Când tancurile rusești au intrat în Ucraina pe 24 februarie 2022, Kremlinul vorbea de o operațiune specială în urma căreia capitala Ucrainei, Kievul, va cădea prima, după modelul anexării Peninsulei Crimeea.

Ar fi urmat ca, în doar câteva zile, și restul țării să cadă sub atacul năucitor al Rusiei, un inamic de șase-șapte ori mai mare, atât ca dotare tehnică militară, cât și prin numărul de trupe.

Rusia se baza pe precedentul creat de anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea, ocupată pe 20-22 februarie 2014, într-o operațiune specială despre care însuși Putin spunea că este una umanitară în timpul invaziei propriu-zise, pentru ca la jumătatea lunii martie să o declare teritoriu „independent”.

Modelul anexării ilegale a Peninsulei Crimeea, invalidat

Pe 17 martie 2014, Consiliul Suprem al Crimeei – instalat de Rusia pe baza unui referendum trucat – a adoptat o rezoluție „Despre independența Crimeei”, iar în aceeași zi președintele rus Vladimir Putin a semnat un decret prin care „recunoștea” unilateral independența Crimeei.

De reținut un detaliu care a devenit între timp laitmotiv al invaziei totale a Rusiei în Ucraina: implicarea, cel puțin la nivel retoric, a amenințării împotriva Occidentului, în cazul în care va interveni în apărarea Ucrainei.

Pe 15 martie 2015, canalul public rus de televiziune Rossia 1 a difuzat filmul documentar „Crimeea. Drumul spre casă”, în care Kremlinul spunea că Rusia este pregătită să apeleze la arme nucleare în caz că SUA și aliații săi ar fi intervenit militar în favoarea Ucrainei.

În film apare însuși președintele Rusiei, Vladimir Putin, care declară că în Crimeea au fost amplasate baterii de rachete de coastă, dotate cu rachete antinavale Yakhont/ Onyx Bastion. El spunea că aceste sisteme au fost instalate în așa fel încât să poată fi văzute dinspre mare și de sateliți, pentru a descuraja orice fel de tentativă de atac asupra peninsulei.

Sunt armele care fac parte din arsenalul nuclear predat Federației Ruse de Ucraina prin Memorandumul de la Budapesta, semnat pe 5 decembrie 1994 de Ucraina, SUA, Marea Britanie și Federația Rusă.

Documentul se referă la dezarmarea nucleară a Ucrainei și prevede garanții de securitate a independenței sale. Prin acest tratat, Ucraina a renunțat la armele nucleare sovietice în favoarea Federației Ruse în schimbul garanțiilor de independență oferite de SUA, Marea Britanie și Rusia.

La invazia totală a Ucrainei, când Rusia a folosit retorica pacifistă, susținând câteva zile bune că nici măcar nu a invadat Ucraina și vorbind doar de dezinformarea practicată de puterile occidentale, armata ucraineană a dovedit cel puțin că poate încetini înaintarea forțelor rusești.

De astă dată, blitzkriegul aplicat la confiscarea Crimeei nu a mai funcționat.

O cincime de teritoriul ucrainean, sub control rusesc

Trei ani mai târziu, perspectivele sunt însă sumbre pentru ambele părți.

Rusia cheltuiește cantități uriașe de armament și de vieți omenești pentru a obține câștiguri teritoriale mici, dar constante, pentru aproape o cincime din teritoriul ucrainean.

„Operațiunea specială de denazificare” a conducerii Ucrainei, condusă de un președinte de origine evreiască ai cărui înaintași au murit în lagărele de concentrare naziste, s-a transformat pentru Rusia, în septembrie 2024, în „stare de război”.

„În starea de război (s.n.) în care ne aflăm, restricțiile sunt justificate, așa cum cenzura este justificată, nu există niciun motiv să o ascundem”, spunea purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, pe 9 septembrie 2024, într-un interviu acordat agenției ruse de stat TASS.

