La doar 39 de ani, Dan Vodnar este prorector, responsabil cu cercetarea la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj.
După 10 ani de cercetări, Dan Vodnar și colegii săi, de la post-doctoranzi la studenți, au lansat Echibiotic, un supliment alimentar produs de universitate.
Cercetătorii au reușit să îmbine șase tulpini de bacterii „bune”, probiotice, folosind tehnica microîncapsulării, care permite eliberarea controlată a substanței active în organism.
Profesor de Gastronomie Moleculară şi Biotehnologii Alimentare la USAMV, Dan Vodnar este deja o figură cunoscută publicului, datorită numeroaselor prezentări de produse culinare care încorporează fel de fel de micro-organisme, inclusiv nano-particule de aur.
Pe cât sunt de apetisante, produsele reprezintă și o pârghie prin care cercetătorul încearcă să popularizeze știința, dincolo de notorietatea care i-o conferă. De altfel, el a și lansat și „Atelierele de știință cu sare și piper”, dedicate celor mici.
La nivel științific, profesorul universitar, cu brevete de invenții la activ, figurează între primii 100 oameni de știință din țară, potrivit „World ranking of top 2% scientist”, clasificare internațională publicată în 2021 de Elsvier BV - o prestigioasă platformă academică - sub umbrela Universității Stanford.
Într-un interviu acordat Europei Libere, Dan Vodnar a vorbit despre provocările cercetării în România, cum poate fi compensată subfinanțarea cronică a acestui domeniu și a explicat de ce este necesară popularizarea științei.
În a doua parte a discuției, el a abordat și tema alimentației sănătoase, arătându-se mult mai puțin tranșant - chiar decât unii dintre actualii sau foștii săi colegi - cu privire la aditivii sau conservanții folosiți în produsele pe care le consumăm.
„Nu aditivii sunt cei care ne încurcă viața, ci pur și simplu cantitatea de alimente pe care noi o ingerăm”, a spus el.
Europa Liberă: Cât de finanțat este domeniul cercetării în România?
Dan Vodnar: Din punct de vedere al fondurilor de cercetare în România suntem clar subdimensionați, cercetarea e subfinanțată, cronic, de foarte mulți ani. Potențialul care există de a cerceta este unul mare, dar, din păcate, fondurile naționale sunt foarte puține, sunt acordate în competiții unde depun foarte mulți cercetători și ajung să se finanțeze 100 de proiecte din 2.000, ceea ce e absolut ridicol pentru cercetarea din România.
Europa Liberă: Ce efecte decurg de aici?
Dan Vodnar: Fiecare cercetător are un plan de cercetare. În momentul în care acel plan nu are o finanțare, indiferent care sunt visele, ideile lui, acelea rămân neexprimate. La fel ca orice om care atunci când nu are bani se gândește ce mai trebuie să facă inclusiv la locul de muncă, încât să aibă bani. În momentul în care primești acea finanțare sau ai bani, ai un anumit confort emoțional. Ei, cercetătorii trebuie să aibă acest confort emoțional și susținere financiară, ca să poată crea, pentru că până la urmă procesul de cercetare este un proces de creație.
Dacă nu avem finanțare, evident că nu vom avea niciodată rezultate, visele și proiectele cercetătorilor vor rămâne acolo, undeva într-un block-start.
Europa Liberă: Există și alternative pentru atragerea finanțării, cea a fondurilor europene, poate?
Dan Vodnar: Atunci sigur că este varianta de a te orienta spre fondurile europene, și majoritatea cercetătorilor competitivi s-au orientat înspre a depune proiecte spre aceste apeluri internaționale. Dar și acestea se câștigă foarte greu, sunt competitive - finanțările directe care vin de la Comisia Europeană sunt chiar mai puține decât cele care vin din național, datorită faptului că există o competiție mare.
Acolo contează foarte mult și networking-ul pe care îl ai, în sensul în care trebuie să ai parteneri care au mai condus sau coordonat proiecte de cercetare internațională. În general, noi cei din România intrăm mai degrabă ca parteneri și de cele mai multe ori dacă coordonatorul vine cu o sugestie de proiect tu ești practic numai o singură rotiță din întregul mecanism.
Europa Liberă: Deci ce și-a propus inițial cercetătorul se metamorfozează de fapt foarte mult?
