Ambiția lui Mihail Gorbaciov a fost să salveze sistemul sovietic, în loc de asta avea să îl omoare. Reformele politice și economice pe care le-a decis după ce a ajuns secretar general al partidului comunist, în 1985, deschiderea spre Occident și spre valorile acestuia au împins inexorabil lucrurile spre finalul cunoscut. Când, pe 31 decembrie 1991 la miezul nopții, la trei zile după lovitura de stat eșuată, a semnat decretul de dizolvare a URSS, imperiul sovietic s-a prăbușit.
Gorbaciov a sperat să schimbe fundamental mentalitatea unei țări care nu a experimentat niciodată democrația, trecând de la Petru cel Mare, Ecaterina a II-a și Romanov direct la dictaturile bolșevice. Nu i-a reușit, așa cum se vede acum în contextul războiului cu Ucraina.
A încercat modernizarea Rusiei, pe care a văzut-o și în termeni filosofici precum țarina Ecaterina, abordând „modernizarea minților și a sufletelor” (Mark Galeotti) și occidentalizarea unei societăți rupte până atunci de valorile Vestului, blamat de propaganda sovietică. A fost omul care a pus pentru un timp imensul imperiu pe harta lumii civilizate și a lăsat o amprentă asupra istoriei, contribuind la definirea lumii pe care o cunoaștem astăzi.
Putin coboară cortina de fier peste schimbările făcute de Gorbaciov
Mihail Gorbaciov a trăit suficient de mult pentru a vedea că tot ceea ce încercase să obțină s-a prăbușit. Cortina de fier care izola Rusia de lume coboară azi din nou, mulți observatori ai spațiului ex- sovietic remarcând cum Vladimir Putin ridică vechile ziduri dărâmate acum mai bine de 30 de ani.
Gorbaciov rămâne un lider marcant, care a arătat că schimbarea într-un sens democratic, cu toate limitele ei, este posibilă. De cealaltă parte, Putin ne arată, de asemenea, că schimbarea este posibilă, dar în sens invers.
„În vreme ce Mihail Gorbaciov a încercat după jumătatea anilor 80 să reformeze un sistem totalitar, anchilozat, așa cum era Uniunea Sovietică, și s-a străduit prin glasnost și perestroika să schimbe ceea ce el credea că poate schimba și prin asta a dat un suflu schimbărilor nu doar în Uniunea Sovietică, ci în toate tările din Est pe care le controla, Putin face de ani de zile drumul invers. Adică ceea ce părea la începutul anilor 90 că este ireversibil, iată că istoria ne arată acum că există și drum de întors”, spune pentru Europa Liberă istoricul Dorin Dobrincu.
De la libertate spre dictatură
Libertatea de exprimare din ultimele zile ale Uniunii Sovietice, rezultat al politicii de glasnost, era mai mare decât acum, în regimul Putin, când presa este complet aservită Kremlinului, ziariștii nealiniați sunt arestați, celor străini li se interzice accesul în țară, organizațiile nonguvernamentale sunt închise și critica regimului și a „operațiunii speciale” în Ucraina este pedepsită cu închisoarea. Exemplele abundă și nu arată decât faptul că Rusia a redevenit o dictatură, Putin distrugând astfel una din principalele realizări ale lui Gorbaciov.
În 1993, la trei ani după ce a câștigat Premiul Nobel pentru Pace, Gorbaciov a folosit o parte din banii premiului pentru a investi într-un mic ziar independent, Novaya Gazeta. În martie 2022, publicația și-a suspendat activitatea după ce a primit avertismente privind acoperirea războiului Rusiei în Ucraina din partea Roskomnadzor, ceea ce ar fi permis autorității de reglementare a presei de stat să urmărească închiderea sa prin intermediul unei acțiuni în instanță.
În timp ce ultimul lider al Uniunii Sovicetice a desființat gulagurile și a condamnat crimele din perioada sovietică, Putin își trimite opozanții la închisoare, atunci când nu-i omoară.
Dizidentul Alexei Navalnîi, a supraviețuit otrăvirii, dar lâncește în prezent într-o închisoare de maximă securitate, unde a fost trimis la izolare pentru a treia oară într-o lună. Nici recenta moarte a fiicei lui Alexandr Dughin, Daria Dughina, nu este pe deplin lămurită, existând suspiciunea că ar fi vorba tot de mâna lungă a FSB-ul, serviciul rusesc de informații, urmașul KGB.
„Reformele lui Gorbaciov – politice, nu economice – au fost toate distruse”, a declarat jurnalistul Alexei Venediktov, editorul postului de radio Ekho Moskvy, pentru revista rusă Forbes. „Nilch, zero, cenușa”, a spus el, citat de The Guardian.