Pe măsură ce războiul de uzură se apropie de cea de-a 1.000-a zi, niciuna dintre părți nu pare dornică să negocieze, chiar dacă ambele duc lipsă acută de forțe militare și de armament. De unde și soluția găsită de Kremlin de a căuta sprijin la popoarele prietene, iranian și nord-coreean, timp în care agită marota amenințării Vestului cu replica nucleară dacă acesta susține Ucraina.

Ajutorul Aliaților pentru Ucraina

Președintele ales al Statelor Unite, Donald Trump, a spus permament că ar putea pune capăt rapid războiului.

Simpatizant al liderului de la Kremlin, despre care spunea, la scurt timp după ce Rusia a invadat total Ucraina, că este un bărbat inteligent, Trump a pus la îndoială permanent continuitatea sprijinului militar al Washingtonului pentru Kiev.

Încă dinainte de a fi reales pentru încă un mandat la Casa Albă, el a promis că va pune capăt rapid războiului dus de Rusia în Ucraina, fără a spune și cum o va face, lăsând loc temerilor că va încerca să forțeze Ucraina să accepte termenii Rusiei invadatoare.

Așadar, nu o pace, ci o capitulare forțată de lipsa sprijinului acordat de SUA Kievului.

Marco Rubio, nominalizat de Trump pentru postul de secretar de stat, care se va ocupa de politica externă a Statelor Unite, a făcut parte dintr-o minoritate de senatori care, la începutul acestui an, s-au opus unui proiect de lege privind asistența externă care includea un ajutor de 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina.

Proiectul de lege a fost în cele din urmă adoptat, în aprilie, aducând ajutorul total acordat Ucrainei de Statele Unite la 175 de miliarde de dolari, tot atât cât ajutorul acordat Kievului de toată Europa la un loc.

Rubio a evidențiat acest dezechilibru, subliniind că Europa ar trebui să-și asume un rol mai important în gestionarea problemelor de securitate de pe teritoriul său, pentru le a permite Statelor Unite să acorde prioritate provocării Chinei în regiunea Indo-Pacific.

În timpul unui interviu pentru EWTN, Rubio a spus că este „nerealist” ca cineva să se aștepte ca Statele Unite să aprobe zeci de miliarde de dolari pentru Ucraina la fiecare zece luni.

Membrii europeni ai NATO, a spus el, trebuie să-și majoreze contribuțiile la alianță.

Chiar dacă Rubio consideră Rusia o amenințare la adresa securității SUA și susține suveranitatea și independența Ucrainei, el a afirmat că Kievul va trebui să negocieze sfârșitul războiului.

Rubio a spus că Rusia are multe resurse la dispoziție, inclusiv arme și oameni, care-i vor permite să continue luptele, în ciuda pierderilor extraordinare suferite. Nu a făcut nicio referire la încălcarea dreptului internațional și la implicarea forțelor umane și militare nord-coreene, deconspirată chiar de SUA, și la armamentul furnizat Rusiei de Iran.

Între timp, Ucraina se luptă să reducă pierderile, să mențină moralul soldaților și să-i convingă pe aliați că mai mult ajutor militar ar putea schimba fundamental situația de pe front.

Mici victorii ale Ucrainei. Rusia avansează constant în est

În primul an al războiului, Ucraina a pierdut teritorii, dar a obținut și câteva victorii notabile.

A rezistat unui adversar mult mai mare, cu o putere aeriană superioară, pentru a supraviețui ca țară independentă și a revendicat un teritoriu prin contraofensive curajoase în zonele ocupate de ruși, dându-le aliaților încrederea de a-i rămâne alături.

Al doilea an a fost marcat de pierderea devastatoare a Bahmutului, loc strategic aflat la 90 de kilometri de Donețk, și de o contraofensivă eșuată, criticată inclusiv de aliați.

Amânarea ajutorului SUA, de 61 de miliarde de dolari, s-a suprapus peste scăderea muniției din depozitele sale și deteriorarea speranței ucrainenilor în victoria finală odată cu începerea celui de-al treilea an al războiului.