Dan Vodnar: Exact, dar universitățile, inclusiv a noastră, au mecanismele proprii de a susține cercetarea aplicativă. În momentul în care în mai multe clasificări universitatea ocupă un loc onorabil, există o finanțare suplimentară, pe care de la nivel ministerial se alocă universităților respective. Universitatea noastră, dar și altele, au decis ca din acea finanțare suplimentară să organizeze competiții interne de proiecte, să utilizeze fondurile respective în dezvoltarea unor produse care la un moment dat pot genera o inovație, tehnologică, socială, pot aduce o schimbare într-un mecanism, într-un lanț existent al cercetării.
Avem proiecte anuale, pe care le scoatem la competiție în întreaga comunitate, unde colegii noștri - doctoranzi, cercetători la început de carieră, seniori chiar, pot aplica. Conducerea universității stabilește anual niște teme prioritare.
Ne dorim extrem de mult ca la un moment dat și în România industria să finanțeze teme de cercetare, de doctorat, adică industria să vină cu nevoi și universitatea, prin expertiza care o are, să genereze soluții; pe de o parte, universitățile vor avea un progres și totodată cei din industrie va avea un rezultat pe care îl poate chiar implementa în tehnologiile lor.
Europa Liberă: Există semnale concrete în direcția aceasta, a colaborării universități-mediul de afaceri?
Dan Vodnar: Sunt semnale, acolo unde laboratoarele sunt pregătite pentru a oferi diferite servicii, inclusiv consultanță. Pe întreaga universitate sunt 68 de contracte de cercetare și consultanță pentru mediul de afaceri, semnate anul trecut, de la agricultură, horticultură, la biotehnologii, zootehnie, medicină veterinară și știința alimentelor.
Sunt contracte fie de prestări de servicii, de consultanță, care îmbracă sume între 10.000 - 15.000 de euro. Sunt colegi de la Medicină Veterinară, care în urma contractelor de servicii oferite către societate au reușit să atingă anul trecut o valoare de 700.000 de lei, adică să facă profit, din serviciile de consultanță. Depinde și de domeniu, de context și de ecosistem.
Europa Liberă: În ce măsură există riscul ca agentul economic să pună o anumită presiune care să denatureze calitatea cercetării? Mă gândesc că interesele nu converg neapărat...
Dan Vodnar: Nu este cazul, există o etică în cercetare, există eșec în cercetare, nu putem să demonstrăm ceea ce își doresc cei din industrie. În general, protocoalele care sunt implementate la nivel de laboratoare primesc codificări, de multe ori nici nu știm de unde provine acea probă, știm doar în ce cultură sau în ce mediu se regăsește proba respectivă.
Majoritatea dintre noi lucrăm „în orb”, cum ar veni, încât avem rezultatele finale, iar cei din industrie le pot utiliza ulterior, sau nu. Dacă vor să dezvolte un produs în general nu vin nepregătiți, înțeleg ce se întâmplă în zona aceasta. Am avut într-adevăr contracte în care rezultatele au fost negative, nu s-a demonstrat, de exemplu, capacitatea anti-microbiană a unui produs, iar atunci cel din industrie nu s-a dus mai departe cu dezvoltarea produsului respectiv.
Europa Liberă: În ce măsură reușesc universitățile să vină cu cercetări cu rezultate palpabile în societate?
Dan Vodnar: În ceea ce privește universitățile de științe agricole / medicină veterinară din România acestea sunt în general universități antreprenoriale, care dezvoltă și au produse proprii în portofoliile lor. Marele avantaj este că lucrăm în zona asta de științe ale vieții și cumva cercetarea pentru noi este un aplicativă. Nu ne ancorăm doar în zona de cercetare fundamentală, dar la un moment dat totul se transferă înspre societate.
Europa Liberă: Totuși impresia este că domeniul cercetării autohtone generează un impact social scăzut. Spre exemplu cităm foarte des studii realizate de cercetători străini, dar foarte rar rezultate ale unor studii interne. E o impresie eronată?
Dan Vodnar: Nu este o popularizare corectă a cercetării. Cercetarea îmbracă mai multe fețe, în cercetarea fundamentală oamenii cercetează anumite mecanisme, încearcă să le înțeleagă, de exemplu un metabolism al unei bacterii, după care există cercetarea aplicativă - produsul pe care tocmai l-am lansat este un rezultat al cercetării aplicative.
Fiecare cercetare în parte are rezultate ne ajută pe noi în perspectivă, în evoluția noastră, ca națiune, ca oameni, ca stil de viață.