Izolarea a luat locul deschiderii
Epoca Gorbaciov a fost una a destinderii înarmării și a controlului armanentului, frontiera NATO - fosta URSS nemaifiind un punct nevralgic între Washington și Moscova. Până la demisia lui Gorbaciov în 1991, NATO își retrăsese majoritatea soldaților de pe flancul estic, iar armata roșie s-a retras și ea apoi, treptat, din fostele state aflate în zona sa de influență.
Războiul declanșat de Putin este reversul medaliei, întoarcerea în perioada Războiului Rece. Extinderea NATO spre flancul estic a fost accelerată. Sunt mobilizați aproape 40.000 de soldați în zonă, iar planul de urgență poate pune în alertă maximă alți 300.000 de militari NATO. Așa cum a remarcat președintele Joe Biden, liderul de la Kremlin și-a ratat unul dintre scopuri: a vrut mai puțin NATO la granițele Rusiei, dar a obținut mai mult NATO.
Gorbaciov a discutat despre potențiala eliminare a armelor nucleare cu Ronald Reagan la summitul de la Reykjavik din 1986. Acum, ultimul acord rămas între SUA și Rusia privind limitarea armelor nucleare este corodat de suspendarea inspecțiilor reciproce de către Rusia. Ambele țări își modernizează arsenalele, la fel și țările NATO, iar Putin a recurs chiar la amenințarea cu utilizarea armelor nucleare.
Riscul unui conflict nuclear, care părea de neimaginat după prăbușirea URSS, a revenit în atenție și generează îngrijorare în capitalele occidentale. Numărul focoaselor nucleare din întreaga lume va crește pentru prima dată de la Războiul Rece.
Apropierea lui Garbociov de Occident, care i-a recunoscut mereu meritele în destrămarea pașnică a imperiului sovietic și ieșirea nonviolentă statelor din zona sa de influență, a fost înlocuită de transformarea Rusiei lui Putin în persona non grata, într-un pericol pentru securitatea europeană și a lumii întregi, în ultimă instanță. În loc de deschiderea din timpul lui Gorbaciov, asistăm la izolarea Rusiei de către Putin.
Destrămarea Uniunii Sovietice
Dacă Mihail Grobaciov nu și-a dorit destrămarea, ci reformarea Uniunii Sovietice, Vladimir Putin o deplânge ori de câte ori are ocazia. Chiar în ziua în care Rusia a invadat Ucraina, pe 24 februarie, acuzele s-au făcut auzite în discursul lui Putin din zorii zilei.
„Paralizia puterii și a voinței este primul pas către degradarea completă și uitare”, a spus Putin, referindu-se la prăbușirea URSS.
„Ne-am pierdut încrederea doar pentru un moment, dar a fost suficient pentru a perturba echilibrul de forțe din lume.”
Pentru Putin, sfârșitul Uniunii Sovietice a fost „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului”, o „tragedie autentică” pentru milioane de ruși. Dezastrul a fost cauzat, în accepțiunea țarului de la Kremlin, de slăbiciunea unui lider- Mihai Gorbaciov - prea dispus să se aplece în fața cerințelor unui Occident perfid și duplicitar. O mare greșeală.
Galerie foto | Mihail Gorbaciov (1931–2022). Istoria ultimului lider al URSS în imagini
„Pe Gorbaciov putem să-l înțelegem, pentru că a vrut să reformeze Uniunea Sovietică, nu să o destrame, ci să o consolideze, să-i dea un sens. A evitat totuși, cu mici excepții, violența, a refuzat să folosească forța pentru a înăbuși ieșirea din Uniunea Sovietică a republicilor care și-au proclamat independența. Au fost niște intervenții ale trupelor speciale în țările baltice, dar s-a evitat o baie de sânge. Pe când Putin a făcut asta în interiorul federației, să ne aducem aminte de războaiele cecene, de provocările din partea serviciilor secrete, iar acum acest război de agresiune care nu are corespondent în Europa postbelică. Aici este o mare diferență între cei doi”, explică pentru Europa Liberă istoricul Dorin Dobrincu.
Doi lideri, războiul din Ucraina și perspectiva asupra SUA
Fiul unei mame ucrainene și al unui tată rus, Gorbaciov a susținut viziunea lui Putin despre Ucraina, ca fiind o „națiune frățească” care ar trebui să se afle pe orbita Rusiei. A aprobat unele din cele mai controversate acțiuni ale lui Putin, inclusiv anexarea peninsulei Crimeea în 2014, sugerând că aceasta a fost în interesul național al Rusiei și că ar reprezenta voința populației din regiune.