S-a vorbit des despre oboseala Aliaților privind soarta războiului din Ucraina, care s-a suprapus cu retorica pur declarativă că „vom ajuta Ucraina atât cât va fi nevoie”, dar prea puțin despre uzura trupelor ucrainene sau despre disperarea civililor, de orașele rase de pe harta țării de bombardamentele rusești.

În februarie 2024, Avdiivka a căzut după luni de atacuri aeriene.

Rusia a folosit bombe din era sovietică, echipate cu sisteme de navigație.

Căderea Avdiivkăi a fost momentul în care s-a creat o breșă majoră în apărarea Ucrainei.

Rusia a lansat apoi un asalt asupra Harkovului, oraș din nord-estul Ucrainei.

O mică licărire de speranță a apărut în august, când Ucraina a lansat o îndrăzneață incursiune în Kursk, aflat în Rusia, la granița cu Ucraina, de unde sunt lansate cele mai distructive atacuri împotriva infrastructurii civile ucrainene și unde se află depozitele de muniție care alimentează aceste atacuri.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus în mod repetat că nu este o invazie, ci o incursiune cu scop de apărare, menită să submineze puterea de atac a Rusiei, lăsând să se înțeleagă că și-ar spori astfel șansele la o negociere a păcii mai avantajoasă pentru Ucraina și că ar slăbi forța de atac a Rusiei pe frontul din Donețk.

Atacul asupra Kurskului nu a împiedicat însă forțele rusești să avanseze în est și să preia și mai mult teritoriu, în ciuda prețului plătit în vieți omenești și a artificiilor făcute pentru a suplini forțele armate prin mobilizarea pe front a condamnaților pentru fapte penale.

Zeci de mii de soldați din ambele țări au fost uciși de la începutul războiului în 2022, potrivit estimărilor, iar ONU spune că cel puțin 11.700 de civili ucraineni ar fi fost uciși.

Statisticile neoficiale spun că numărul lor este cu mult mai mare.

Ajutor iranian și nord-coreean pentru Rusia

Pentru a-și menține mașina de război în funcțiune, Rusia, ca și Ucraina, a apelat la aliați pentru ajutor.

Iranul furnizează Rusiei drone și rachete, iar Coreea de Nord a trimis muniție și trupe, dislocate în regiunea Kursk, unde a avut loc incursiunea ucraineană în interiorul Rusiei.

Președintele rus Vladimir Putin a susținut în acest an că 700.000 de soldați luptă în Ucraina. Analiştii spun că Putin ar avea nevoie de o forţă mult mai mare pentru a accelera avansul Rusiei, dar este puţin probabil să mobilizeze mai multe trupe, pentru că ar risca să stârnească nemulţumiri pe plan intern.

Chiar dacă teritoriile câștigate de Rusia în 2024 reprezintă puțin peste 1% din teritoriul Ucrainei de dinainte de război, aproximativ 2.455 de kilometri pătrați, impactul asupra psihicului trupelor rusești și al poporului ucrainean, în prag de iarnă, este distructiv.

Mai ales că, între timp, Rusia s-a asigurat și de sprijinul a circa 10.000 de soldați nord-coreeni, dăruiți de Kim Jong-un ofrandă lui Vladmir Putin în baza tratatului privind parteneriatul strategic al Federației Ruse cu Coreea de Nord care include și o prevedere de apărare reciprocă.

Soldații nord-coreeni (DPRK) au fost instruiți, și sunt instruiți în continuare, în cinci locații militare din estul îndepărtat al Rusiei. Ei trebuie să parcurgă un curs de pregătire de câteva săptămâni înainte de a fi trimiși să lupte în Ucraina. Statele Unite au confirmat că mii de nord-coreeni se antrenează în Rusia alături de trupele Kremlinului.