Spre exemplu, în cercetarea pentru produsul nostru, Echibiotic, am înțeles fiecare metabolit pe care bacteria îl produce și cum poate interfera cu cealaltă bacterie. Când s-a format construcția aceasta de șase tulpini bacteriene, am avut în vedere ca post-bioticele, metaboliții produși să nu interfereze cu alte bacterii, să nu fie un factor de inhibiție.
Probabil că așteptările noastre în această eră sunt doar să vedem rezultate, imagini, ceva palpabil; lucrul acesta e mai complicat și cercetarea poate că ar trebui să se deschidă spre zona aceasta socială, încât toate rezultatele să fie înțelese de către societate, sau de către oameni interesați să vadă aceste rezultate.
Europa Liberă: V-a tentat să deveniți cercetător / profesor, în străinătate?
Dan Vodnar: Am avut șansa, am beneficiat de multe burse, am avut multe mobilități în străinătate, oferte de muncă în străinătate, chiar recent. Dar nu am dorit să plec, pentru că ce am reușit să fac până acum aici, în altă parte ar trebui să reiau de la zero.
Europa Liberă: Dar nu ați ajuns într-un punct de dezamăgire, poate chiar legată de lipsa susținerii financiare a cercetării?
Dan Vodnar: Să știți că dezamăgit sunt în mod frecvent, nu trăiesc într-un romantism, deloc. Dar orice dezamăgire îți accentuează sentimentul de adaptabilitate la situații noi. Deci am avut dezamăgiri, chiar mari, dar în spațiul public am defilat doar cu părțile pozitive...
Europa Liberă: Ați optat într-adevăr de mai demult să vă expuneți sistematic, alături de doctoranzi, studenți, cu diverse produse alimentare, apetisante, care să ilustreze cumva munca de cercetare din spate. De ce ați considerat important să ieșiți înspre public?
Dan Vodnar: Eu cred că lumea și societatea trebuie să aibă imaginea corectă a unor cercetători. Ei trebuie să fie delimitați de imaginea aceea a unui om care stă într-un laborator și e foarte atent la anumite ecuații. Cercetătorii de azi sunt oameni absolut normali și firești, care se îmbracă frumos, care se parfumează, care știu ce au de făcut, care înțeleg foarte bine domeniul lor și cred că în felul acesta putem face mult mai atractivă știința și pentru studenți și pentru viitorii cercetători din România, oamenii care chiar sunt pasionați de știință.
Chiar cred cu tărie că fiecare om care activează în cercetare are posibilitatea de a ieși în spațiul public și de a-și prezenta rezultatele. În felul acesta vom deveni o cohortă mult mai puternică și vom deveni oameni care reușesc să transmită corect informația către populație. Acest lucru este important și pentru educație.
Europa Liberă: Lucrați cu multe echipe de tineri, doctoranzi, studenți. Cât de pregătiți pentru cercetare vin?
Dan Vodnar: Unii sunt, alții nu, e greu să judeci o masă mare de oameni care conduc doctorate și de doctoranzi. Dar sentimentul pe care l-am avut eu în ultimii ani este lipsa de documentare științifică a tinerilor, în sensul că ei își doresc să intre în laborator, să activeze, să acționeze, în calitate de cercetător, să demonstreze o ipoteză, dar de cele mai multe ori nu acordă multă atenție părții de documentare științifice.
E de fapt acea documentare în care ei pot afla care este parcursul și stadiul temei lor de cercetare, pentru a putea veni cu un element de originalitate. Iar aici chiar simt că este un minus, din cauză că sunt superficiali în documentare.
Europa Liberă: Ce v-a motivat pe dumneavoastră să deveniți cercetător?
Dan Vodnar: Mă intrigă diverse întrebări, sau ipoteze pe care mi le ridic eu însumi, sau ridicate de alți cercetători, cărora încerc să le găsesc răspunsuri. Evident că orice întrebare are un răspuns și acel răspuns naște o altă întrebare. E practic întregul ciclu al cercetării și al lucrurilor așa cum le trăiesc eu.
Pasiunea pentru știința vieții și a alimentelor este puternic întipărită în ce înseamnă viața mea cu zi de zi și nu cred că mă voi putea detașa de subiectul știința alimentelor și cercetarea ei.
Europa Liberă: În ce sens? Vă doriți să știți ce e în spatele oricărui produs pe care îl consumați, sau la nivel profesional?
Dan Vodnar: În ambele sensuri, în momentul când privesc un aliment sigur că o fac și senzorial, din dorința de a-l gusta, dar am și ochiul științific atent, al omului care înțelege foarte bine un aliment.