Dacă ar fi avut de ales, ar fi „acționat în același mod”, a declarat el presei. Dar tot atunci, în 2014, a spus că un război între Rusia și Ucraina este „absurd”.
Fostul interpret pentru Gorbaciov, Pavel Palazhchenko, care lucrează pentru grupul de reflecție al Centrului Gorbaciov, a declarat pentru Fox News cu două zile înainte de invazie: „Întotdeauna a avertizat că s-ar putea întâmpla lucruri care ar putea fi foarte periculoase între Rusia și Ucraina, dar a făcut întotdeauna ce a putut pentru a apropia aceste două națiuni, mai degrabă decât să vedem o continuare a acestei rupturi care acum se lărgește. Deci pentru el, din punct de vedere emoțional, este foarte tragic.”
La două zile după invazie, fundația sa, care îi poartă numele, a dat o declarație în care cerea „încetarea rapidă a ostilităților” și „începerea imediată a discuțiilor de pace”.
Deși un apropiat al Statelor Unite, Mihail Gorbaciov a ajuns, în timp, un critic al SUA, pe care le-a acuzat că profită de statutul de supraputere a lumii. A fost acid și față de extinderea NATO spre Est, reluând unele dintre ideile lui Vladimir Putin. A criticat și decizia fostului președinte american Donald Trump din 2018 de a se retrage din Tratatul INF, pe care l-a negociat și semnat cu Reagan în 1987.
Gorbaciov a criticat, de asemenea, Washingtonul pentru faptul că nu a reușit să dezvolte relații bune cu Rusia după prăbușirea Uniunii Sovietice.
Critic moderat al lui Putin
Deși l-a laudat pe Putin pentru consolidarea statului rus după haosul din perioada Putin, în 2011, Gorbaciov a lansat un avertisment asupra metodelor autoritare ale acestuia.
„Este probabil de înțeles că în faza inițială a folosit anumite metode autoritare în conducerea sa, dar folosind metode autoritare ca politică pentru viitor – asta cred că este greșit. Cred că este o greșeală”, a spus el la un eveniment public din SUA.
„Oriunde te duci... vezi că acolo unde ai lideri care conduc timp de 20 de ani sau mai mult... singurul lucru care este important în astfel de situații pentru acei lideri și oamenii din jurul lor este păstrarea puterii”, a spus el. „Cred că acest lucru se întâmplă acum în țara noastră.”
Gorbaciov i-a cerut lui Putin „să nu se teamă de propriul popor” într-un interviu acordat BBC în 2013, după ce Rusia a adoptat legi care îi amendează pe organizatorii de proteste neautorizate și care impun sancțiuni mai dure pentru calomnie, pentru a proteja oficialii de critici.
De asemenea, el a spus că cercul intim al lui Putin era „plin de hoți și funcționari corupți” - dar nu a sugerat că președintele ar fi unul dintre ei.
Într-un interviu acordat RFE/RL în 2012, Gorbaciov l-a mustrat ușor pe Putin, reluând criticile blânde pe care le-a exprimat de-a lungul mai multor ani cu privire la liderul rus și la modul în care acesta a mărit presiunile în timpul mandatului său, dând înapoi o parte din progresele înregistrate în direcția democrației și a drepturilor omului din epoca lui Gorbaciov.
„Aș face orice pentru a nu fi în poziția lui. În timpul primului său mandat prezidențial, am crezut că Vladimir Vladimirovici va face - cu toate costurile necesare - o mulțime de lucruri pozitive pentru a stabiliza țara. Și a făcut multe. A avut șansa de a lucra temeinic la avansarea Rusiei spre democrație. În opinia mea, nu a reușit”, a spus el.
Dar, a adăugat el „Și acum mă îndoiesc că și-a propus o astfel de sarcină”.
Ce cred rușii despre Gorbaciov
Un sondaj publicat în 2016 de Fundația pentru Opinie Publică, finanțată de stat, a constatat că doar 9% dintre ruși aveau o părere „bună” despre Gorbaciov, iar 39% aveau o părere „rea”, în timp ce 42% exprimau o nehotărâre mai degrabă. În cadrul aceluiași sondaj, 58 la sută au afirmat că acesta a jucat un rol negativ în istoria Rusiei, în timp ce 15 la sută au spus că rolul său a fost pozitiv.
Un alt sondaj, realizat în 2013 de Centrul independent Levada, i-a întrebat pe ruși care este atitudinea lor față de Gorbaciov și epoca sa. O mică majoritate a spus că îl vedeau negativ, în timp ce o o majoritate se considera ambivalentă. Întrebați despre epoca „perestroika” inițiată de Gorbaciov, 66% au spus că, în general, au privit epoca în mod negativ.