Când a fost făcută această fotografie de nuntă, Polonia tocmai redevenise stat națiune după mai bine de un secol de inexistență - teritoriul său fusese împărțit între diverse puteri europene.Între timp, Rusia fusese devastată de războiul civil provocat de revoluția bolșevică a lui Vladimir Ilici Lenin. Nu exista niciun acord pentru o frontieră clară între Rusia și Polonia recent independentă.
Liderul polonez, Josef Pilsudski, a remarcat oportunitatea unei extinderi a graniței în est, unde „există uși care se deschid și se închid și depinde de cine le obligă să se deschidă și cât de larg”.
După mai multe confruntări cu trupele rusești din zonele de graniță, polonezii împreună cu câțiva luptători naționaliști ucraineni au capturat Kievul, în primăvara anului 1920.
Nu a fost o mișcare acceptată de comunitatea internațională. Prim-ministrul britanic, David Lloyd George, a remarcat: "Polonezii sunt înclinați să fie aroganti și vor trebui să aibă grijă să nu primească o lovitură la cap".
Capturarea Kievului de către Polonia a înfuriat mulți ruși, care vedeau orașul ca un creuzet al culturii ruse.
Cucerirea Kievului de către polonezi a fost un cadou nesperat pentru noii conducători comuniști ai Rusiei. Cu victoria asigurată în Războiul Civil rus, bolșevicii complotau pentru răspândirea „revoluției” comuniste în Europa de Vest, în special în Germania.
Avansul polonez asupra Kievului le-a dat comuniștilor ruși exact pretextul de care aveau nevoie.
Germania era într-o situație economică problematică după Primul Război mondial și, cu străzile pline de soldați șomeri și extremiști politici, o revoluție comunistă era din ce în ce mai probabilă, dacă forțele lui Lenin ar fi putut pătrunde în orașele germane pentru a ajuta la declanșarea unei revolte violente.
Singurul obstacol între Rusia și Germania era travesarea Poloniei.
Pe 3 iulie, trupelor Armatei Roșii li s-a spus: "În Occident se hotărăște soarta revoluției mondiale. Peste cadavrul Poloniei albe se află drumul către conflagrația globală. Cu baionetele noastre vom aduce fericire și pace pentru masele oropsite ale omenirii.“
Cu toate că armatele aveau la dispoziție diferite arme moderne, inclusiv tancurile, care erau nesigure în acea vreme, pentru schimbarea rapidă a frontului se folosea cavaleria, care reprezenta cheia câștigării unei bătălii, iar o mare parte a luptelor semăna cu războaiele din altă epocă.
Un călăreț polonez a descris tensiunea dintre cavaleria poloneză și cea bolșevică, a cazacilor: "Un călăreț, îmbrăcat colorat pe un cal negru magnific, s-a desprins de roiul de cazaci și, fluturând sabia deasupra capului, a strigat:„ Ei bine, domnii mei, eu sunt cazacul Kuzma Hrușkov. Cine se luptă cu mine? "
"La această replică, un murmur s-a auzit de-a lungul rândului de ofițeri care stăteau în fața primelor rânduri. Raciecki! Da, Raciecki." Căpitanul Raciecki (cel mai bun spadasin din regiment) și-a trecut sabia în mâna stângă pentru a face semnul crucii cu dreapta și apoi a început să se îndrepte spre Hrușkov în pas de plimbare. Hrușkov a izbucnit și s-a ăndreptat spre el în galop. Raciecki a pariat pe o lovitură îndreptată spre capul lui, el însuși trântindu-se înverșunat la dreapta și în jos, tăindu-l pe Hrușkov de la guler până la talie. La acest moment, un urlet s-a ridicat printre cazaci și întreg lotul au întors caii în timp ce regimentul nostru a început să atace. "
Dar, polonezii au fost repede alungați de la Kiev de o masă energică de luptători ruși. Un soldat polonez a rezumat inversarea situației: „Am fugit până la Kiev și înapoi”.
O „hipnoză a retragerii” s-a răspândit printre luptătorii polonezi în timp ce rușii au avansat adânc pe teritoriul lor, omorând cu cruzime polonezii prinși.
Un soldat a descris sentimentul de vulnerabilitate pe câmpul de luptă în care supremația se schimbă rapid: „Trebuia să te aștepți la un atac din orice direcție și, în consecință, lupta era sângeroasă pe măsură ce câștigai sau erai înfrânt. Oamenii noștri erau la fel de cruzi ca bolșevicii. Viața omului era lipsită de valoare”.
Un polonez a descris sentimentul de teamă în fața progresului neîntrerupt al comuniștilor atei spre Varșovia ca fiind „ceva precum regatul [antihristului] care se apropie de întreaga lume creștină”.
Pe 6 august, forțele poloneze au planificat o înfruntare decisivă la Varșovia, în timp ce norul vast de praf al cavaleriștilor comuniști se profila la orizont și declanșa panica asupra locuitorilor orașului.
Polonezii aveau câteva avantaje - au putut să decodeze o mare parte din comunicațiile radio secrete ale rușilor și au fost ajutați de aviatori polonezi de origine americană, care s-au oferit voluntari pentru zboruri vitale de recunoaștere.
Un pilot american care s-a oferit voluntar pentru polonezi a fost Merian C. Cooper (foto sus). După ce avionul a fost doborât de către ruși, Cooper a petrecut câteva luni în captivitate înainte de a evada. Ulterior, se întoarce în Statele Unite pentru a co-regiza și produce filmul de succes King Kong, în 1933. Cooper apare în film, fiind pilotul avionului care îl distruge pe King Kong în secvența finală a filmului.
Rușii au ajuns la cel puțin 13 kilometri de Varșovia la jumătatea lunii august, dar cu un plan îndrăzneț de luptă și o rezistență hotărâtă a polonezilor, bătălia s-a încheiat cu Armata Roșie fugind în dezordine de pe câmpul de luptă, fiind urmărită de luptătorii polonezi. Zvonurile de intervenție divină în victoria improbabilă i-au determinat pe mulți să numească bătălia Miracolul de pe Vistula – de la râul care trece prin Varșovia.
Un videoclip cu hărți care arată schimbările dramatice ale teritoriului din timpul războiului polonezo-bolșevic.
Viitorul președinte francez, Charles de Gaulle, care a fost consilier militar în timpul războiului, a scris pe 17 august: "Polonezii noștri au prins aripi. Soldați care erau epuizați fizic și moral în urmă cu o săptămână avansează acum în ritm de 40 de km. pe zi. Da, este victorie! Victorie completă, triumfătoare! "
După 10 zile de lupte grele în afara Varșoviei, polonezii au ucis în jur de 20.000 de soldați ruși și au capturat peste 50.000. Polonezii au pierdut mai puțin de 5.000 de oameni în luptă.
Un tratat de pace a fost semnat în cele din urmă între Polonia și Rusia la începutul anului 1921, deși mulți au văzut acest lucru doar ca o pauză în lupta îndelungată dintre cele două țări. În câțiva ani, invazia Poloniei din 1939 de către Adolf Hitler a oferit Uniunii Sovietice posibilitatea de a captura încă o dată teritoriul polonez.
Dar visul bolșevicilor de a declanșa valul de revoluții comuniste violente în Europa de Vest nu a fost niciodată realizat.
Traducerea și adaptarea: Abdulkerim Salim