Conform estimărilor actualizate ale Kievului și citate de Politico, Coreea de Nord a transferat aproximativ 12.000 de soldați în Rusia, inclusiv 500 de ofițeri și trei generali de armată.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că Ucraina a observat deja ofițeri ai armatei nord-coreene în teritoriile din estul regiunii Donbas, ocupate de Rusia.

Între timp, Putin a semnat decretul care ratifică acordul de apărare reciprocă cu Coreea de Nord. Ultimele informații vorbesc chiar și de 100.000 de soldați cu care regimul de la Phenian ar fi dispus să ajute Moscova împotriva Ucrainei invadate.

Ucraina a cerut Occidentului rachete cu rază mai lungă de acțiune și acordul de a folosi armele sale pentru a putea ataca bazele aeriene din interiorul Rusiei.

Dar aliații săi au refuzat, de teamă ca tensiunile să nu escaladeze și Rusia să nu-și pună în aplicare amenințările cu atacul nuclear, cele folosite încă de pe vremea invadării și anexării ilegale a Peninsulei Crimeea.

Abia duminică, 17 noiembrie, presa americană a scris că președintele Joe Biden ar fi ridicat interdicția ca Ucraina să folosească armele americane cu rază lungă de acțiune pentru a lovi mai adânc în interiorul Rusiei. Casa Albă nu a confirmat încă informația, ceea ce nu a împiedicat Kremlinul să reacționeze și să amenințe că s-ar ajunge la o creștere a tensiunilor și la implicarea Statelor Unite în conflict.

Cu o Ucraină mai degrabă părăsită, ajutată mai mult la nivel declarativ, s-a revenit la primele zile ale invaziei rusești, ceea ce întărește Rusia nu atât militar, cât mai ales la nivelul moralului propriu.

Pe măsură ce războiul se prelungește și numărul morților crește, pentru președintele ucrainean Volodimir Zelenski a devenit din ce în ce mai dificil să continue să înlocuiască trupele aflate în prima linie a frontului.

Rolul decisiv al SUA

Direcția pe care o va urma războiul depinde în foarte mare măsură de răspunsul pe care SUA îl vor da Kievului după instalarea la Casa Albă a președintelui ales Donald Trump, după 20 ianuarie 2025.

Trump și-a afirmat permanent relația bună cu președintele Vladimir Putin, pe care l-a numit „destul de inteligent” după ce a invadat Ucraina și a criticat permanent sprijinul american pentru Ucraina.

În timpul singurei sale dezbateri de campanie cu vicepreședintele Kamala Harris, Trump a refuzat de două ori să răspundă dacă dorește ca Ucraina să câștige războiul, alimentând temerile că Kievul ar putea fi forțat să accepte condiții nefavorabile, impuse de SUA lui Trump, în negocierile de pace cu Rusia.

Fără garanții de securitate din partea Occidentului, Ucraina s-ar afla într-o poziție vulnerabilă față de orice viitoare agresiune a Rusiei.

Analiștii spun că o încetare a focului în actualele condiții ar crea un precedent periculos, pentru că ar transmite mesajul că granițele Europei pot fi modificate prin acțiuni militare, cu încălcarea tratatelor internaționale, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la al Doilea Război Mondial.

Ar fi, astfel, o înfrângere strategică nu doar pentru Ucraina, ci și pentru întreaga Europă și pentru Occident.

Victime și cifre

Cel puțin 2.406 de copii au fost uciși sau răniți de la escaladarea războiului din Ucraina în urmă cu aproape 1.000 de zile, a anunțat luni UNICEF.

În plus, pe lângă cei 659 de copii uciși și 1.747 de copii răniți, alte mii de copii au fost răpiți de Rusia și trimiși în tabere de reeducare, unele în Belarusul prieten, condus de autocratul Alexandr Lukașenko, fostul șef de colhoz aflat neîntrerupt la putere din 1994, contestat de opoziție și Occident.

Realegerea sa, în august 2020, este considerată rezultat al unei fraude grosolane.