Europa Liberă: Alimentația sănătoasă este un subiect care mereu de actualitate. Ne mai putem pune problema de a mânca sănătos, câtă vreme foarte multe din alimentele consumate trec prin multiple etape de procesare, conservare? Sau rămâne strict o problemă de dozare a ceea ce consumăm?
Dan Vodnar: Depinde foarte mult ce prioritizezi, dacă acorzi prioritate unei alimentații orientate strict înspre micii producători, există posibilitatea de a-ți achiziționa alimentele, materiile prime exact de la sursă. Asta implică însă destul de mult timp.
Dacă accepți industrializarea alimentară și accepți că pentru a exista oferta aceasta pe piață este nevoie de aditivii alimentari și că aceștia au trecut prin foarte multe teste până când au intrat în alimente, sigur că le poți consuma și să rămâi sănătos.
Eu cred că problema cea mai mare a noastră este tendința de judecare cantitativă a lucrurilor. Adică de cele mai multe ori avem tendința de a mânca mult mai mult decât avem nevoie și atunci de aici intervin marile probleme pe care le avem în sănătatea și dezechilibrele noastre.
Nu suntem nici educați, sunt convins că multă lume nu se gândește care este aportul de glucide, lipide și proteine pe care îl au. În momentul în care apare un dezechilibru între aceste mari clase de produși evident că asta la crea la un moment dat vor apărea probleme la nivel sănătății.
Nu aditivii sunt cei care ne încurcă viața, ci pur și simplu cantitatea de alimente pe care noi o ingerăm.
Europa Liberă: Fiți mai explicit...
Dan Vodnar: În primul aditivii alimentari fac parte din categoria E-urilor, E vine de la terminologia Europa (sub 'umbrela' literei E sunt clasificați aditivii alimentari în spațiul european). Acești aditivi alimentari sunt testați toxicologic și practic doza minimă care poate produce o modificare pe un șoricel, care are 50 de grame, aceea se împarte la 100. Acea doză este doza care poate fi introdusă într-un produs alimentar. Mai mult, suma aditivilor alimentari nu trebuie să depășească 1% din masa produsului alimentar.
Cred că foarte multă informație a fost transmisă foarte ușor, din diverse alte puncte de vedere, dar nu neapărat științific înțeleasă corespunzător. Acesta este motivul pentru care s-a creat această isterie a aditivilor. Dar fără aditivi alimentari, nu ar exista industrie alimentară. Dacă nu am reuși prin acești aditivi care au un efect conservant să păstrăm alimentele la raft 2-3 săptămâni, ce mare deranj ar produce acele alimente, la nivel mondial, prin faptul că s-ar strica, ar fi inclusiv o poluare imensă creată de aceste alimente.
Europa Liberă: Dacă lucrurile nu sunt de fapt atât de grave, după ziceți, cât de important mai e atunci să citești etichetele produselor?
Dan Vodnar: Cred că are foarte mare importanță, pentru că ne putem educa citind etichetele. important este să și înțelegem. Nu cred că trebuie să pierdem foarte mult timp în momentul în care suntem la cumpărături, oricum nu dispunem de foarte mult timp - dar trebuie să urmărim ca, de exemplu, un pateu de carne de pasăre să conțină mai multă carne decât grăsimi vegetale. Și exemplele pot continua.
Europa Liberă: De unde interesul pentru domeniul probioticelor?
Dan Vodnar: Interesul a venit undeva din 2009, când m-am retras dintr-o bursă de cercetare din Germania și în universitatea noastră se dezvolta tehnica de microîncapsulare (care permite eliberarea controlată, a compoziției unui medicament sau supliment alimentar, în corp, n.red.). Colegii mei lucrau pe microîncapsularea de decaroteni și alte vitamine și pro-vitamine, iar eu lucrând cu bacterii, microorganisme, am decis să aplic acest principiu de microîncapsulare asupra probioticelor.
Apoi, în ultimii ani am avut mai multe proiecte de cercetare, unele în parteneriat cu UMF și Institutul Regional de Gastroenterologie, acolo unde ne-am propus să dezvoltăm produse alimentare funcționale, dar care să includă micro-organisme, bacterii bune, pentru organismul nostru, cum sunt bacteriile pro-biotice.
Europa Liberă: Ați scos pe piață, astfel de produse, sau nu sunt distribuite la scară largă?
La scară largă nu, ne-am oprit la partea de prototipare, primul produs cu care am ieșit înspre piață este acest Echibiotic.
