cerându-i personal aprobarea lui Nicu Ceauşescu de a interveni cu trupe militare în vederea restabilirii ordinii în Sibiu, afirmând că cei de la MI nu fac faţă. După fuga lui Ceauşescu atitudinea lui s-a schimbat, iar deciziile lui au fost nu doar greşite, dar şi lipsite de umanism. Este cunoscut episodul uciderii celor care, în nevoie, de teama maselor populare, au sărit gardul, după ce iniţial a existat o înţelegere în acest sens cu conducerea unităţii militare (…) Nu cred că Dragomir a făcut parte dintr-o diversiune, deoarece era mult prea ataşat de familia Ceauşescu.”

„Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de parchetele militare în perioada 1990 – 1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989”, elaborată de Secţia Parchetelor Militare, Comisia Senatorială, dosar nr. 53/J.I.3, cu referire la situaţia din Sibiu, conţine următoare concluzie: „Este de menţionat împrejurarea că, deşi asupra clădirilor Inspectoratului Judeţean al MI s-au executat trageri repetate şi intense dinspre UM 01512 Sibiu, niciun cadru MI nu a fost ucis sau rănit în acest sediu, în poziţii de tragere la ferestre sau uşi, ceea ce este de natură să infirme declaraţiile date de militarii UM 01512 Sibiu, care, de regulă, au susţinut versiunea ripostei pe care au dat-o la tragerile efectuate din sediul MI asupra unităţii militare. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din constatarea ulterioară a unui număr redus de urme de gloanţe pe pereţii clădirilor UM 01512 Sibiu, precum şi din inexistenţa unor victime în rândul militarilor aflaţi în acele clădiri”, se precizează în rechizitoriu.

Bilanţul incompetenţei

Tot în contextul uzului de armă efectuat în zona UM 01512 Sibiu, la data de 22.12.1989, începând cu orele 12:00, au mai fost consemnate 5 decese şi 6 răniri prin împuşcare (4 decedaţi şi 4 răniţi au aparţinut MI, 1 decedat şi 2 răniţi fiind civili). În curtea Inspectoratului Judeţean MI, în acelaşi interval orar, au mai fost împuşcate mortal 2 persoane, alte 5 fiind rănite prin împuşcare (2 civili decedaţi, 3 civili răniţi, respectiv 2 cadre MI rănite).

În spatele sediului Inspectoratului Judeţean MI, au mai fost răniţi prin împuşcare 2 civili. Pe strada Armata Roşie şi în imobilele de pe această stradă (aflate în proximitatea UM 01512 Sibiu) au mai rezultat 21 de victime din care 11 au decedat, iar 10 au fost rănite prin împuşcare ( cu toţii civili). Pe strada Gheorghe Gheorghiu Dej şi imobilele de pe această stradă, tot în contextul uzului de armă efectuat în zona UM 01512 Sibiu, în data de 22 decembrie 1989 au mai rezultat 17 victime, din care 4 au decedat, iar 13 au fost rănite prin împuşcare (2 militari decedaţi, restul decedaţilor şi răniţilor fiind civili).

În Piaţa Mare din Sibiu, urmare a uzului de armă efectuat în zonă, au mai decedat 3 persoane civile. În această zi, în diverse zone ale municipiului Sibiu, alte două persoane au decedat prin împuşcare, iar 15 au fost rănite. În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 s-a trecut la organizarea şi executarea apărării obiectivelor de interes public. Au existat şi lucrători de miliţie şi de securitate care, încercând să se deplaseze la domiciliile lor, au fost imobilizaţi, agresaţi şi conduşi la UM 01512 Sibiu, unde au fost reţinuţi, diferite perioade de timp, până când Comisia de Anchetă, care a funcţionat în cadrul UM 01512 Sibiu, a dispus punerea lor în libertate, după ce s-a constatat că nu au efectuat uz de armă şi nu au acţionat împotriva manifestanţilor.

La rândul lor, cadrele MI şi DSS care au rămas în sediul Inspectoratului au fost preluate şi conduse de către manifestanţi şi militari, în incinta UM 01512 Sibiu, unde au fost reţinute şi ulterior cercetate. Cadrele MI şi DSS care au reuşit să părăsească zona inspectoratului şi nici nu au fost imobilizate de către manifestanţi, s-au prezentat ulterior, ca urmare a comunicatelor tv şi radio difuzate în zilele care au urmat, la UM 01512 Sibiu sau au fost conduse de la domiciliile lor la aceeaşi unitate militară, unde au fost, de asemenea, reţinute şi cercetate de Comisia de Anchetă.

Reţineri ilegale

Probele administrate au relevat că, în perioada evenimentelor din decembrie 1989, în sala de sport a UM 01512 Sibiu şi ulterior în bazinul de înot, desecat, au fost lipsite de libertate în mod abuziv peste 500 de persoane.

„Persoanele de sex feminin au fost reţinute separat, într-un alt corp de clădire. Declaraţiile persoanelor ce au suferit lipsirea de libertate, arată că acestea, pe perioada reţinerii, au fost supuse unor acte extreme de violenţă fizică şi psihică (sa recurs inclusiv la simularea într-un mod foarte realist, în repetate rânduri, a executării persoanelor reţinute). Totodată, au fost supuse la înfometare şi la diverse umilinţe din partea militarilor aflaţi în pază. S-a mai probat existenţa, pe raza municipiului Sibiu, a unei adevărate „vânători de oameni”, ajungându-se inclusiv la situaţii în care cadrele MI rănite şi aflate sub îngrijire medicală la Spitalul Municipal Sibiu, au fost luate cu forţa din această unitate medicală (în pofida protestelor exprese şi vehemente ale medicilor) şi introduse în bazinul de înot al UM 01512 Sibiu, fără asigurarea asistenţei medicale necesare, situaţie în care o persoană a decedat.

Probele au mai devoalat că însuşi colonelul Dragomir Aurel a participat la astfel de acţiuni inumane. Reţine atenţia că marea majoritate a persoanelor lipsite de libertate în incinta UM 01512 Sibiu au aparţinut structurilor MI şi DSS din Sibiu, inclusiv personalul civil al acestor structuri fiind reţinut în mod abuziv şi supus unor tratamente inumane”, se mai arată în document.

Terorişti inventaţi

Cercetările efectuate ulterior, au dus la eliberarea tuturor persoanelor astfel reţinute, având în vedere că împotriva lor nu a existat nicio probă privind desfăşurarea unor activităţi ostile Revoluţiei. După cum a rezultat şi din declaraţiile menţionate pe parcursul acestei lucrări, de foarte multe ori, persoanele reţinute în diverse oraşe ale ţării sub suspiciunea de terorism au suferit violenţe fizice şi psihice, uneori extreme.

Se poate concluziona că, sub efectele profunde şi generalizate ale psihozei teroriste a fost posibil acest gen de conduită, în urma căruia foarte multe persoane, din diverse oraşe ale României, au avut de suferit pe nedrept privări grave de libertate, suferinţe fizice şi psihice.

„Având în vedere cele mai sus expuse, rezultă că toate aceste reţineri de persoane, fără temei, cauzatoare de traume, reprezintă tot o expresie a inducerii în eroare şi astfel responsabilitatea incumbă factorilor de decizie ai CFSN şi ai MApN. Mass-media a relatat despre capturărilor aşa zişilor terorişti şi în acest fel opinia publică a fost manipulată în sensul de a fi convinsă că duşmanul terorist chiar există, realitatea fiind, însă cu totul alta. Având în vedere că reţinerile ilegale sub suspiciunea de terorism au fost efectuate de cadrele MApN, rezultă că responsabilitatea pentru aceste conduite incumbă Consiliului Militar Superior şi, implicit, conducerii CFSN”, se mai precizează în document.