Însăși invadarea Ucrainei s-a făcut prin Belarusul prieten al lui Vladimir Putin.

Invazia rusească din 24 februarie 2022 a fost lansată din Belarus pentru a viza Kievul, iar dinspre nord-est împotriva orașului Harkov. Frontul de sud-est a fost condus ca două vârfuri de lance separate, din Crimeea și din sud-est împotriva Lugansk și Donețk.

Pe lângă acești copii, viața altor milioane de copii ucraineni este complet dată peste cap din cauza atacurilor zilnice ale forțelor rusești.

UNICEF spune că copiii suportă ostilități necruțătoare, strămutări prelungite și lipsuri severe de resurse esențiale, inclusiv apă, electricitate și alte necesități de bază. Creșterea atacurilor asupra teritoriului ucrainean a sporit considerabil și numărul victimelor civile și daunele aduse infrastructurii.

„Copiii au fost uciși în paturile lor, în spitale și locuri de joacă, lăsând familiile devastate de pierderea de vieți tinere sau de răni care le-au schimbat viața”, a declarat directorul executiv al UNICEF, Catherine Russell.

UNICEF a mai spus că atacurile au perturbat grav infrastructura energetică din Ucraina și au distrus jumătate din capacitatea de generare a energiei electrice, de care are nevoie Ucraina în timpul lunilor de iarnă care urmează.

Zelenski, către liderii G20: Opriți teroarea Rusiei!

„Milioane de copii trăiesc într-o frică constantă, mulți petrecând până la șase ore pe zi adăpostindu-se în subsoluri sub sirenele raidului aerian. Fără un sprijin continuu și sporit pentru copii, rănile psihologice ale acestui război vor avea ecou de-a lungul generațiilor”, a spus Russell.

În regiunile din prima linie, aproape trei milioane de oameni au nevoie urgentă de căldură, apă potabilă și asistență medicală, iar școlile și spitalele continuă să fie vizate de atacurile Rusiei, care continuă să susțină că nu atacă infrastructura civilă, ci doar țintele militare ucrainene.

În ultimele 1.000 de zile, cel puțin 1.496 de instituții de învățământ și 662 de unități de sănătate au fost avariate sau distruse, potrivit datelor ONU.

Aproximativ 1,7 milioane de copii nu au apă potabilă, iar 3,4 milioane nu au acces la canalizare centralizată, sporind riscul de îmbolnăvire pe fondul scăderii temperaturilor.

Luni, 18 noiembrie, în ziua de război cu numărul 999, 210 de rachete și drone rusești au vizat infrastructura civilă, cu zeci de decese, inclusiv în rândul copiilor.

„Această dimineață a început cu una dintre cele mai mari lovituri rusești asupra Ucrainei. Au fost lansate 210 rachete și drone, inclusiv rachete aerobalistice și hipersonice, precum și zeci de drone Shahed. Toate au vizat civili și infrastructura [civilă], facilități critice, cum ar fi centralele electrice și transformatoarele”, a scris președintele ucrainean Volodimir Zelenski pe X, referindu-se la atacurile rusești asupra Odesei și Sumîi, din nord-estul și nord-vestul Ucrainei.

El a subliniat necesitatea unei acțiuni decisive din partea comunității globale, în special la întâlnirea liderilor G20, îndemnându-i „să nu închidă ochii la teroarea continuă a Rusiei”.

„În aceste zile, liderii G20 se întâlnesc. Întreaga lume are nevoie de ei să nu închidă ochii la teroarea continuă a Rusiei. Numai atunci când lumea reacţionează decisiv se poate schimba situaţia. Rusia a implicat și Coreea de Nord în război, iar reacția a fost slabă. Rusia și-a continuat teroarea timp de aproape 1.000 de zile, iar deciziile lumii sunt încă amânate. Acum doi ani, la Summit-ul G20, Ucraina a prezentat Formula de pace – o cale clară pentru a pune capăt acestui război”, a amintit Zelenski.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI