Linkuri accesibilitate

Cum și-a schimbat PSD elita politică. Puterea baronilor


Imagine de la ultimul congres PSD, cu Paul Stănescu și Olguța Vasilescu în prim-plan, lideri locali puternici în ierarhia social-democraților

Anunțurile recente ale liderului interimar al PSD, Marcel Ciolacu, referitoare la schimbările din conducerea social-democraților, direcționează cu totul puterea de decizie spre baronii PSD. Se consolidează astfel un curent care a fost deschis în epoca Dragnea, în urmă cu cinci ani, diferit de sistemul de recrutare și promovare în ierarhia partidului de la Ion Iliescu până la Victor Ponta.

Puterea filialelor

Marcel Ciolacu, el însuși provenit din rândul liderilor locali, spune că în conducerea permanentă a PSD vor fi promovați liderii filialelor cu rezultate bune la alegerile de anul trecut. Cel mai probabil va fi vorba despre președinții de organizații din sudul țării, cum sunt cei de la Giurgiu și Teleorman, mai puțin cei din Ardeal sau Moldova, cu rezultate slabe la alegerile din 2019, cum s-a întâmplat cu Vaslui și Vrancea. Cei patru reprezentanți locali se vor alătura în Biroul permanent vicepreședinților proveniți din regiuni, mutând spre Oltenia și Muntenia influența din partid.

Actuala formulă de conducere interimară a renunțat la funcția de președinte executiv, iar dacă decizia se menține și după congresul de peste câteva săptămâni, se poate spune că PSD traversează mutații la nivel de management politic. Funcția a mai existat în diferite etape istorice și a avut diferite semnificații, când de detensionare a efectelor competiției interne, când de recalibrare a controlului politic în timpul guvernării.

  • 1993-1997, Adrian Năstase, președinte executiv în conducerea bicefală, alături de Oliviu Gherman, într-o perioadă de guvernare
  • 2003-2005, Octav Cozmâncă, secund al lui președintelui de facto, Adrian Năstase, în perioadă de guvernare.
  • 2005, Adrian Năstase, câteva luni, în mandatul lui Mircea Geoană
  • 2013-2015, Liviu Dragnea, în timpul președinției lui Victor Ponta, în perioadă de guvernare
  • urmat de Valeriu Zgonea, Nicolae Bădălău, Viorica Dăncilă (2018), iar în 2019, Paul Stănescu și Eugen Teodorovici.

PSD este condus în acest moment de o echipă interimară, în care toate cele 18 funcții de conducere executivă sunt ocupate doar de lideri de filiale. Excepția este Ionuț Vulpescu, președintele Consiliului Național, un discipol al lui Ion Iliescu, impus în funcții ministeriale sau parlamentare grație legăturii cu președintele de onoare al PSD. Vulpescu a preluat funcția de la Marcel Ciolacu, după ce acesta a fost propulsat la conducerea social-democraților, deși a fost acuzat oficial de plagierea tezei sale de doctorat.

Marcel Ciolacu are același background cu marea majoritate a colegilor săi din conducerea PSD. Face parte din PSD din 1990, însă notorietatea nu a depășit granițele județului Buzău până când a devenit deputat, în 2012. Este exponentul categoriei de oameni proveniți de la firul ierbii, după un stagiu de peste 20 de ani petrecut la umbra liderilor acestui fief al PSD, Ion Vasile și Constantin Boșcodeală. Cariera sa a luat avânt în 2017, când a devenit membru al triumviratului care conducea oficial PSD, alături de Liviu Dragnea și Mihai Tudose, și bun prieten cu actualul șef al SIE, Gabriel Vlase.

Alături în conducere îi este Paul Stănescu, venit în partid după 2000, care a ajuns decident în politica de la centru ridicându-se, în epoca Dragnea, pe rezultatele electorale ale filialei sale din Olt.

Liviu Dragnea este cel care a mutat decisiv, punând exclusiv puterea partidului în mâinile baronilor locali. Intrase în politică în anii 90, mai întâi la fostul Partid Democrat și, după 2000, a trecut la PSD. Teleorman a devenit exemplu pentru mulți social-democrați. Dragnea și-a consolidat puterea ca lider al județului, a adus rezultate astronomice în alegeri și referendumuri și a atras atenția celor de la centru. Mircea Geoană l-a propulsat secretar general, iar Victor Ponta i-a recompensat pe deplin meritele - viceprim-ministru, ministru, președinte executiv și înlocuitorul președintelui de partid.

Cât s-a aflat la conducere, Liviu Dragnea a numit în cele mai înalte poziții în stat după criteriul loialității față de sine și față de liderii locali ai PSD. 2017-2019 este perioada în care miniștrii guvernelor PSD au fost criticați pentru lipsa de background profesional și absența notorietății. Numitorul lor comun, dincolo de acceptul lui Dragnea, când nu erau propunerile acestuia, în loc de CV vorbea recomandarea unui baron local. Excepție au făcut Eugen Orlando Teodorovici și Mihai Fifor, singurii propulsați în guvern fără să aibă o legătură strânsă cu organizații din teritoriu. În perioada de tranziție asigurată de Viorica Dăncilă, ambii au căpătat și funcții în ierarhia rarefiată de partid, însă au fost îndepărtați după ce baronii locali au reluat puterea, în decembrie 2019.

Când puterea iradia de la centru

Până în anul 2000, puterea la PSD s-a împărțit, inegal, între centru și, arareori, liderii locali. Tandemul Iliescu-Năstase a avut alte criterii de promovare în partid, construind o elită a PSD pe principiul pepinierei de cadre. Mircea Geoană a fost recrutat în 2000 direct în funcția de ministru de externe, fără stagii prin filiale, ci din funcția de ambasador la Washington. Chiar și Victor Ponta, procuror la București și un discipol al lui Adrian Năstase din perioada studenției acestuia, a fost parașutat direct în funcția de lider al tineretului PSD, fără să fi avut vreo legătură cu organizațiile locale.

În conducerea PSD, până în 2000 fuseseră cooptați oameni cu alt profil. Miron Mitrea, un lider sindical de cartel național înainte să devină direct vicepreședinte și mai apoi ministru, Dan Ioan Popescu, fondator al Partidului Republican în 1990, un satelit al FSN, până să fuzioneze cu PSD în 1993, iar el să devină ministru. Dan Mircea Popescu, profesor la Academia Ștefan Gheorghiu, școala comunistă pentru cei cu funcții de conducere, apoi ministru al muncii în mai multe guvernări PSD sau consilier prezidențial. În anii 2000, Cristian Diaconescu, adus din diplomație direct secretar de stat și ministru, Vasile Dâncu, sociolog specializat în sondaje electorale înainte de a căpăta funcții în PSD și în guvernele acestui partid.

În perioada 2000-2001 au făcut epocă nume precum Marian Oprișan, care, deși conducea filiala Vrancea a PSD din 1992, nu era o figură proeminentă la nivel național. Abia afacerile sale din guvernarea Năstase (2001-2004) și abuzurile împotriva presei locale au atras atenția asupra sa. La fel, Nicolae Mischie sau Marian Vanghelie.

  • Din 2000 încoace, PSD a fost acuzat că întărește puterea liderilor săi locali prin bani publici, distribuiți programul PNDL, înființat de Liviu Dragnea și numit de presă „pușculița PSD”. Mai devreme, în 2002, au existat acuzații directe la adresa PSD că finanțează primarii și președinții de consilii județene aparținând partidului prin bugetul de stat. Este cazul unei moțiuni depuse de opoziția vremii și respinsă în Parlament, în care, între altele era reclamat acest tip de finanțare și ca instrument de racolare a aleșilor locali ai altor partide.

De ce PSD nu vrea schimbarea legilor electorale

În primul rând, pentru că alegerea primarilor în două tururi ar dezavantaja partidul, în condițiile în care PNL și USR-PLUS se află pe trend crescător în opțiunile electoratului, iar în cel de-al doilea tur de de scrutin candidatul social-democrat ar avea o bază mai mică electorală.

În al doilea rând, pentru că și eventuala trecere la alegerea președinților de consilii județene de către consilieri, nu prin vot direct, ar putea duce la alianțe ale partidelor de centru-dreapta - PNL, USR-PLUS, PMP, UDMR - împotriva candidaților PSD. Județe precum Vrancea, Vaslui, Galați, unde PSD a înregistrat un scor electoral descendent în 2019, și-ar putea schimba astfel conducerea administrativă. Și în această cheie poate fi privită opoziția PSD față de intenția Guvernului Orban de a modifica legislația pentru alegerile locale.

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG